ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1213/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1213/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 246 din 1 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 685/122/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul V.F.D. la pedeapsa de 1 și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani și 4 luni termen de încercare. S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.N.A.F.
suma de 445.945 RON reprezentând prejudiciul creat bugetului de stat. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin în perioada 7 iulie 2005-30 iunie 2007, inculpatul V.F.D., în calitate de administrator al SC R.C. SRL Giurgiu, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale care nu au la bază documente justificative, precum și facturi fiscale pe care Ie-a întocmit în fals, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul statului a sumelor de 433.971 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar și a sumei de 11.972 RON, reprezentând T.V.A. suplimentar. SC R.C. SRL Giurgiu a fost înființată la 6 iulie 2005, având asociat unic și administrator pe numita S.A., iar la data de 12 octombrie 2005, prin procura autentificată, aceasta l-a împuternicit cu puteri depline, să o reprezinte în cadrul societății pe inculpatul V.F.D., concubinul său.
Ulterior, la obiectul de activitate a societății s-au adăugat și operațiunile privind valorificarea materialelor reciclabile feroase. La data de 27 iunie 2007, Garda Financiară, secția județeană Ilfov a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu cu privire la faptul că, în urma verificărilor efectuate la un număr de patru societăți comerciale care au sediul social în municipiul București (SC V.G. SRL, SC M.I. SRL, SC C.I. SRL și SC R.I. SRL), s-a constatat că SC R.C. SRL figurează că s-a aprovizionat de la acestea cu mărfuri în valoare de 959.438 RON în baza a 165 de facturi fiscale falsificate, care nu au la bază operațiuni reale, creând astfel bugetului de stat un prejudiciu estimat de 128.885 RON.
Din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 13 martie 2008 și din 4 februarie 2008 a rezultat, în urma examinării unui număr de 98 de facturi fiscale și a modelelor de comparație, că scrisul de mână de la rubricile a unui număr de 51 de facturi cu seria X1, a fost executat de inculpatul V.F.D. De asemenea, semnăturile de la rubrica „semnătură de primire” de pe cele 102 facturi cu seriile X2 și X1 au fost executate probabil de către inculpat (acesta executând semnătura folosind numele S. - acela al concubinei sale). Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că atât scriptura, cât și semnătura de pe documentele în cauză, au fost executate de el. În vederea stabilirii existenței și întinderii prejudiciului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de natură contabilă, iar din raportul de expertiză întocmită în cauză au rezultat următoarele aspecte: - în perioada 7 iulie 2005-30 iunie 2007, SC R.C.
SRL a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli privind operațiuni care nu au la bază documente justificative privind aprovizionări cu mărfuri de la societăți cu care nu a avut relații comerciale și care nu funcționează la sediul declarat (SC V.G. SRL, SC M.I. SRL, SC C.I. SRL și SC R.I. SRL, toate din municipiul București), de la societăți care nu au emis facturi către societatea sus menționată (SC B.M.C.T. SRL) sau societăți care, fie sunt incluse în lista contribuabililor inactivi sau au fost radiate din baza de date a Oficiului Registrului Comerțului (SC F.S. SRL, SC C.I. SRL, SC R.I. SRL și SC I.C.
SRL, toate din municipiul București); - urmare a înregistrării în contabilitate a altor 165 de facturi fiscale și a încălcării dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, precum și a dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. g) și art. 11 alin. (12) din Legea nr. 571/2003, expertul a concluzionat că, întrucât nu au la bază documente justificative care să facă dovada efectuării operațiunii, cheltuielile înregistrate în evidența contabilă nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit datorat bugetului de stat. Potrivit art. 9 din Statutul societății și art. 10 din Legea nr. 81/1991 („răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității”), precum și procurii prin care inculpatul V.F.D.
era împuternicit să o reprezinte pe numita S.A. în cadrul societății, expertul a constatat că inculpatului îi revine responsabilitatea faptelor descrise mai sus. Prejudiciul creat bugetului de stat a fost stabilit în urma efectuării expertizei contabile la cuantumul de 445.943 RON (433.971 RON, impozit pe profit suplimentar și 11.972 RON, T.V.A.). Întrucât inculpatul a formulat obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză tehnică de natură contabilă, în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care a păstrat neschimbat cuantumul prejudiciului stabilit inițial. Din raportul de inspecție fiscală întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, rezultă că SC R. SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 404.765 RON reprezentând impozit suplimentar și T.V.A.
La primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită inculpatul a învederat instanței că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. A fost audiat inculpatul care a precizat că știe pentru ce este trimis în judecată, cunoaște probatoriul administrat și îl însușește. A fost de acord să achite prejudiciul reținut prin actul de sesizare a instanței. Partea civilă A.N.A.F. reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 735.786 RON reprezentând impozit pe profit = 392.783 RON și dobânzi = 316.954 RON; TVA = 11.972 RON și dobânzi =14.067 RON. Cu privire la cuantumul prejudiciului, Tribunalul a apreciat că acesta este cel menționat în actul de sesizare, stabilit în baza expertizei financiare, respectiv suma de 445.943 RON.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește soluționarea laturii civile și stabilirea cuantumului despăgubirilor, considerând că prejudiciul cauzat de către inculpat este în sumă de 735.786 RON, reprezentând impozitul pe profit și TVA-ul neachitat la care se adaugă dobânzile, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere. Drept urmare, se solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantumul mai sus menționat. Examinând cauza în temeiul art. 371 C. proc.
pen., Curtea de Apel a apreciat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din cererea depusă în fața instanței de fond, A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Giurgiu s-a constituit parte civilă cu suma de 735.786 RON reprezentând impozit pe profit - 392,783 RON (debit) și 316.394 RON (dobânzi), respectiv TVA - 11.972 RON (debit) și 14.067 RON (dobânzi). Instanța de fond a obligat inculpatul la plata despăgubirilor în sumă de 445.943 RON, făcând referire la suma reținută în rechizitoriu, fără să motiveze însă diminuarea cuantumului despăgubirilor prin raportare la suma solicitată de partea civilă și dovezile administrate în cauză cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.
Astfel, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, s-a stabilit existența unui prejudiciu în sumă totală de 812.317 RON, constituit din suma de 445.943 RON, reprezentând impozitul pe profit și TVA-ul neachitat, cât și din majorările de întârziere în cuantum de 352.307 RON, aferente impozitului pe profit, respectiv în cuantum de 14.067 RON, aferente TVA-ului. În consecință,prin decizia penală nr. 363/A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, s-a admis apelul formulat de partea civilă A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 246 din 1 iunie 2011 a Tribunalului Giurgiu. S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând: A fost obligat inculpatul V.F.D.
la plata sumei de 735.786 RON cu titlu de despăgubiri către A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.F.D. solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., casarea deciziei și menținerea sentinței, apreciind că în mod greșit a fost admis apelul părții civile recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., dar și în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Așa cum corect s-a reținut de instanța de apel, instanța de fond nu a justificat de ce anume nu a acordat părții civile și accesoriile debitului, aceste accesorii fiind calculate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cuantumul acestora fiind dovedit prin raportul de expertiză contabilă chiar la un nivel superior pretențiilor civile formulate de către A.N.A.F. Neachitarea la timp a impozitului pe profit și a T.V.A.-ului, urmare a faptei ilicite comisă de către inculpat, a avut drept urmare și calcularea acestor majorări de întârziere, așa încât sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inclusiv în ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și producerea prejudiciului.
Neobligarea inculpatului la plata accesoriilor debitului ar putea crea o situație de neacceptat, căci inculpatul, condamnat pentru comiterea unei infracțiuni ce a avut drept consecință neplata taxelor și impozitelor datorate statului, ar avea în acest fel o poziție mai favorabilă decât persoanele care nu au săvârșit fapte penale și care sunt ținute să plătească atât debitul inițial constând în impozitul și taxele neachitate, cât și accesoriile acestui debit constând în majorările de întârziere prevăzute de C. fisc. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F.D. împotriva deciziei penale nr. 363/A din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.