ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 916/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, sub nr. 34/1996 reclamanții N.D. și G.M. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt unicii proprietari ai imobilului situat în București, în calitate de succesori ai defuncților N.I. și S. și că măsura de trecere în proprietatea statului a imobilului este lovită de nulitate absolută prin încălcarea flagrantă a Constituției și a legislației în vigoare la acel moment și în prezent. Prin sentința civilă nr. 667 din 21 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți și s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului București să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul situat în București.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța a reținut că anterior formulării acestei acțiuni, prin sentința civilă nr. 1753 din 29 februarie 1996 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în București și în atare situație s-a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat. Prin sentința civilă nr. 1080 din 9 august 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanți și s-a dispus rectificarea dispozitivului sentinței civile nr. 667 /2001, mai sus menționată în sensul că pârâtul în cauză este Municipiul București, în loc de Primăria Municipiului București.

Instanța a reținut, din probele dosarului că în cererea introductivă, în calitate de pârât figurează Municipiul București reprezentat de Primarul General. Prin sentința civilă nr. 1332 din 6 septembrie 2001 s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii formulată de reclamanți, prin care au solicitat completarea aceleiași sentințe civile nr. 667/2001. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că dispozițiile art. 274 C. proc. civ. nu permit reactualizarea cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul procesului. Împotriva sentinței civile nr. 667 din 21 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a declarat apel Primăria Municipiului București care a susținut, în esență, că hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, respectiv Primăria Municipiului București, iar pe fond a susținut că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, respectiv în baza Decretului nr. 92/1950.

Împotriva sentinței civile nr. 1080 din 9 august 2001 a declarat apel nemotivat Municipiul București reprezentat de Primarul General, precum și reclamanții N.D. și G.M. fără a motiva în concret acest apel. Prin decizia civilă nr. 193A din 19 aprilie 2002 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nemotivat apelul declarat de Municipiul București, prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1080 din 9 august 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. A respins, ca nefondate apelurile declarate de reclamanții N.D. și G.M. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 9 august 2001 și nr.1332 din 6 septembrie 2001 ale Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

A respins ca nefondate apelurile declarate de Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 667 din 21 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Prin decizia nr. 286A din 14 iunie 2002 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondată cererea de completare a deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, formulată de reclamanții N.D. și G.M. în contradictoriu cu Municipiul București prin primarul General. Prin cererea de completare a deciziei petenții au pretins că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii privind obligarea Municipiului București prin Primarul General, la plata către reclamanți a dobânzilor solicitate în mod expres și la care aceștia sunt îndreptățiți conform prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc.

civ., la pronunțarea primei instanțe, în anul 1996, peste 6 ani. Instanța a reținut că textele invocate de aceștia nu își găsesc aplicarea în speța de față, având în vedere că prin decizia nr. 193 din 19 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca nemotivat apelul Municipiului București și apelurile declarate de reclamanții N.D. și G.M. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 9 august 2001 și nr. 1332 din 6 septembrie 2001 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Împotriva deciziei nr. 286A din 14 iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, au declarat recurs reclamanții N.D. și G.M. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea cererii de completare a deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 deoarece decizia nr. 286A din 14 iunie 2002 este neîntemeiată și nelegală, arătând că nu s-au indicat în mod corect textele de lege pentru care au respins apelurile.

În contra deciziei civile nr. 193/A din 19 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs Municipiul București reprezentat de Primarul General pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat în fond pe baza celor invocate la prima instanță. Recursurile sunt nefondate. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții N.D. și G.M. împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, susținerile acestora nu pot fi primite, în raport de faptul că instanța de fond a reținut în cauza de față existența puterii lucrului judecat, prin hotărâre definitivă și irevocabilă.

De asemenea, corect instanțele au reținut că dispozițiile legale în materie nu permit reactualizarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți în cauză, oricât ar fi durata de timp a soluționării litigiului. În ceea ce privește recursul declarat de Municipiul București reprezentat prin Primar, Curtea urmează a-l respinge, având în vedere că recurentul nu a motivat apelul nici până la prima zi de înfățișare potrivit dispozițiilor legale procedurale, astfel că în mod corect instanța a respins apelul pârâtului împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Pentru considerentele arătate, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții N.I.D. și G.M.R. împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și a deciziei nr. 286/A din 14 iunie 2002 a aceleiași instanțe. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 193/A din 19 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.