ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3990/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3990/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

în baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 81 din 1 martie 2012

a Tribunalului Iași în baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art.

74 lit. a) și c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe

inculpata S.E., fiica lui M. și V., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C.

pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art.

82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate

inculpatei a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatei că în cazul săvârșirii altei

infracțiuni în cursul termenului de încercare se va dispune revocarea

beneficiului suspendării condiționate a pedepsei și executarea acesteia în

întregime.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. inculpata a fost obligată să achite părții civile

A.N.A.F. -D.F.P. Iași, suma de 1.221.609 RON și dobânda legală calculată până

la data achitării integrale.

În baza art. 11 din

Legea nr. 241/2005 a fost instituit sechestru asigurător asupra autoturismului

A., și a tuturor bunurilor prezente și viitoare ale inculpatei, în vederea

reparării pagubei cauzate părții civile și în limita sumei de 1.221.609 RON.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 521,02 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpata S.E. este

administrator al SC M.C. SRL, începând cu luna iulie 2006.

În perioada 2007 -

2008 SC M.S. SRL a livrat mărfuri către SC B.A.D.B. SRL Botoșani, către SC D.E.

SRL Botoșani și SC C. SRL Botoșani, fără a le înregistra în contabilitate. Din

extrasele de cont B. rezultă că încasările realizate au fost utilizate de

societate pentru plăți către parteneri ai societății și retrageri în numerar

fără a fi fost achitate impozit pe profit sau TVA în cuantum total 729038 RON,

așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală.

Fapta inculpatei

S.E., constând în omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor

comerciale efectuate și a veniturilor realizate ca urmare a vânzărilor de

mărfuri către SC B.A.D.B. SRL Botoșani, către SC D.E. SRL Botoșani și SC C. SRL

Botoșani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul laturii

subiective, având în vedere calitatea inculpatei de administrator al SC M.C. SRL,

calitate în raport de care îi revenea obligația legală a înregistrării

operațiunilor comerciale în actele contabile, conform art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 82/1991, dar și faptul că sumele încasate au fost retrase din contul

societății și folosite în interes personal fără achitarea măcar parțială a

obligațiilor fiscale către stat, instanța apreciază ca inculpata a acționat cu

vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând urmarea prejudicierii

bugetului de stat prin neînregistrare în contabilitate și urmărind producerea

acelui rezultat.

Constatându-se că

fapta există, este infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de către

inculpată, instanța a pronunțat o soluție de condamnare a acesteia conform

dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

La individualizarea

pedepsei, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., având în vedere că în cauză au fost întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii speciale de judecată. Totodată,

instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite,

cuantumul prejudiciului nerecuperat, forma continuată de săvârșire a faptei,

persoana inculpatei, dar și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, reținând lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră a

acesteia pe parcursul procesului penal, colaborarea cu organele judiciare,

faptul că are în întreținere doi copii minori. În acest context, instanța a

reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen. și a aplicat o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de

lege.

În baza art. 71 C.

pen. instanța a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.,

reținând că natura infracțiunii săvârșite, prejudiciul cauzat și nerecuperat,

în calitatea de administrator, relevă nedemnitatea inculpatei de a fi aleasă în

autorități publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție,

implicând exercițiul autorității de stat dar și de a ocupa o funcție, de a

exercita o profesie sau de a desfășura o activitate de natură celei folosite

pentru săvârșirea prezentei infracțiuni.

Sub aspectul laturii

civile, instanța reține că A.N.A.F. - D.F.P. Iași s-a constituit parte civilă

în cauză prejudiciul fiind nerecuperat.

Potrivit

dispozițiilor art. 1357 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia

prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Prin

fapta sa inculpata S.E. a cauzat un prejudiciu material, cert și nerecuperat,

motiv pentru care instanța a obligat-o să achite părții civile A.N.A.F. -

D.F.P. Iași, suma de 1.221.609 RON și dobânda legală calculată până la data

achitării integrale RON.

În ceea ce privește

obligarea părții responsabile civilmente SC M.C. SRL la plata despăgubirilor,

instanța a reținut că această societate este radiată din data de 15 decembrie

2011.

