ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3990/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 81 din 1 martie 2012 a Tribunalului Iași în baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpata S.E., fiica lui M. și V., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatei a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei că în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare se va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei și executarea acesteia în întregime. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. inculpata a fost obligată să achite părții civile A.N.A.F. -D.F.P. Iași, suma de 1.221.609 RON și dobânda legală calculată până la data achitării integrale. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 a fost instituit sechestru asigurător asupra autoturismului A., și a tuturor bunurilor prezente și viitoare ale inculpatei, în vederea reparării pagubei cauzate părții civile și în limita sumei de 1.221.609 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 521,02 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Inculpata S.E. este administrator al SC M.C. SRL, începând cu luna iulie 2006. În perioada 2007 - 2008 SC M.S. SRL a livrat mărfuri către SC B.A.D.B. SRL Botoșani, către SC D.E. SRL Botoșani și SC C. SRL Botoșani, fără a le înregistra în contabilitate. Din extrasele de cont B. rezultă că încasările realizate au fost utilizate de societate pentru plăți către parteneri ai societății și retrageri în numerar fără a fi fost achitate impozit pe profit sau TVA în cuantum total 729038 RON, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală.

Fapta inculpatei S.E., constând în omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate ca urmare a vânzărilor de mărfuri către SC B.A.D.B. SRL Botoșani, către SC D.E. SRL Botoșani și SC C. SRL Botoșani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Sub aspectul laturii subiective, având în vedere calitatea inculpatei de administrator al SC M.C.

SRL, calitate în raport de care îi revenea obligația legală a înregistrării operațiunilor comerciale în actele contabile, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, dar și faptul că sumele încasate au fost retrase din contul societății și folosite în interes personal fără achitarea măcar parțială a obligațiilor fiscale către stat, instanța apreciază ca inculpata a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând urmarea prejudicierii bugetului de stat prin neînregistrare în contabilitate și urmărind producerea acelui rezultat. Constatându-se că fapta există, este infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpată, instanța a pronunțat o soluție de condamnare a acesteia conform dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. La individualizarea pedepsei, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., având în vedere că în cauză au fost întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii speciale de judecată. Totodată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, cuantumul prejudiciului nerecuperat, forma continuată de săvârșire a faptei, persoana inculpatei, dar și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținând lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră a acesteia pe parcursul procesului penal, colaborarea cu organele judiciare, faptul că are în întreținere doi copii minori. În acest context, instanța a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și a aplicat o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege. În baza art. 71 C. pen. instanța a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., reținând că natura infracțiunii săvârșite, prejudiciul cauzat și nerecuperat, în calitatea de administrator, relevă nedemnitatea inculpatei de a fi aleasă în autorități publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție, implicând exercițiul autorității de stat dar și de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate de natură celei folosite pentru săvârșirea prezentei infracțiuni. Sub aspectul laturii civile, instanța reține că A.N.A.F.

- D.F.P. Iași s-a constituit parte civilă în cauză prejudiciul fiind nerecuperat. Potrivit dispozițiilor art. 1357 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Prin fapta sa inculpata S.E. a cauzat un prejudiciu material, cert și nerecuperat, motiv pentru care instanța a obligat-o să achite părții civile A.N.A.F. - D.F.P. Iași, suma de 1.221.609 RON și dobânda legală calculată până la data achitării integrale RON. În ceea ce privește obligarea părții responsabile civilmente SC M.C.

SRL la plata despăgubirilor, instanța a reținut că această societate este radiată din data de 15 decembrie 2011. Având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 potrivit cărora luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie și, constatând că potrivit adresei emise de Primăria Hîrlău, inculpata deține în proprietate autoturismului A., instanța a instituit sechestru asigurător asupra acestuia și a tuturor bunurilor prezente și viitoare ale inculpatei, în vederea reparării pagubei cauzate părții civile și în limita sumei de 1.221.609 RON. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 113 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 81 din 1 martie 2012 pe care a desființat-o în parte și, în rejudecare, a înlăturat dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., precum și dispozițiile art. 76 lit. d) C. pen. A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei S.E., fiica lui M. și V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 541/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 1 (un) an închisoare la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare. În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., a fost interzis inculpatei S.E.

în mod concret dreptul de a fi asociat ori/și administrator în cadrul unei societăți comerciale. Au fost înlăturate dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv dispozițiile art. 81, art. 82, art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond, în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., a examinat și evaluat toate probele necesare aflării adevărului administrate în cursul urmăririi penale, precum și proba cu înscrisuri și declarația inculpatei de recunoaștere a vinovăției în fața cercetării judecătorești care au fost just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

În procesul individualizării pedepsei, instanța, în considerarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a reținut gradul de pericol social al faptei săvârșite, cuantumul prejudiciului nerecuperat, forma continuată de săvârșire, persoana inculpatei dar și împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală reținând lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră a inculpatei pe parcursul procesului penal, colaborarea cu organele judiciare, faptul că are în întreținere doi copii minori. Aceste împrejurări ce țin de persoana inculpatei au fost reținute ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dându-li-se eficiență în planul reducerii pedepsei sub minimul special redus conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., în mod netemeinic. Deși inculpata nu are antecedente penale în sensul că nu este recidivistă, instanța de apel a reținut că aceasta a mai fost condamnată definitiv anterior, prin Sentința penală nr. 338 din 12 noiembrie 2008 a Judecătoriei Hârlău, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/21005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. Inculpata a fost obligată prin sentința penală definitivă prin neapelare la data de 5 noiembrie 2007, la plata despăgubirilor civile în sumă de 25194 RON cu dobânzile legale. S-a constatat că infracțiunile au fost comise în perioada ianuarie 2007 - martie 2008, fiind concurente cu infracțiunile pentru care este judecată în prezenta cauză.

