ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2496/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 15 aprilie 2002 și înregistrată la dosarul nr. 890/1995, al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC K.T. SRL a solicitat, în condițiile art. 281 C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 692 din 27 martie 1996, în sensul de a se completa dispozitivul hotărârii cu tot petitul acțiunii inițiale, respectiv de a fi oligați pârâții Consiliul General al municipiului București și Primarul General, la reactualizarea anuală, în raport de indicele de inflație. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în dispozitivul sentinței civile nr. 692/1996, nu s- a trecut tot petitul acțiunii, deși acțiunea a fost admisă în totalitate.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 431/2002, a respins cererea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului se întemeiază pe dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. și că în raport cu aceasta și cu obiectul acțiunii inițial formulate, nu poate fi vorba de o completare a dispozitivului. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamanta. Motivându-și recursul, recurenta reclamantă a susținut că: - greșit instanța a încadrat cererea ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., deoarece nu este vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, ci de o eroare materială; - nu are relevanță faptul că dispozitivul se corelează cu minuta; - reactualizarea a fost solicitată în petitul acțiunii.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Atât prin cererea formulată la Curtea de Apel București, cât și în recurs, recurenta-reclamntă a invocat ca temei de drept, dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit acestui text de lege, „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri se pot îndrepta din oficiu sau la cerere”. Recurenta a precizat cu ocazia soluționării recursului că nu-și întemeiază cererea pe dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc.

civ., care vizează omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la un capăt de cerere. Din textul de lege mai sus citat și invocat ca temei de drept, rezultă că erorile sau omisiunile care pot fi îndreptate pe această cale, privesc numele, calitatea, susținerile părților sau erorile de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri. Ori, ceea ce solicită recurenta în cererea formulată în anul 2002, cu privire la o sentință pronunțată în anul 1996, respectiv completarea dispozitivului cu obligarea pârâților, la reactualizarea anuală cu indicele de inflație, nu constituie o eroare materială, în sensul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., ci evident este vorba de o omisiune a instanței, de a se pronunța asupra unui capăt de cerere.

Acestă omisiune putea fi îndreptată în decursul celor 4 ani, prin una din căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, cu respectarea termenelor legale. În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC K.T. SRL București, împotriva sentinței nr. 431 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.