ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 188/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Novaci sub nr. 2503 din 10 octombrie 2001, reclamanta Obștea Cerbul

Novaci, județul Gorj a solicitat ca pârâta SC R. SA Târgu Jiu să fie obligată

să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în

suprafață de 42.606 m

2

situat în str. Gilortului, cu vecinătățile

descrise în cerere. Totodată, reclamanta a solicitat și anularea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria MO 3 nr. 3134 din

20 august 1996 emis de Ministerul Industriilor pe seama pârâtei, precum și

obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1359 din 30

octombrie 2001, Judecătoria Novaci a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, motivând că certificatul de atestare a

dreptului de proprietate a cărui anulare se cere, este un act administrativ,

iar competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios

administrativ a Tribunalului Gorj.

La rândul său, Tribunalul Gorj,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 273

din 30 noiembrie 2001, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții

de Apel Craiova, pe considerentul că actul administrativ a cărui anulare se

cere, este emis de un organ al administrației publice centrale, iar potrivit

art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare aparține curții de apel.

La Curtea de Apel Craiova, cauza a

fost înregistrată sub nr. 161/A din 23 ianuarie 2002, iar prin sentința civilă

nr. 158 din 20 mai 2002, acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Pentru a pronunța astfel, Curtea de

Apel Craiova a reținut că la data de 7 iunie 2001 autoritatea administrativă

emitentă a actului atacat a comunicat reclamantei răspunsul la reclamația pe

care aceasta i-a adresat-o în legătură cu terenul în litigiu, iar reclamanta a

introdus acțiunea la data de 8 octombrie 2001, cu nerespectarea termenului de

30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta.

Prin motivele de recurs, reclamanta

a arătat că instanța de fond a apreciat greșit cu privire la comunicarea de

către autoritatea administrativă, a răspunsului la reclamația pe care aceasta

i-a adresat-o în legătură cu punerea în posesie a suprafeței de teren din

incinta Fabricii de cherestea Novaci.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile

legale incidente pricinii, Curtea constată că recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea

nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, în cazul în care cel care se

consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege nu este mulțumit de

soluția dată reclamației sale de către autoritatea publică sesizată, acesta se

poate adresa tribunalului în termen de 30 zile de la comunicare soluției.

Înscrisul din dosarul nr. 161/A/2002

al Curții de Apel Craiova face dovada că la data de 7 iunie 2001, autoritatea

sesizată, respectiv Ministerul Industriei și Resurselor a comunicat reclamantei

soluția dată reclamației formulate de aceasta cu privire la terenul în litigiu

și înregistrată sub nr. 266905 din 18 mai 2001.

Prin adresa de răspuns

sus-menționată, Ministerul Industriei și Resurselor a făcut cunoscut

reclamantei că terenul în litigiu se află în proprietatea SC R. SA, conform

certificatului seria MO 3 nr. 3134 din 20 august 1996 și că acest minister nu

are competența de a aproba punerea în posesie în baza Legii nr. 1/2000, așa cum

a solicitat reclamanta.

Prin urmare, nefiind respectată

cerința procedurii prealabile impusă de Legea nr. 29/1990, capătul de cerere

privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO

3 nr. 3134 din 20 august 1996 eliberat de Ministerul Industriilor, este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Cât privește capătul de cerere

privind punerea în posesie a suprafeței de teren pretinse pe baza titlului de

proprietate nr. 1/0190001 din 24 august 2001 eliberat de Comisia Județeană

pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, Curtea constată că prin sentința

supusă recursului, instanța a omis să se pronunțe cu privire la competență.

Potrivit legii, competența de

soluționare a acestui capăt de cerere revine judecătoriei în a cărei rază

teritorială se află terenul.

Față de considerentele expuse,

recursul declarat va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în consecință:

va fi respins capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului, ca inadmisibil; se va disjunge

capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren pretinse și se va

trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Novaci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Obștea Cerbul,

localitatea Novaci, județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 158 din 20 mai

2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată.

Respinge capătul de cerere privind

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, ca inadmisibil.

Disjunge capătul de cerere privind

revendicarea suprafeței de teren pretinse și trimite cauza spre competentă

soluționare la Judecătoria Novaci.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.