Având în vedere

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 potrivit cărora luarea măsurilor

asigurătorii este obligatorie și, constatând că potrivit adresei emise de

Primăria Hîrlău, inculpata deține în proprietate autoturismului A., instanța a

instituit sechestru asigurător asupra acestuia și a tuturor bunurilor prezente

și viitoare ale inculpatei, în vederea reparării pagubei cauzate părții civile

și în limita sumei de 1.221.609 RON.

În baza dispozițiilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței

penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 113 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale

nr. 81 din 1 martie 2012 pe care a desființat-o în parte și, în rejudecare, a

înlăturat dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., precum și dispozițiile

art. 76 lit. d) C. pen.

A fost majorată

pedeapsa aplicată inculpatei S.E., fiica lui M. și V., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 541/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., de la 1 (un) an închisoare la 1 (un) an și 6 (șase)

luni închisoare.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., a fost interzis

inculpatei S.E. în mod concret dreptul de a fi asociat ori/și administrator în

cadrul unei societăți comerciale.

Au fost înlăturate

dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv

dispozițiile art. 81, art. 82, art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc.

pen.

Au fost menținute

toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond, în procedura prevăzută

de art. 320

1

C. proc. pen., a examinat și evaluat toate probele

necesare aflării adevărului administrate în cursul urmăririi penale, precum și

proba cu înscrisuri și declarația inculpatei de recunoaștere a vinovăției în

fața cercetării judecătorești care au fost just apreciate, iar faptele și

împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

În procesul

individualizării pedepsei, instanța, în considerarea criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a reținut gradul de pericol

social al faptei săvârșite, cuantumul prejudiciului nerecuperat, forma

continuată de săvârșire, persoana inculpatei dar și împrejurări care atenuează

sau agravează răspunderea penală reținând lipsa antecedentelor penale, conduita

sinceră a inculpatei pe parcursul procesului penal, colaborarea cu organele

judiciare, faptul că are în întreținere doi copii minori.

Aceste împrejurări ce

țin de persoana inculpatei au fost reținute ca circumstanțe atenuante prev. de

art. 74 lit. a) și c) C. pen., dându-li-se eficiență în planul reducerii

pedepsei sub minimul special redus conform art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., în mod netemeinic.

Deși inculpata nu are

antecedente penale în sensul că nu este recidivistă, instanța de apel a reținut

că aceasta a mai fost condamnată definitiv anterior, prin Sentința penală nr.

338 din 12 noiembrie 2008 a Judecătoriei Hârlău, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 lit. b) din

Legea nr. 241/21005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în

concurs, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea

art. 81 C. pen. Inculpata a fost obligată prin sentința penală definitivă prin

neapelare la data de 5 noiembrie 2007, la plata despăgubirilor civile în sumă

de 25194 RON cu dobânzile legale. S-a constatat că infracțiunile au fost comise

în perioada ianuarie 2007 - martie 2008, fiind concurente cu infracțiunile

pentru care este judecată în prezenta cauză.

Totodată, inculpata a

fost condamnată prin Sentința penală nr. 90 din 30 martie 2009 a Judecătoriei

Hârlău la pedeapsa amenzii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit.

f) C. pen., infracțiune aflată în concurs cu infracțiunea pentru care este

judecată în prezenta cauză și cu infracțiunile pentru care a fost condamnată

definitiv prin Sentința penală nr. 338 din 12 noiembrie 2008.

Condamnările

anterioare - fără a constitui termen al recidivei - conturează, în opinia

instanței de apel, profilul infracțional continuu și constant al inculpatei, constând

în activitatea sa de înfrângere a normelor penale care protejează relațiile

sociale privitoare la îndeplinirea obligațiilor fiscale cu consecința

prejudicierii bugetului de stat.

În consecință,

instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante

constând în conduita anterioară bună a inculpatei și nici circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că nu are

corespondent în realitate.

De asemenea, instanța

de apel a reținut că inculpata a recunoscut vinovăția și faptele pentru care

este judecată doar în faza cercetării judecătorești în fața instanței de

judecată și nu pe parcursul procesului penal, astfel că nu se poate reține

împrejurarea comportării sincere a inculpatei în cursul procesului penal decât

parțial.

