ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1213/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 246 din 1

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr.

685/122/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul V.F.D. la pedeapsa de 1 și 4 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 81-82

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului

pe o durată de 3 ani și 4 luni termen de încercare.

S-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost obligat

inculpatul să plătească părții civile A.N.A.F. suma de 445.945 RON reprezentând

prejudiciul creat bugetului de stat.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin în perioada 7 iulie 2005-30 iunie 2007,

inculpatul V.F.D., în calitate de administrator al SC R.C. SRL Giurgiu, a înregistrat

în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale care nu au la bază documente

justificative, precum și facturi fiscale pe care Ie-a întocmit în fals, sustrăgându-se

astfel de la plata către bugetul statului a sumelor de 433.971 RON, reprezentând

impozit pe profit suplimentar și a sumei de 11.972 RON, reprezentând T.V.A. suplimentar.

SC R.C. SRL Giurgiu

a fost înființată la 6 iulie 2005, având asociat unic și administrator pe numita

S.A., iar la data de 12 octombrie 2005, prin procura autentificată, aceasta l-a

împuternicit cu puteri depline, să o reprezinte în cadrul societății pe inculpatul

V.F.D., concubinul său. Ulterior, la obiectul de activitate a societății s-au adăugat

și operațiunile privind valorificarea materialelor reciclabile feroase.

La data de 27

iunie 2007, Garda Financiară, secția județeană Ilfov a sesizat Parchetul de pe lângă

Judecătoria Giurgiu cu privire la faptul că, în urma verificărilor efectuate la

un număr de patru societăți comerciale care au sediul social în municipiul București

(SC V.G. SRL, SC M.I. SRL, SC C.I. SRL și SC R.I. SRL), s-a constatat că SC

R.C. SRL figurează că s-a aprovizionat de la acestea cu mărfuri în valoare de 959.438

RON în baza a 165 de facturi fiscale falsificate, care nu au la bază operațiuni

reale, creând astfel bugetului de stat un prejudiciu estimat de 128.885 RON.

Din concluziile

rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 13 martie 2008 și din 4

februarie 2008 a rezultat, în urma examinării unui număr de 98 de facturi fiscale

și a modelelor de comparație, că scrisul de mână de la rubricile a unui număr de

51 de facturi cu seria X1, a fost executat de inculpatul V.F.D. De asemenea, semnăturile

de la rubrica „semnătură de primire” de pe cele 102 facturi cu seriile X2 și X1

au fost executate probabil de către inculpat (acesta executând semnătura folosind

numele S. - acela al concubinei sale).

Fiind audiat,

inculpatul a recunoscut că atât scriptura, cât și semnătura de pe documentele în

cauză, au fost executate de el.

În vederea stabilirii

existenței și întinderii prejudiciului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice

de natură contabilă, iar din raportul de expertiză întocmită în cauză au rezultat

următoarele aspecte:

- în perioada

7 iulie 2005-30 iunie 2007, SC R.C. SRL a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli

privind operațiuni care nu au la bază documente justificative privind aprovizionări

cu mărfuri de la societăți cu care nu a avut relații comerciale și care nu funcționează

la sediul declarat (SC V.G. SRL, SC M.I. SRL, SC C.I. SRL și SC R.I. SRL, toate

din municipiul București), de la societăți care nu au emis facturi către societatea

sus menționată (SC B.M.C.T. SRL) sau societăți care, fie sunt incluse în lista contribuabililor

inactivi sau au fost radiate din baza de date a Oficiului Registrului Comerțului

(SC F.S. SRL, SC C.I. SRL, SC R.I. SRL și SC I.C. SRL, toate din municipiul București);

- urmare a înregistrării

în contabilitate a altor 165 de facturi fiscale și a încălcării dispozițiilor

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, precum și a dispozițiilor art. 21 alin.

(4) lit. g) și art. 11 alin. (12) din Legea nr. 571/2003, expertul a concluzionat

că, întrucât nu au la bază documente justificative care să facă dovada efectuării

operațiunii, cheltuielile înregistrate în evidența contabilă nu sunt deductibile

la calculul impozitului pe profit datorat bugetului de stat.

Potrivit art.

9 din Statutul societății și art. 10 din Legea nr. 81/1991 („răspunderea pentru

organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului

de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității”), precum

și procurii prin care inculpatul V.F.D. era împuternicit să o reprezinte pe numita

S.A. în cadrul societății, expertul a constatat că inculpatului îi revine responsabilitatea

faptelor descrise mai sus.

Prejudiciul creat

bugetului de stat a fost stabilit în urma efectuării expertizei contabile la cuantumul

de 445.943 RON (433.971 RON, impozit pe profit suplimentar și 11.972 RON, T.V.A.).

