ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4319/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Școala nr. 3 Nicolae Titulescu

București, în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale, a solicitat

anularea Ordinului nr. 4560 din 9 septembrie 2000 emis de acesta, prin care s-a

dispus trecerea imobilului situat în Șoseaua Nicolae Titulescu, din

administrarea Inspectoratului Școlar al municipiului București, Școala cu

clasele I – VIII nr. 3, în administrarea Inspectoratului Școlar județ Ilfov,

pentru sediu.

S-a susținut că, în conformitate cu

dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 30/2000, terenurile și clădirile în

care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar fac

parte din domeniul public al sectoarelor municipiului București, în a căror

rază își desfășoară activitatea, astfel încât pârâtul nu putea să dispună de imobil

în condițiile în care se află în administrarea Consiliului Local sector 1.

Școala a fost construită pe un teren donat primăriei. Restrângerea spațiilor ar

duce la afectarea procesului instructiv-educativ al elevilor.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 450 din 10 aprilie 2001, a admis

acțiunea și a anulat actul contestat.

Instanța a reținut că ordinul atacat

are o redactare defectuoasă, înțelegându-se că întreg imobilul a fost trecut în

administrarea Inspectoratului Județean Ilfov.

Imobilul este folosit de către

reclamantă, funcționând printre altele și cabinetele medicale, iar ordinul

atacat cu conține nici o dispoziție prin care se acordă alte spații în locul

celor deținute în prezent.

Imobilul a fost construit cu scopul

precis, dat prin actul de donație din anul 1932, de a fi local pentru școală și

nu pentru birouri.

Dacă ordinul atacat ar fi aplicat,

s-ar restrânge activitatea școlii, care deja este afectată, unitățile existente

în spațiul cedat fiind mutate în spațiul rămas școlii.

Întrucât ordinul în discuție lezează

drepturile recunoscute de lege reclamantei de a-și desfășura activitatea de

învățământ în condiții optime, sunt realizate cerințele art. 1 din Legea nr.

29/1990, a contenciosului administrativ.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Ministerul Educației și Cercetării a declarat recurs și a solicitat

admiterea lui, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii.

Se susține că ordinul atacat dispune

transferul asupra unui corp al imobilului din Bd. Nicolae Titulescu, având

drept caracteristici: regim de înălțime P + 2 E, suprafața construcției de 140

mp, suprafața desfășurată de 420 mp, corp aflat în administrarea

Inspectoratului Școlar al sectorului 1 și că, prin emiterea lui, nu s-a lezat

procesul educațional.

În interesul intimatei-reclamante,

Școala nr. 3 Nicolae Titulescu, Primăria sectorului 1 a formulat cerere de

intervenție accesorie, prin care solicită respingerea recursului, întrucât la

data emiterii ordinului, patrimoniul unităților de învățământ nu se mai afla în

administrarea Ministerului Educației și Cercetării.

Prin O.U.G. nr. 30/2000, pentru

modificarea și completarea art. 166 din Legea învățământului, terenurile și

clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ

preuniversitar din capitală, au fost trecute în domeniul public al sectoarelor

municipiului București.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 206/2000,

patrimoniul unităților de învățământ a fost trecut în domeniul public al

municipiului București.

În prezent, acesta este administrat

de către Consiliile Locale ale municipiului București, în baza Hotărârii

Consiliului General al municipiului București nr. 151/2001.

Recursul este nefondat.

Ordinul nr. 4566 din 19 septembrie

2000, prin care s-a dispus trecerea imobilului din București, Șoseaua Nicolae

Titulescu, din administrarea Inspectoratului Școlar al municipiului București,

în administrarea Inspectoratului Școlar al județului Ilfov, este emis cu

încălcarea legii, întrucât patrimoniul imobiliar al școlii nr. 3, la acea dată

nu se mai afla în administrarea Ministerului Educației și Cercetării, conform

O.U.G. nr. 30/2000 și 206/2000.

În mod temeinic și legal, instanța a

dispus anularea lui, reținând că a lezat un drept al reclamantei, măsura luată

ducând la restrângerea activității școlii.

În consecință, recursul fiind

nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva sentinței civile nr.

450 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.