ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1482/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1482/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

126 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Brăila s-a dispus, în baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea

inculpatului L.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de 11 iunie

2010, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu era prevăzută de legea penală la

acea dată, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

În baza art. 346 alin.

(4) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art. 357 alin.

(2) C. proc. pen. s-a revocat măsura sechestrului asigurator instituită prin

Ordonanța nr. 1513/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila asupra

autoutilitarei, autovehicul indisponibilizat și sigilat în curtea Poliției

orașului Făurei, conform procesului-verbal din 11 iunie 2010, și dispune

restituirea acestui autoturism către proprietarul ei, respectiv către numitul A.I.L.

În baza art. 30 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus

comunicarea către Poliția orașului Făurei, după rămânerea definitivă a

prezentei hotărâri pentru a se lua măsurile ce se impun conform Legii nr.

12/1990 și O.G. nr. 2/2001, a următoarelor acte:

- o copie a

procesului verbal de depistare a inculpatului în com. Jirlău, jud Brăila la

data de 11 iunie 2010;

- o copie a

procesului-verbal de cercetare la fața locului din 11 iunie 2010;

- o copie a dovezii

privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către

Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila;

- o copie a

procesului-verbal din data de 11 iunie 2010 privind ridicarea sumei de 880 de

lei de la inculpat, precum și a recipisei de consemnare a acestei sume la CEC din 24 iunie 2010 și a chitanței;

- o copie a prezentei

hotărâri. S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 16

septembrie 2010 – 20 septembrie 2010.

În baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare efectuate în cauză rămân

în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu

nr. 1513/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost trimis în

judecată Prin Rechizitoriul nr. 1513/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brăila a fost trimis în judecată inculpatul L.L., pentru săvârșirea

infracțiunii de ,,evaziune fiscală”, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În actul de sesizare

a instanței procurorul a reținut în esență că la data de 11 iunie 2010,

inculpatul L.L. a fost surprins în timp ce transporta 38000 de pachete de

țigări, fabricate în Republica Moldova, fără documente de proveniență.

Pentru judecarea

fondului cauzei, la data de 27 octombrie 2010 a fost sesizată Judecătoria

Făurei, care, prin sentința penală nr. 5 din 20 ianuarie 2011

a dispus, în baza art.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., condamnarea inculpatului L.L. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscala cu suspendare condiționată conform art. 81 C. pen.

Prin aceeași

sentință, în baza art. 112 lit. f) raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a

dispus confiscarea in folosul statului a 38016 pachete de țigări de la

inculpatul L.L. A fost admisă acțiunea civila formulată în prezenta cauză și în

baza art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul L.L. la plata sumei de

362512 lei cu titlu de taxe vamale, acciza minima si TVA către partea civilă

Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila.

În baza art. 357 alin.

(2) lit. c) C. proc. pen. a fost menținut sechestrul asigurator instituit

asupra autoutilitarei prin Ordonanța nr. 1513/P/2010 din 30 septembrie 2010 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

Prin Decizia nr. 815/R

din 12 mai 2011 a Curții de Apel Galați, s-a admis recursul formulat de

inculpatul L.L. împotriva sentinței penale nr. 5 din 20 ianuarie 2011 a

Judecătoriei Făurei pronunțată în dosarul nr. 1541/228/2010.

S-a casat sentința

penală nr. 5 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Făurei și s-a trimis cauza

spre rejudecare la Tribunalul Brăila, ca instanță de fond.

În motivarea Deciziei

Curții se arată următoarele:

„Față de data citirii

actului de sesizare inculpatului se constată că intraseră în vigoare

prevederile Legii nr. 202/2010 care, între altele, a modificat prevederile art.

27 C. proc. pen. privitoare la competența de judecată în primă instanță a

tribunalelor, introducând la art. 27 pct. 1 lit. e

1

) C. proc. pen.

competența de judecată în primă instanță în cazul infracțiunilor prev. de art. 9

din Legea nr. 241/2005, cum este și cea de care este acuzat inculpatul prin

rechizitoriu.

Normele de procedură

penală fiind de imediată aplicare instanța de fond trebuia să își decline

competența în favoarea Tribunalului Brăila, ca instanță de fond.