Întrucât inculpatul

a formulat obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză tehnică de natură contabilă,

în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care a păstrat neschimbat

cuantumul prejudiciului stabilit inițial.

Din raportul de

inspecție fiscală întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, rezultă

că SC R. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 404.765 RON reprezentând impozit

suplimentar și T.V.A.

La primul termen

de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită inculpatul a învederat instanței

că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

A fost audiat

inculpatul care a precizat că știe pentru ce este trimis în judecată, cunoaște probatoriul

administrat și îl însușește.

A fost de acord

să achite prejudiciul reținut prin actul de sesizare a instanței.

Partea civilă

A.N.A.F. reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 735.786 RON reprezentând impozit pe profit = 392.783

RON și dobânzi = 316.954 RON; TVA = 11.972 RON și dobânzi =14.067 RON.

Cu privire la

cuantumul prejudiciului, Tribunalul a apreciat că acesta este cel menționat în actul

de sesizare, stabilit în baza expertizei financiare, respectiv suma de 445.943 RON.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel partea civilă A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Giurgiu, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește

soluționarea laturii civile și stabilirea cuantumului despăgubirilor, considerând

că prejudiciul cauzat de către inculpat este în sumă de 735.786 RON, reprezentând

impozitul pe profit și TVA-ul neachitat la care se adaugă dobânzile, astfel cum

reiese din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv raportul de inspecție fiscală

și decizia de impunere. Drept urmare, se solicită obligarea inculpatului la plata

despăgubirilor în cuantumul mai sus menționat.

Examinând cauza

în temeiul art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a apreciat că apelul este fondat,

pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă

din cererea depusă în fața instanței de fond, A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Giurgiu s-a constituit parte civilă cu suma de 735.786 RON reprezentând

impozit pe profit - 392,783 RON (debit) și 316.394 RON (dobânzi), respectiv TVA

- 11.972 RON (debit) și 14.067 RON (dobânzi).

Instanța de fond

a obligat inculpatul la plata despăgubirilor în sumă de 445.943 RON, făcând referire

la suma reținută în rechizitoriu, fără să motiveze însă diminuarea cuantumului despăgubirilor

prin raportare la suma solicitată de partea civilă și dovezile administrate în cauză

cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.

Astfel, prin raportul

de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, s-a stabilit existența

unui prejudiciu în sumă totală de 812.317 RON, constituit din suma de 445.943 RON,

reprezentând impozitul pe profit și TVA-ul neachitat, cât și din majorările de întârziere

în cuantum de 352.307 RON, aferente impozitului pe profit, respectiv în cuantum

de 14.067 RON, aferente TVA-ului.

În consecință,prin

decizia penală nr. 363/A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a ll-a penală, s-a admis apelul formulat de partea civilă A.N.A.F., Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 246 din

1 iunie 2011 a Tribunalului Giurgiu.

S-a desființat

în parte sentința penală apelată și rejudecând:

A fost obligat

inculpatul V.F.D. la plata sumei de 735.786 RON cu titlu de despăgubiri către A.N.A.F.,

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul V.F.D. solicitând, în temeiul cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., casarea deciziei

și menținerea sentinței, apreciind că în mod greșit a fost admis apelul părții civile

recursul este nefondat.

Înalta Curte,

analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., dar și în conformitate

cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală

și temeinică.

Așa cum corect

s-a reținut de instanța de apel, instanța de fond nu a justificat de ce anume nu

a acordat părții civile și accesoriile debitului, aceste accesorii fiind calculate

în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cuantumul acestora

fiind dovedit prin raportul de expertiză contabilă chiar la un nivel superior pretențiilor

civile formulate de către A.N.A.F.

Neachitarea la

timp a impozitului pe profit și a T.V.A.-ului, urmare a faptei ilicite comisă de

către inculpat, a avut drept urmare și calcularea acestor majorări de întârziere,

așa încât sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inclusiv în

ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și producerea

prejudiciului.

Neobligarea inculpatului

la plata accesoriilor debitului ar putea crea o situație de neacceptat, căci inculpatul,

condamnat pentru comiterea unei infracțiuni ce a avut drept consecință neplata taxelor

și impozitelor datorate statului, ar avea în acest fel o poziție mai favorabilă

decât persoanele care nu au săvârșit fapte penale și care sunt ținute să plătească

atât debitul inițial constând în impozitul și taxele neachitate, cât și accesoriile

acestui debit constând în majorările de întârziere prevăzute de C. fisc.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, urmând a

se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.F.D. împotriva deciziei penale nr. 363/A din 30

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2012.