ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1482/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 126 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Brăila s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului L.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de 11 iunie 2010, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu era prevăzută de legea penală la acea dată, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă. În baza art. 357 alin. (2) C. proc.

pen. s-a revocat măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr. 1513/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila asupra autoutilitarei, autovehicul indisponibilizat și sigilat în curtea Poliției orașului Făurei, conform procesului-verbal din 11 iunie 2010, și dispune restituirea acestui autoturism către proprietarul ei, respectiv către numitul A.I.L. În baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către Poliția orașului Făurei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri pentru a se lua măsurile ce se impun conform Legii nr. 12/1990 și O.G. nr. 2/2001, a următoarelor acte: - o copie a procesului verbal de depistare a inculpatului în com.

Jirlău, jud Brăila la data de 11 iunie 2010; - o copie a procesului-verbal de cercetare la fața locului din 11 iunie 2010; - o copie a dovezii privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila; - o copie a procesului-verbal din data de 11 iunie 2010 privind ridicarea sumei de 880 de lei de la inculpat, precum și a recipisei de consemnare a acestei sume la CEC din 24 iunie 2010 și a chitanței; - o copie a prezentei hotărâri. S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 16 septembrie 2010 – 20 septembrie 2010. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare efectuate în cauză rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul cu nr. 1513/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost trimis în judecată Prin Rechizitoriul nr. 1513/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost trimis în judecată inculpatul L.L., pentru săvârșirea infracțiunii de ,,evaziune fiscală”, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005. În actul de sesizare a instanței procurorul a reținut în esență că la data de 11 iunie 2010, inculpatul L.L. a fost surprins în timp ce transporta 38000 de pachete de țigări, fabricate în Republica Moldova, fără documente de proveniență. Pentru judecarea fondului cauzei, la data de 27 octombrie 2010 a fost sesizată Judecătoria Făurei, care, prin sentința penală nr. 5 din 20 ianuarie 2011 a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., condamnarea inculpatului L.L. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala cu suspendare condiționată conform art. 81 C. pen. Prin aceeași sentință, în baza art. 112 lit. f) raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea in folosul statului a 38016 pachete de țigări de la inculpatul L.L. A fost admisă acțiunea civila formulată în prezenta cauză și în baza art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul L.L. la plata sumei de 362512 lei cu titlu de taxe vamale, acciza minima si TVA către partea civilă Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a fost menținut sechestrul asigurator instituit asupra autoutilitarei prin Ordonanța nr. 1513/P/2010 din 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

Prin Decizia nr. 815/R din 12 mai 2011 a Curții de Apel Galați, s-a admis recursul formulat de inculpatul L.L. împotriva sentinței penale nr. 5 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Făurei pronunțată în dosarul nr. 1541/228/2010. S-a casat sentința penală nr. 5 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Făurei și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila, ca instanță de fond. În motivarea Deciziei Curții se arată următoarele: „Față de data citirii actului de sesizare inculpatului se constată că intraseră în vigoare prevederile Legii nr. 202/2010 care, între altele, a modificat prevederile art. 27 C. proc. pen. privitoare la competența de judecată în primă instanță a tribunalelor, introducând la art. 27 pct. 1 lit. e 1 ) C. proc.

pen. competența de judecată în primă instanță în cazul infracțiunilor prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, cum este și cea de care este acuzat inculpatul prin rechizitoriu. Normele de procedură penală fiind de imediată aplicare instanța de fond trebuia să își decline competența în favoarea Tribunalului Brăila, ca instanță de fond. Acesta constituia și un beneficiu al inculpatului privit ca un drept de a fi judecat în fond, de către o instanță superioară. Raportat la descrierea faptei din rechizitoriu, rezultă că încadrarea juridică a faptei nu este cea prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și că există indiciile săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României).

În acest sens au fost cerute relații de la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila, singura în măsură să aprecieze prejudiciul cauzat prin introducere de țigări netimbrate în țară. Această încadrare juridică îi este favorabilă inculpatului deoarece limitele de pedeapsă (2 – 7 ani închisoare) sunt mai mici decât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu (2 – 8 ani închisoare) însă ridică problema necompetenței materiale a organului de urmărire penală, astfel de infracțiuni fiind instrumentate în faza de urmărire penală de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) potrivit art. 12 lit. l) din Legea nr. 508/2004.