Acesta constituia și

un beneficiu al inculpatului privit ca un drept de a fi judecat în fond, de

către o instanță superioară.

Raportat la

descrierea faptei din rechizitoriu, rezultă că încadrarea juridică a faptei nu

este cea prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și că există

indiciile săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al României).

În acest sens au fost

cerute relații de la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Brăila, singura în măsură să aprecieze prejudiciul cauzat prin introducere de

țigări netimbrate în țară.

Această încadrare

juridică îi este favorabilă inculpatului deoarece limitele de pedeapsă (2 – 7

ani închisoare) sunt mai mici decât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea

pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu (2 – 8 ani închisoare)

însă ridică problema necompetenței materiale a organului de urmărire penală,

astfel de infracțiuni fiind instrumentate în faza de urmărire penală de către

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism (DIICOT) potrivit art. 12 lit. l) din Legea nr. 508/2004.

Din probele

administrate rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic la data de 11 iunie 2010

în timp ce conducea autoutilitara, în care se aflau 88 baxuri a câte 432 de

pachete de țigări, produse în Republica Moldova fără a avea documente de

proveniență ori înscrisuri privind plata taxelor vamale, țigări care au fost

confiscate de organele în drept.

S-a constatat astfel

că țigările nu au pătruns pe „piața neagră”, astfel încât perceperea de accize

și TVA de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila și

includerea acestora în prejudiciu, nu se justifică.

Pe cale de consecință

urma, funcție de valoarea taxelor vamale datorate, ca instanța de fond să

analizeze oportunitatea menținerii sechestrului asigurator.”

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 27 mai 2011.

În cursul cercetării

judecătorești, în prezenta rejudecare, inculpatul nu a dorit să facă nicio

declarație, arătând totodată că nu înțelege să se judece conform procedurii

reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

La ultimul termen de

judecată, instanța a pus în discuție toate problemele ridicate în motivarea Deciziei

de Curții de Apel Galați, precum și faptul că art. 270 alin. (3) C. vam. a fost

introdus abia prin O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010

publicată

în M. Of. Nr. 421 din 23 iunie 2010.

Față

de dispozițiile art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010 în referire

art. 27 pct. 1 lit. e

1

)

C. proc. pen.

Tribunalul a constatat că este legal învestit

să rejudece pe fond prezenta cauză.

Analizând întregul

material probator administrat în cauza Tribunalul a reținut următoarea situație

de fapt:

La data de 11 iunie 2010,

în jurul orei 07:40, un echipaj de poliție a oprit pentru control

autoutilitara, ce se deplasa pe DJ 203, pe raza com. Jirlău, jud. Brăila, către

municipiul Buzău, iar cu acea ocazie a fost identificat conducătorul

autoutilitarea ca fiind inculpatul L.L.

Procedând la

efectuarea controlului mărfurilor transporatate cu autoutilitara și al

existenței documentelor însoțitoare, organele de poliție au constatat că

inculpatul transporta cantitatea de 88 baxuri a câte 432 pachete de țigări

fiecare, produse în Republica Moldova, fără documente de proveniență, ori

înscrisuri privind plata taxelor vamale.

Prin adresele din 14

iulie 2010 și 13 septembrie 2010 emise de Direcția Județeană pentru Accize și

Operațiuni Vamale Brăila, s-a precizat că valoarea totală a prejudiciului adus

bugetului consolidat al statului prin deținerea celor 38.016 pachete de țigări

nelegal introduse pe teritoriul României este de 362.512 lei și se compune din

46.240 lei taxă vamală, 230.571 lei acciza minimă și 85.701 lei TVA, sumă cu

care această instituție s-a constituit parte civilă.

Audiat fiind în

cursul urmăririi penale inculpatul L.L. a declarat inițial că a cumpărat

bunurile de la două persoane necunoscute, probabil cetățeni moldoveni, în

apropierea unei benzinării de la intrarea în municipiul Galați, iar ulterior a

revenit, susținând că în realitate țigările au fost cumpărate (identificat ca

fiind făptuitorul I.L.) și au fost încărcate din garajul aflat în curtea

locuinței acestuia din urmă, locuință fără însemne vizibile în sensul desfășurării

de activități comerciale. Reținând această situație de fapt, procurorul a

concluzionat că în drept, fapta inculpatului L.L., care la data de 11 iunie 2010

a fost depistat în timp ce transporta 38016 pachete de țigări fabricate în

Republica Moldova, fără documente de proveniență, în scopul de a se sustrage de

la plata taxelor vamale, accizelor și TVA în cuantum total de 362.512 lei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Potrivit art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

constituie

infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8

ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

a)

ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;.