Raportat la gradul de

pericol social concret a infracțiunii de evaziune fiscală comisă, caracterul

continuat al modalității de săvârșire, cuantumul ridicat al prejudiciului

produs, lipsa de interes a acesteia în recuperarea prejudiciului creat

bugetului de stat, în mod netemeinic s-au reținut împrejurările precizate în

sentința penală ca circumstanțe atenuante personale cu efect al reducerii

pedepsei sub minimul special și ca atare au fost înlăturate, urmând însă a fi

valorificate în procesul stabilirii pedepsei în sensul orientării acesteia

către minimul special prevăzut de lege, redus cu 1/3 ca efect al aplicării

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Pentru a aplica

modalitatea de executare a suspendării condiționate a executării pedepsei

conform art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen. este necesară aprecierea instanței că

scopul pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen., poate fi atins

chiar fără executarea acesteia.

Instanța de apel a

constatat că aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. față de pedeapsa aplicată

inculpatei este netemeinică, înlăturându-le. În ceea ce privește al treilea

motiv de recurs, s-a apreciat ca cererea privind contopirea pedepselor nu a

constituit obiect al judecării în primă instanță, astfel că instanța de apel nu

poate dispune contopirea pedepselor.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpata S.E. solicitând casarea deciziei penale și

menținerea sentinței penale pronunțată de Tribunalul Iași ca legală și

temeinică.

Examinând decizia

penală prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că recursul este

fondat și va fi admis pentru cele ce urmează:

În baza examenului

propriu, Înalta Curte constată că starea de fapt a fost corect reținută de

către ambele instanțe, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea

juridică dată faptei este cea legală.

Cuantumul pedepsei,

astfel cum a fost stabilit de instanța de fond, a fost just individualizat, cu

respectarea exigențelor art. 72 C. pen., întrucât aceasta reflectă atât

pericolul social concret al infracțiunii săvârșite cât și circumstanțele care

caracterizează pe autorul faptei.

Înalta Curte constată

că acest cuantum de 1 an închisoare pune în evidență în mod corespunzător

pericolul social și constituie o ripostă legală, suficientă și corespunzătoare,

în vederea asigurării reeducării inculpatei și prevenirii săvârșirii unor

astfel de infracțiuni.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel, a constatat, fără temei,

că reeducarea inculpatei se poate asigura numai prin executarea efectivă a

pedepsei.

Potrivit

dispozițiilor art. 81 C. pen. instanța poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate persoanei fizice, dacă sunt întrunite următoarele

condiții:

a) pedeapsa aplicată

este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;

b) infractorul nu a

mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de

cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază, că

scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Raportat la

condițiile textului anterior menționat, Înalta Curte observă că sunt acestea

sunt îndeplinite cumulativ, constatându-se că inculpata nu este recidivistă și

nu există date din care să rezulte că pe viitor va avea o conduită contrară

regulilor de conviețuire socială, a manifestat sinceritate și regret pentru

fapta săvârșită, atitudinea sa procesuală demonstrând dorința de reintegrare în

societate.

În stabilirea

modalității de executare a unei pedepse instanța este datoare, în primul rând,

să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt

suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a

unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă,

atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului

pedepsei.

Din această

perspectivă, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., inculpata putând

fi reeducată fără executarea efectivă a pedepsei închisorii.

Circumstanțele reale

care indică un anumit pericol social al faptei săvârșite sunt reflectate în

suficientă măsură în cuantumul pedepsei. Acestea trebuie însă examinate în

coroborare cu circumstanțele personale nu numai la stabilirea cuantumului

pedepsei, așa cum s-a și procedat, ci și la stabilirea modalității de executare

a acesteia, operațiune realizată în mod corespunzător de către instanța de

fond.

Față de cele arătate,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen.,

va admite recursul declarat inculpata S.E. împotriva Deciziei penale nr. 113

din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, va casa decizia penală recurată și va menține Sentința nr. 81 din 1

martie 2012 a Tribunalului Iași, secția penală.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata S.E. împotriva

Deciziei penale nr. 113 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală recurată și menține Sentința nr. 81 din 1 martie 2012 a Tribunalului

Iași, secția penală.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA