ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 916/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, sub nr. 34/1996 reclamanții N.D. și

G.M. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului București solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt unicii

proprietari ai imobilului situat în București, în calitate de succesori ai

defuncților N.I. și S. și că măsura de trecere în proprietatea statului a

imobilului este lovită de nulitate absolută prin încălcarea flagrantă a

Constituției și a legislației în vigoare la acel moment și în prezent.

Prin sentința civilă nr. 667 din 21

iunie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanți și s-a dispus obligarea Primăriei

Municipiului București să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică

posesie imobilul situat în București.

Pentru a pronunța o astfel de

hotărâre, instanța a reținut că anterior formulării acestei acțiuni, prin

sentința civilă nr. 1753 din 29 februarie 1996 pronunțată de Judecătoria

sectorului 2 București s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii

imobilului situat în București și în atare situație s-a apreciat că în cauză

există autoritate de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 1080 din 9

august 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis

în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanți și

s-a dispus rectificarea dispozitivului sentinței civile nr. 667 /2001, mai sus

menționată în sensul că pârâtul în cauză este Municipiul București, în loc de

Primăria Municipiului București.

Instanța a reținut, din probele

dosarului că în cererea introductivă, în calitate de pârât figurează Municipiul

București reprezentat de Primarul General.

Prin sentința civilă nr. 1332 din 6

septembrie 2001 s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii formulată de

reclamanți, prin care au solicitat completarea aceleiași sentințe civile nr.

667/2001.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că dispozițiile art. 274 C. proc. civ. nu permit

reactualizarea cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul procesului.

Împotriva sentinței civile nr. 667

din 21 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a declarat

apel Primăria Municipiului București care a susținut, în esență, că hotărârea

s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă,

respectiv Primăria Municipiului București, iar pe fond a susținut că imobilul a

trecut în proprietatea statului cu titlu, respectiv în baza Decretului nr.

92/1950.

Împotriva sentinței civile nr. 1080

din 9 august 2001 a declarat apel nemotivat Municipiul București reprezentat de

Primarul General, precum și reclamanții N.D. și G.M. fără a motiva în concret

acest apel.

Prin decizia civilă nr. 193A din 19

aprilie 2002 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca

nemotivat apelul declarat de Municipiul București, prin Primarul General

împotriva sentinței civile nr. 1080 din 9 august 2001 a Tribunalului București,

secția a IV-a civilă.

A respins, ca nefondate apelurile

declarate de reclamanții N.D. și G.M. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 9

august 2001 și nr.1332 din 6 septembrie 2001 ale Tribunalului București, secția

a IV-a civilă.

A respins ca nefondate apelurile

declarate de Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței

civile nr. 667 din 21 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă.

Prin decizia nr. 286A din 14 iunie

2002 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondată

cererea de completare a deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, formulată de reclamanții N.D. și G.M. în

contradictoriu cu Municipiul București prin primarul General.

Prin cererea de completare a

deciziei petenții au pretins că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii

privind obligarea Municipiului București prin Primarul General, la plata către

reclamanți a dobânzilor solicitate în mod expres și la care aceștia sunt

îndreptățiți conform prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ., la

pronunțarea primei instanțe, în anul 1996, peste 6 ani.

Instanța a reținut că textele

invocate de aceștia nu își găsesc aplicarea în speța de față, având în vedere

că prin decizia nr. 193 din 19 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, a respins ca nemotivat apelul Municipiului București și apelurile

declarate de reclamanții N.D. și G.M. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 9

august 2001 și nr. 1332 din 6 septembrie 2001 pronunțate de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 286A din 14

iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, au

declarat recurs reclamanții N.D. și G.M. solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate și admiterea cererii de completare a deciziei nr.

193/A din 19 aprilie 2002 deoarece decizia nr. 286A din 14 iunie 2002 este

neîntemeiată și nelegală, arătând că nu s-au indicat în mod corect textele de

lege pentru care au respins apelurile.

În contra deciziei civile nr. 193/A

din 19 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, a declarat recurs Municipiul București reprezentat de Primarul General

pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța de apel nu s-a

pronunțat în fond pe baza celor invocate la prima instanță.

Recursurile sunt nefondate.

În ceea ce privește recursul

declarat de reclamanții N.D. și G.M. împotriva deciziei nr. 193/A din 19

aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

susținerile acestora nu pot fi primite, în raport de faptul că instanța de fond

a reținut în cauza de față existența puterii lucrului judecat, prin hotărâre

definitivă și irevocabilă.

De asemenea, corect instanțele au

reținut că dispozițiile legale în materie nu permit reactualizarea

cheltuielilor de judecată efectuate de părți în cauză, oricât ar fi durata de

timp a soluționării litigiului.

În ceea ce privește recursul

declarat de Municipiul București reprezentat prin Primar, Curtea urmează a-l

respinge, având în vedere că recurentul nu a motivat apelul nici până la prima

zi de înfățișare potrivit dispozițiilor legale procedurale, astfel că în mod

corect instanța a respins apelul pârâtului împotriva deciziei nr. 193/A din 19

aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Pentru considerentele arătate,

recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de reclamanții

N.I.D. și G.M.R. împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă, și a deciziei nr. 286/A din 14 iunie

2002 a aceleiași instanțe.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul

General împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.