Elementul

material al acestei infracțiuni presupune îndeplinirea a două condiții

cumulative, și anume:

1)

acțiunea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile ;

2)

această acțiune de ascundere să fie săvârșită săvârșite în scopul sustragerii

de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Neîndeplinirea oricăreia dintre cele

două condiții atrage după sine imposibilitatea reținerii în sarcina făptuitorului

a infracțiunii de evaziune fiscală.

Or, astfel cum s-a

arătat și în Decizia Curții de Apel Galați, situația de fapt reținută în

sarcina inculpatului s-a apreciat că nu se circumscrie acestui text de lege.

Astfel, inculpatul L.L.

a fost oprit în trafic de către organele de poliție, pe un drum județean,

pentru un control de rutină.

Inculpatul a oprit

autovehiculul, iar în urma controlului, echipajul de poliție a constatat că

acesta transporta 88 de baxuri de țigări, fără a avea documente de proveniență.

Relevant este că

țigările nu erau ascunse în autoturism, ci erau depozitate „la vedere”.

În aceste condiții nu

se poate reține că inculpatul a săvârșit vreo acțiune de natură „a ascunde

bunul” sau că a încercat în vreun fel să ascundă marfa pe care o transporta.

A interpreta altfel,

ar însemna că orice persoană care transportă mărfuri cu autoturismul, să fie

acuzat că ascunde marfa.

Nici simplul fapt că

inculpatul nu avea documente de proveniență a mărfii nu înseamnă că a ascuns

această marfă.

De altfel, nici

procurorul nu a reținut că depistarea în trafic a inculpatului care transporta

țigări fără documente de proveniență înseamnă că a ascuns această marfă. Cu

alte cuvinte, procurorul a reținut infracțiunea de evaziune fiscală prev. de

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fără să rețină elementul

material – prevăzut de lege în cazul acestei infracțiuni.

Tribunalul a mai

reținut că prin același simplu fapt al depistării în trafic a unei persoane

care transportă o marfă fără documente de proveniență, nu se poate reține nici

scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.

Nu în ultimul rând,

infracțiunea de evaziune fiscală presupune existența unui subiect activ

calificat - făptuitorul trebuie să datoreze impozite, taxe, etc. din cele la

care se referă textul de lege incriminator.

Inculpatul L.L. este

o simplă persoană fizică care nu datorează accize sau TVA și nici taxe vamale

atâta timp cât el nu a fost acuzat și de introducerea în țară a mărfii

respective.

S-a mai arătat că

această concluzie se desprinde din următoarele dispoziții : art. 2 alin. (1)

din C. fisc. care reglementează categoriile de impozite și taxe ; art. 13 din

același Cod, care stabilesc categoriile de contribuabili;

art.

art. 39; art. 40, art. 41; art. 46 care stabilesc impozitul pe venit ;

art. 112

1

care definește microintreprinderea; art.

113 care stabilește impozit în sarcina nerezidenților; art. 122 care stabilește

că este contribuabil și reprezentanța autorizată să funcționeze în România; art.

125

1

pct. 18, pct. 20 și pct. 21 care stabilește conținutul

noțiunilor de persoană impozabilă, persoană neimpozabilă și persoană.

Tribunalul a

constatat că, raportat la data săvârșirii faptei, 11 iunie 2010, în sarcina

inculpatului nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de contrabandă

prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal al

României), întrucât infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) a fost

introdusă ulterior datei săvârșirii faptei din speță, respectiv prin O.U.G. nr.

54 din 23 iunie 2010

publicată în M. Of. Nr. 421 din 23 iunie

2010.

S-a reținut că,este

drept că fapta săvârșită de inculpatul L.L. se circumscrie acestui text de lege

care prevede că:

Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă

și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea,

transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor

sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea

provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, însă având în

vedere principiul neretroactivării legii penale, reglementat de art. 11 C. pen,

inculpatul nu poate fi acuzat de o infracțiune care la data săvârșirii faptei

nu era prevăzută de legea penală.

S-a

precizat că nici art. 270 alin. (1) C. vam. nu poate fi reținut în cauză câtă

vreme inculpatul nu a fost acuzat de introducerea în țară a acelor baxuri de

țigări.

Față de cele expuse,

instanța a reținut că la data comiterii faptei de către inculpatul L.L.,

respectiv 11 iunie 2010, depistarea în trafic a acestuia transportând mai multe

baxuri de țigări produse în republica Moldova, pentru care nu s-au putut

prezenta documente de proveniență sau înscrisuri privind plata taxelor vamale,

nu era incriminată de nici o dispoziție penală.

Până la intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010, această faptă constituia o simplă

contravenție, întocmai ca transportul oricăror alte mărfuri fără documente de

proveniență, respectiv contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

Potrivit acestui text

de lege „

Constituie activități comerciale ilicite și atrag

răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au

săvârșit, următoarele fapte:

lit. e)

efectuarea de

acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile

legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în

care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al

comercializării. Prin

documente de proveniență

se înțelege, după caz, factura fiscală,

factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau

orice alte documente stabilite prin lege;”

Potrivit art.

2

din acest act normativ -

(1)

Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) și se

sancționează după cum urmează: c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i),

j) și k), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de

la 1.000 lei la 1.500 lei;

Tot același act normativ, în art. 3,

stabilește că sunt infracțiuni

și se pedepsesc cu închisoare

de la 6 luni la 3 ani, dacă prin legea penală nu se prevede o pedeapsă mai mare

- doar

faptele prevăzute la art. 1 lit. l) - p).

Văzând aceste

considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10

lit. b) C. proc. pen. și art. 11 C. pen. Tribunalul a dispus achitarea

inculpatului L.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fapta din data de 11 iunie

2010, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu era prevăzută de legea penală la

acea dată, constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990.

Având în vedere

temeiul achitării, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. s-a lăsat

nesoluționată acțiunea civilă.

În ceea ce privește

măsura sechestrului asigurator dispusă în cursul urmăririi penale asupra

autoutilitarei, instanța a constatat următoarele:

Prin Ordonanța nr. 1513/P/2010

din 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila s-a dispus

instituirea sechestrului asigurator asupra autoutilitarei, autovehicul

indisponibilizat și sigilat în curtea Poliției orașului Făurei, conform

procesului-verbal din 11 iunie 2010.

Temeiul instituirii

acestei măsuri asiguratorii a fost art. 11 din Legea nr. 241/2005 potrivit

căruia, î

n cazul în care s-a săvârșit o infracțiune

prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Or,

acest text prevede doar obligativitatea instituirii unor măsuri asiguratorii,

însă cazurile și condițiile în care se pot dispune astfel de măsuri sunt cele

prevăzute la art. 163 C. proc. pen. Ca urmare,

art. 11 din Legea

nr. 241/2005

trebuie coroborat cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen.

Potrivit

art. 163 C. proc. pen.

măsurile asigurătorii se iau în cursul

procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în

indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și

imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin

infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

(2)

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor

învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la

concurența valorii probabile a pagubei.

(3)

Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau

numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.

Prin

Ordonanța sa procurorul nu a prevăzut și scopul instituirii sechestrului

asigurator, respectiv dacă a dispus măsura

în vederea

confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, sau pentru

garantarea executării unei eventuale pedepse cu amenda aplicate în condițiile

art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Instanța

a constatat că această măsură nu putea fi dispusă în vederea confiscării

speciale conform art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât mijlocul de

transport nici nu a fost produs, modificat sau adaptat în scopul săvârșirii

infracțiunii, iar pe de altă parte, pentru cele ce se vor arăta în continuare,

nici nu aparține inculpatului.

Cel

mai probabil, în speță măsura asiguratorie a fost dispusă în vederea reparării

pagubei, respectiv în vederea acoperirii pretinsului prejudiciu cauzat

bugetului de stat, caz în care această măsură se putea dispune doar asupra

bunurilor

învinuitului sau inculpatului și ale persoanei

responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.

Prin

procesul-verbal încheiat de organul de poliție și anexat, se precizează că la

data de 14 iunie 2010 s-a prezentat la sediul I.P.J. Brăila numitul A.I.L. care

a pus la dispoziția organelor de poliție 1 certificat de înmatriculare și o

factură din 22 mai 2010, care dovedesc că acesta era adevăratul proprietar al

autoutilitarei,

autovehicul achiziționat din Belgia, asupra căruia s-a instituit ulterior

sechestrul asigurator.

În procesul verbal se

precizează că organul de cercetare penală i-a pus în vedere acestei persoane că

are dreptul să se adreseze fie Parchetului, fie I.P.J. Brăila pentru a cere

restituirea autovehiculului, or acesta tocmai asta făcuse - se adresase

ofițerului de cercetare penală din cadrul I.P.J. Brăila.

Acesta avea obligația

ca în acel moment, constatând dreptul de proprietate al altei persoane asupra

autovehiculului indisponibilizat, să dispună restituirea lui către acea

persoană, întrucât la acea dată nu exista Ordonanța Procurorului de instituire

a sechestrului, aceasta fiind dată câteva luni mai târziu – pe 30 septembrie 2010.

Mai mult, la data de

30 septembrie 2010, la dosar exista acel proces verbal amintit mai sus, cât și

actele care dovedeau calitatea altei persoane decât învinuitul, de proprietar

asupra autovehiculului, astfel că măsura instituirii sechestrului asigurator

dispusă la acea dată este nelegală, contravenind condițiilor impuse de art. 163

C. proc. pen.

Astfel cum s-a arătat

mai sus, chiar dacă art. 11 din legea nr. 241/2005 prevedea obligativitatea

instituirii sechestrului asigurator, Procurorul putea dispune acest sechestru

asupra țigărilor, în vederea confiscării speciale, iar în vederea reparării

pagubei, trebuia să identifice bunuri aparținând inculpatului și să restituie

mijlocul de transport către adevăratul proprietar.

Ca urmare, constatând

că măsura sechestrului asigurator dispusă de procuror prin Ordonanța din 30

septembrie 2010 asupra unui autovehicul aparținând altei persoane decât inculpatul,

este nelagală și având în vedere că adevăratul proprietar a cerut încă din faza

de urmărire penală restituirea bunului, în baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen.

Tribunalul s-a pronunțat în sensul revocării acestei măsuri și a dispus

restituirea autoturismului către proprietarul ei, respectiv către numitul A.I.L.

Având în vedere

soluția de achitare și temeiul reținut, în baza art. 30 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001

și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către Poliția

orașului Făurei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri pentru a se lua

măsurile ce se impun conform Legii nr. 12/1990 și O.G. nr. 2/2001, a

următoarelor acte:

- o copie a

procesului verbal de depistare a inculpatului în com. Jirlău, jud. Brăila la

data de 11 iunie 2010;

- o copie a

procesului-verbal de cercetare la fața locului I.P.J. Brăila din 11 iunie 2010;

- o copie a dovezii

privind predarea țigărilor găsite în autoturismul condus de inculpat, către

Camera de corpuri delicte a I.P.J. Brăila;

- o copie a

procesului-verbal din data de 11 iunie 2010 privind ridicarea sumei de 880 de

lei de la inculpat, precum și a recipisei de consemnare a acestei sume la CEC din 24 iunie 2010 și a chitanței;

- o copie a prezentei

hotărâri. S-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 16

septembrie 2010 – 20 septembrie 2010. În termen legal împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea

vătămată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați. În

dezvoltarea motivelor de apel procurorul a solicitat desființarea sentinței

apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând faptul că în cauză nu

s-a efectuat cercetare judecătorească și faptul că în mod greșit a fost citată

ca parte vătămată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila.

S-a mai criticat

faptul că instanța de fond a dispus achitarea pentru infracțiunea de „evaziune

fiscală”, dar a motivat că fapta nu ar constitui infracțiunea de „contrabandă”

și că deși temeiul achitării a fost cel prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc.

pen., motivarea a vizat temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce o privește

pe partea vătămată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Galați, aceasta a arătat că formulează apel atât în nume propriu, cât și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor, criticând soluția de achitare și de lăsare ca

nesoluționată a acțiunii civile, considerând că inculpatul trebuia condamnat și

obligat la plata prejudiciului produs prin introducerea în țară a 38.016

pachete de țigări, respectiv la plata sumei de 362.512 lei.

Apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de către partea vătămată au fost

apreciate ca fondate și au fost admise.

Examinând sentința

supusă controlului judiciar prin prisma primelor motive de apel invocate de

procuror, Curtea a constatat că acesta sunt fondate și atrag desființarea

hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Astfel, Curtea a

constatat că, dacă în primul ciclu procesual inculpatul L.L. s-a prevalat de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., astfel că judecata s-a

desfășurat doar în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală,

în rejudecarea cauzei după casarea hotărârii de instanța de recurs inculpatul

nu s-a mai prevalat de aceste dispoziții legale ce vizează o procedură de

judecată simplificată.

În aceste condiții

s-a apreciat că instanța de fond trebuia să procedeze la judecarea cauzei

potrivit normelor de procedură obișnuită, să dea dovadă de rol activ și să

administreze probe atât în acuzare cât și în apărare.

S-a reținut că este

adevărat că în fața instanței inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da

declarații, însă acesta a solicitat audierea unor martori, primul dintre

aceștia dând o declarație și în faza de urmărire penală, martori ale căror

depoziții ar fi fost utile pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cu atât

mai mult cu cât rejudecarea se dispusese de instanța de control judiciar pentru

a se clarifica situația de fapt și încadrarea juridică a faptei deduse

judecății. Sub un alt aspect, Curtea a constatat că în cauză nu s-a lămurit

modalitatea de calcul a prejudiciului reclamat de partea vătămată, instanța de

fond trebuind să dea dovadă de rol activ si să solicite părții vătămate relații

detaliate cu privire la felul în care a calculat prejudiciul cu care s-a

constituit parte civilă și la textele de lege pe care le-a avut în vedere

atunci când a efectuat calculul respectiv. Din această perspectivă, Curtea a

constatat că la dosar există doar o adresă (dosar urmărire penală) prin care se

comunică valoarea totală a prejudiciului reclamat a se fi produs bugetului de

stat, respectiv 362.512 lei (din care taxa vamală – 46.240 lei, acciza minimă –

230.571 lei, TVA – 85.701 lei), fără însă ca în respectiva adresă să se

detalieze modalitatea de calcul pentru a putea fi supusă examinării critice a

instanțelor de judecată. Pe de altă parte, Curtea a constatat că în cauză

trebuia citată ca parte vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală –

Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Operațiuni Vamale

Galați, care de altfel a și declarat apel în cauză, aceasta fiind persoana

juridică ce poate formula în numele satului pretenții financiare și nu Direcția

Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Brăila, instituție subordonată pe

linie ierarhică Autorității Naționale a Vămilor. Pentru aceste motive apelurile

declarate în cauză au fost admise, cu consecința desființării sentinței

pronunțată de instanța de fond și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare,

în vederea administrării tuturor probelor necesare și utile pentru lămurirea

cauzei sub toate aspectele și a legalei citări a părții vătămate. În rejudecare

urmând a fi avute în vedere și celelalte critici formulate de apelanți, din

această perspectivă Curtea constatând că instanța de fond a analizat calitatea

de contribuabil a inculpatului în raport de prevederile art. 13 din Legea nr.

571/2003 (Codul fiscal), ce se referă la persoanele juridice obligate la plata

impozitului pe profit în vreme ce art. 2 lit. a) din Legea nr. 241/2005, lege

în raport de dispozițiile căreia inculpatul a fost trimis în judecată, cuprinde

o definiție mai largă a noțiunii de contribuabil, respectiv orice persoană

fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care

datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general

consolidat.

Împotriva deciziei

Curții de Apel, inculpatul a declarat recurs, înregistrat la această instanță

sub numărul arătat mai sus.

Pentru termenul de

azi, apărătorul ales al recurentului inculpat L.L. a înaintat instanței un

înscris prin care a declarat, că inculpatul își retrage recursul.

Înalta Curte, față de declarația

recurentului, în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând

manifestarea sa de voință privind soluționarea acestei cauze, în baza art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea

recursului declarat de recurentul inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr.

308/A din 29 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori și în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a

recursului declarat de inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr. 308/A din

29 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 mai 2012.