Din probele administrate rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic la data de 11 iunie 2010 în timp ce conducea autoutilitara, în care se aflau 88 baxuri a câte 432 de pachete de țigări, produse în Republica Moldova fără a avea documente de proveniență ori înscrisuri privind plata taxelor vamale, țigări care au fost confiscate de organele în drept. S-a constatat astfel că țigările nu au pătruns pe „piața neagră”, astfel încât perceperea de accize și TVA de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila și includerea acestora în prejudiciu, nu se justifică.

Pe cale de consecință urma, funcție de valoarea taxelor vamale datorate, ca instanța de fond să analizeze oportunitatea menținerii sechestrului asigurator.” Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 27 mai 2011. În cursul cercetării judecătorești, în prezenta rejudecare, inculpatul nu a dorit să facă nicio declarație, arătând totodată că nu înțelege să se judece conform procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc. pen. La ultimul termen de judecată, instanța a pus în discuție toate problemele ridicate în motivarea Deciziei de Curții de Apel Galați, precum și faptul că art. 270 alin. (3) C. vam. a fost introdus abia prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 publicată în M. Of.

Nr. 421 din 23 iunie 2010. Față de dispozițiile art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010 în referire art. 27 pct. 1 lit. e 1 ) C. proc. pen. Tribunalul a constatat că este legal învestit să rejudece pe fond prezenta cauză. Analizând întregul material probator administrat în cauza Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: La data de 11 iunie 2010, în jurul orei 07:40, un echipaj de poliție a oprit pentru control autoutilitara, ce se deplasa pe DJ 203, pe raza com. Jirlău, jud. Brăila, către municipiul Buzău, iar cu acea ocazie a fost identificat conducătorul autoutilitarea ca fiind inculpatul L.L. Procedând la efectuarea controlului mărfurilor transporatate cu autoutilitara și al existenței documentelor însoțitoare, organele de poliție au constatat că inculpatul transporta cantitatea de 88 baxuri a câte 432 pachete de țigări fiecare, produse în Republica Moldova, fără documente de proveniență, ori înscrisuri privind plata taxelor vamale.

Prin adresele din 14 iulie 2010 și 13 septembrie 2010 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila, s-a precizat că valoarea totală a prejudiciului adus bugetului consolidat al statului prin deținerea celor 38.016 pachete de țigări nelegal introduse pe teritoriul României este de 362.512 lei și se compune din 46.240 lei taxă vamală, 230.571 lei acciza minimă și 85.701 lei TVA, sumă cu care această instituție s-a constituit parte civilă. Audiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul L.L. a declarat inițial că a cumpărat bunurile de la două persoane necunoscute, probabil cetățeni moldoveni, în apropierea unei benzinării de la intrarea în municipiul Galați, iar ulterior a revenit, susținând că în realitate țigările au fost cumpărate (identificat ca fiind făptuitorul I.L.) și au fost încărcate din garajul aflat în curtea locuinței acestuia din urmă, locuință fără însemne vizibile în sensul desfășurării de activități comerciale.

Reținând această situație de fapt, procurorul a concluzionat că în drept, fapta inculpatului L.L., care la data de 11 iunie 2010 a fost depistat în timp ce transporta 38016 pachete de țigări fabricate în Republica Moldova, fără documente de proveniență, în scopul de a se sustrage de la plata taxelor vamale, accizelor și TVA în cuantum total de 362.512 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;.

Elementul material al acestei infracțiuni presupune îndeplinirea a două condiții cumulative, și anume: 1) acțiunea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile ; 2) această acțiune de ascundere să fie săvârșită săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Neîndeplinirea oricăreia dintre cele două condiții atrage după sine imposibilitatea reținerii în sarcina făptuitorului a infracțiunii de evaziune fiscală. Or, astfel cum s-a arătat și în Decizia Curții de Apel Galați, situația de fapt reținută în sarcina inculpatului s-a apreciat că nu se circumscrie acestui text de lege. Astfel, inculpatul L.L. a fost oprit în trafic de către organele de poliție, pe un drum județean, pentru un control de rutină.

Inculpatul a oprit autovehiculul, iar în urma controlului, echipajul de poliție a constatat că acesta transporta 88 de baxuri de țigări, fără a avea documente de proveniență. Relevant este că țigările nu erau ascunse în autoturism, ci erau depozitate „la vedere”. În aceste condiții nu se poate reține că inculpatul a săvârșit vreo acțiune de natură „a ascunde bunul” sau că a încercat în vreun fel să ascundă marfa pe care o transporta. A interpreta altfel, ar însemna că orice persoană care transportă mărfuri cu autoturismul, să fie acuzat că ascunde marfa. Nici simplul fapt că inculpatul nu avea documente de proveniență a mărfii nu înseamnă că a ascuns această marfă. De altfel, nici procurorul nu a reținut că depistarea în trafic a inculpatului care transporta țigări fără documente de proveniență înseamnă că a ascuns această marfă.

Cu alte cuvinte, procurorul a reținut infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fără să rețină elementul material – prevăzut de lege în cazul acestei infracțiuni. Tribunalul a mai reținut că prin același simplu fapt al depistării în trafic a unei persoane care transportă o marfă fără documente de proveniență, nu se poate reține nici scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Nu în ultimul rând, infracțiunea de evaziune fiscală presupune existența unui subiect activ calificat - făptuitorul trebuie să datoreze impozite, taxe, etc. din cele la care se referă textul de lege incriminator. Inculpatul L.L. este o simplă persoană fizică care nu datorează accize sau TVA și nici taxe vamale atâta timp cât el nu a fost acuzat și de introducerea în țară a mărfii respective.

S-a mai arătat că această concluzie se desprinde din următoarele dispoziții : art. 2 alin. (1) din C. fisc. care reglementează categoriile de impozite și taxe ; art. 13 din același Cod, care stabilesc categoriile de contribuabili; art. art. 39; art. 40, art. 41; art. 46 care stabilesc impozitul pe venit ; art. 112 1 care definește microintreprinderea; art. 113 care stabilește impozit în sarcina nerezidenților; art. 122 care stabilește că este contribuabil și reprezentanța autorizată să funcționeze în România; art. 125 1 pct. 18, pct. 20 și pct. 21 care stabilește conținutul noțiunilor de persoană impozabilă, persoană neimpozabilă și persoană.

Tribunalul a constatat că, raportat la data săvârșirii faptei, 11 iunie 2010, în sarcina inculpatului nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României), întrucât infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) a fost introdusă ulterior datei săvârșirii faptei din speță, respectiv prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 publicată în M. Of. Nr. 421 din 23 iunie 2010. S-a reținut că,este drept că fapta săvârșită de inculpatul L.L.

se circumscrie acestui text de lege care prevede că: Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, însă având în vedere principiul neretroactivării legii penale, reglementat de art. 11 C. pen, inculpatul nu poate fi acuzat de o infracțiune care la data săvârșirii faptei nu era prevăzută de legea penală. S-a precizat că nici art. 270 alin. (1) C. vam. nu poate fi reținut în cauză câtă vreme inculpatul nu a fost acuzat de introducerea în țară a acelor baxuri de țigări.

Față de cele expuse, instanța a reținut că la data comiterii faptei de către inculpatul L.L., respectiv 11 iunie 2010, depistarea în trafic a acestuia transportând mai multe baxuri de țigări produse în republica Moldova, pentru care nu s-au putut prezenta documente de proveniență sau înscrisuri privind plata taxelor vamale, nu era incriminată de nici o dispoziție penală. Până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010, această faptă constituia o simplă contravenție, întocmai ca transportul oricăror alte mărfuri fără documente de proveniență, respectiv contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. Potrivit acestui text de lege „ Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: lit. e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.

Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;” Potrivit art. 2 din acest act normativ - (1) Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) și se sancționează după cum urmează: c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) și k), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei; Tot același act normativ, în art. 3, stabilește că sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă prin legea penală nu se prevede o pedeapsă mai mare - doar faptele prevăzute la art. 1 lit. l) - p). Văzând aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen. Tribunalul a dispus achitarea inculpatului L.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de 11 iunie 2010, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu era prevăzută de legea penală la acea dată, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990. Având în vedere temeiul achitării, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

În ceea ce privește măsura sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale asupra autoutilitarei, instanța a constatat următoarele: Prin Ordonanța nr. 1513/P/2010 din 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra autoutilitarei, autovehicul indisponibilizat și sigilat în curtea Poliției orașului Făurei, conform procesului-verbal din 11 iunie 2010. Temeiul instituirii acestei măsuri asiguratorii a fost art. 11 din Legea nr. 241/2005 potrivit căruia, î n cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Or, acest text prevede doar obligativitatea instituirii unor măsuri asiguratorii, însă cazurile și condițiile în care se pot dispune astfel de măsuri sunt cele prevăzute la art. 163 C. proc.

pen. Ca urmare, art. 11 din Legea nr. 241/2005 trebuie coroborat cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen. Potrivit art. 163 C. proc. pen. măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. (2) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. (3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.

Prin Ordonanța sa procurorul nu a prevăzut și scopul instituirii sechestrului asigurator, respectiv dacă a dispus măsura în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, sau pentru garantarea executării unei eventuale pedepse cu amenda aplicate în condițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005. Instanța a constatat că această măsură nu putea fi dispusă în vederea confiscării speciale conform art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât mijlocul de transport nici nu a fost produs, modificat sau adaptat în scopul săvârșirii infracțiunii, iar pe de altă parte, pentru cele ce se vor arăta în continuare, nici nu aparține inculpatului.

Cel mai probabil, în speță măsura asiguratorie a fost dispusă în vederea reparării pagubei, respectiv în vederea acoperirii pretinsului prejudiciu cauzat bugetului de stat, caz în care această măsură se putea dispune doar asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. Prin procesul-verbal încheiat de organul de poliție și anexat, se precizează că la data de 14 iunie 2010 s-a prezentat la sediul I.P.J. Brăila numitul A.I.L. care a pus la dispoziția organelor de poliție 1 certificat de înmatriculare și o factură din 22 mai 2010, care dovedesc că acesta era adevăratul proprietar al autoutilitarei, autovehicul achiziționat din Belgia, asupra căruia s-a instituit ulterior sechestrul asigurator.

În procesul verbal se precizează că organul de cercetare penală i-a pus în vedere acestei persoane că are dreptul să se adreseze fie Parchetului, fie I.P.J. Brăila pentru a cere restituirea autovehiculului, or acesta tocmai asta făcuse - se adresase ofițerului de cercetare penală din cadrul I.P.J. Brăila.

Acesta avea obligația ca în acel moment, constatând dreptul de proprietate al altei persoane asupra autovehiculului indisponibilizat, să dispună restituirea lui către acea persoană, întrucât la acea dată nu exista Ordonanța Procurorului de instituire a sechestrului, aceasta fiind dată câteva luni mai târziu – pe 30 septembrie 2010. Mai mult, la data de 30 septembrie 2010, la dosar exista acel proces verbal amintit mai sus, cât și actele care dovedeau calitatea altei persoane decât învinuitul, de proprietar asupra autovehiculului, astfel că măsura instituirii sechestrului asigurator dispusă la acea dată este nelegală, contravenind condițiilor impuse de art. 163 C. proc. pen.

Astfel cum s-a arătat mai sus, chiar dacă art. 11 din legea nr. 241/2005 prevedea obligativitatea instituirii sechestrului asigurator, Procurorul putea dispune acest sechestru asupra țigărilor, în vederea confiscării speciale, iar în vederea reparării pagubei, trebuia să identifice bunuri aparținând inculpatului și să restituie mijlocul de transport către adevăratul proprietar. Ca urmare, constatând că măsura sechestrului asigurator dispusă de procuror prin Ordonanța din 30 septembrie 2010 asupra unui autovehicul aparținând altei persoane decât inculpatul, este nelagală și având în vedere că adevăratul proprietar a cerut încă din faza de urmărire penală restituirea bunului, în baza art. 357 alin. (2) C. proc.

pen. Tribunalul s-a pronunțat în sensul revocării acestei măsuri și a dispus restituirea autoturismului către proprietarul ei, respectiv către numitul A.I.L. Având în vedere soluția de achitare și temeiul reținut, în baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către Poliția orașului Făurei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri pentru a se lua măsurile ce se impun conform Legii nr. 12/1990 și O.G. nr. 2/2001, a următoarelor acte: - o copie a procesului verbal de depistare a inculpatului în com. Jirlău, jud. Brăila la data de 11 iunie 2010; - o copie a procesului-verbal de cercetare la fața locului I.P.J. Brăila din 11 iunie 2010; - o copie a dovezii privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către Camera de corpuri delicte a I.P.J.

Brăila; - o copie a procesului-verbal din data de 11 iunie 2010 privind ridicarea sumei de 880 de lei de la inculpat, precum și a recipisei de consemnare a acestei sume la CEC din 24 iunie 2010 și a chitanței; - o copie a prezentei hotărâri. S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 16 septembrie 2010 – 20 septembrie 2010. În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați. În dezvoltarea motivelor de apel procurorul a solicitat desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând faptul că în cauză nu s-a efectuat cercetare judecătorească și faptul că în mod greșit a fost citată ca parte vătămată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila.