Totodată, inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 90 din 30 martie 2009 a Judecătoriei Hârlău la pedeapsa amenzii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. f) C. pen., infracțiune aflată în concurs cu infracțiunea pentru care este judecată în prezenta cauză și cu infracțiunile pentru care a fost condamnată definitiv prin Sentința penală nr. 338 din 12 noiembrie 2008. Condamnările anterioare - fără a constitui termen al recidivei - conturează, în opinia instanței de apel, profilul infracțional continuu și constant al inculpatei, constând în activitatea sa de înfrângere a normelor penale care protejează relațiile sociale privitoare la îndeplinirea obligațiilor fiscale cu consecința prejudicierii bugetului de stat.

În consecință, instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante constând în conduita anterioară bună a inculpatei și nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că nu are corespondent în realitate. De asemenea, instanța de apel a reținut că inculpata a recunoscut vinovăția și faptele pentru care este judecată doar în faza cercetării judecătorești în fața instanței de judecată și nu pe parcursul procesului penal, astfel că nu se poate reține împrejurarea comportării sincere a inculpatei în cursul procesului penal decât parțial.

Raportat la gradul de pericol social concret a infracțiunii de evaziune fiscală comisă, caracterul continuat al modalității de săvârșire, cuantumul ridicat al prejudiciului produs, lipsa de interes a acesteia în recuperarea prejudiciului creat bugetului de stat, în mod netemeinic s-au reținut împrejurările precizate în sentința penală ca circumstanțe atenuante personale cu efect al reducerii pedepsei sub minimul special și ca atare au fost înlăturate, urmând însă a fi valorificate în procesul stabilirii pedepsei în sensul orientării acesteia către minimul special prevăzut de lege, redus cu 1/3 ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Pentru a aplica modalitatea de executare a suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.

este necesară aprecierea instanței că scopul pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Instanța de apel a constatat că aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. față de pedeapsa aplicată inculpatei este netemeinică, înlăturându-le. În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, s-a apreciat ca cererea privind contopirea pedepselor nu a constituit obiect al judecării în primă instanță, astfel că instanța de apel nu poate dispune contopirea pedepselor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata S.E. solicitând casarea deciziei penale și menținerea sentinței penale pronunțată de Tribunalul Iași ca legală și temeinică.

Examinând decizia penală prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că recursul este fondat și va fi admis pentru cele ce urmează: În baza examenului propriu, Înalta Curte constată că starea de fapt a fost corect reținută de către ambele instanțe, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptei este cea legală. Cuantumul pedepsei, astfel cum a fost stabilit de instanța de fond, a fost just individualizat, cu respectarea exigențelor art. 72 C. pen., întrucât aceasta reflectă atât pericolul social concret al infracțiunii săvârșite cât și circumstanțele care caracterizează pe autorul faptei. Înalta Curte constată că acest cuantum de 1 an închisoare pune în evidență în mod corespunzător pericolul social și constituie o ripostă legală, suficientă și corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatei și prevenirii săvârșirii unor astfel de infracțiuni.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel, a constatat, fără temei, că reeducarea inculpatei se poate asigura numai prin executarea efectivă a pedepsei. Potrivit dispozițiilor art. 81 C. pen. instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Raportat la condițiile textului anterior menționat, Înalta Curte observă că sunt acestea sunt îndeplinite cumulativ, constatându-se că inculpata nu este recidivistă și nu există date din care să rezulte că pe viitor va avea o conduită contrară regulilor de conviețuire socială, a manifestat sinceritate și regret pentru fapta săvârșită, atitudinea sa procesuală demonstrând dorința de reintegrare în societate. În stabilirea modalității de executare a unei pedepse instanța este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., inculpata putând fi reeducată fără executarea efectivă a pedepsei închisorii. Circumstanțele reale care indică un anumit pericol social al faptei săvârșite sunt reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepsei. Acestea trebuie însă examinate în coroborare cu circumstanțele personale nu numai la stabilirea cuantumului pedepsei, așa cum s-a și procedat, ci și la stabilirea modalității de executare a acesteia, operațiune realizată în mod corespunzător de către instanța de fond. Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat inculpata S.E. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa decizia penală recurată și va menține Sentința nr. 81 din 1 martie 2012 a Tribunalului Iași, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata S.E. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală recurată și menține Sentința nr. 81 din 1 martie 2012 a Tribunalului Iași, secția penală. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 decembrie 2012. Procesat de GGC - AA