S-a mai criticat faptul că instanța de fond a dispus achitarea pentru infracțiunea de „evaziune fiscală”, dar a motivat că fapta nu ar constitui infracțiunea de „contrabandă” și că deși temeiul achitării a fost cel prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., motivarea a vizat temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. În ceea ce o privește pe partea vătămată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, aceasta a arătat că formulează apel atât în nume propriu, cât și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând soluția de achitare și de lăsare ca nesoluționată a acțiunii civile, considerând că inculpatul trebuia condamnat și obligat la plata prejudiciului produs prin introducerea în țară a 38.016 pachete de țigări, respectiv la plata sumei de 362.512 lei.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de către partea vătămată au fost apreciate ca fondate și au fost admise. Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma primelor motive de apel invocate de procuror, Curtea a constatat că acesta sunt fondate și atrag desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Astfel, Curtea a constatat că, dacă în primul ciclu procesual inculpatul L.L. s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., astfel că judecata s-a desfășurat doar în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, în rejudecarea cauzei după casarea hotărârii de instanța de recurs inculpatul nu s-a mai prevalat de aceste dispoziții legale ce vizează o procedură de judecată simplificată.

În aceste condiții s-a apreciat că instanța de fond trebuia să procedeze la judecarea cauzei potrivit normelor de procedură obișnuită, să dea dovadă de rol activ și să administreze probe atât în acuzare cât și în apărare. S-a reținut că este adevărat că în fața instanței inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații, însă acesta a solicitat audierea unor martori, primul dintre aceștia dând o declarație și în faza de urmărire penală, martori ale căror depoziții ar fi fost utile pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cu atât mai mult cu cât rejudecarea se dispusese de instanța de control judiciar pentru a se clarifica situația de fapt și încadrarea juridică a faptei deduse judecății.

Sub un alt aspect, Curtea a constatat că în cauză nu s-a lămurit modalitatea de calcul a prejudiciului reclamat de partea vătămată, instanța de fond trebuind să dea dovadă de rol activ si să solicite părții vătămate relații detaliate cu privire la felul în care a calculat prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă și la textele de lege pe care le-a avut în vedere atunci când a efectuat calculul respectiv. Din această perspectivă, Curtea a constatat că la dosar există doar o adresă (dosar urmărire penală) prin care se comunică valoarea totală a prejudiciului reclamat a se fi produs bugetului de stat, respectiv 362.512 lei (din care taxa vamală – 46.240 lei, acciza minimă – 230.571 lei, TVA – 85.701 lei), fără însă ca în respectiva adresă să se detalieze modalitatea de calcul pentru a putea fi supusă examinării critice a instanțelor de judecată.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că în cauză trebuia citată ca parte vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Operațiuni Vamale Galați, care de altfel a și declarat apel în cauză, aceasta fiind persoana juridică ce poate formula în numele satului pretenții financiare și nu Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila, instituție subordonată pe linie ierarhică Autorității Naționale a Vămilor. Pentru aceste motive apelurile declarate în cauză au fost admise, cu consecința desființării sentinței pronunțată de instanța de fond și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării tuturor probelor necesare și utile pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și a legalei citări a părții vătămate.

În rejudecare urmând a fi avute în vedere și celelalte critici formulate de apelanți, din această perspectivă Curtea constatând că instanța de fond a analizat calitatea de contribuabil a inculpatului în raport de prevederile art. 13 din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal), ce se referă la persoanele juridice obligate la plata impozitului pe profit în vreme ce art. 2 lit. a) din Legea nr. 241/2005, lege în raport de dispozițiile căreia inculpatul a fost trimis în judecată, cuprinde o definiție mai largă a noțiunii de contribuabil, respectiv orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.

Împotriva deciziei Curții de Apel, inculpatul a declarat recurs, înregistrat la această instanță sub numărul arătat mai sus. Pentru termenul de azi, apărătorul ales al recurentului inculpat L.L. a înaintat instanței un înscris prin care a declarat, că inculpatul își retrage recursul. Înalta Curte, față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr. 308/A din 29 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de declarația de retragere a recursului declarat de inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr. 308/A din 29 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 09 mai 2012.