ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3357/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin actul de sesizare a

procurorului financiar din 9 iulie 1999 s-a solicitat obligarea pârâților R.I.,

L.V., P.M., F.G. și P.O. la plata despăgubirilor civile compuse din 81.184.000

lei daune efective și 28.797.410 lei foloase nerealizate, urmare a achitării contravalorii

unei cantități de țeavă rectangulară la firma SC M.P. SRL, care nu a putut fi

recuperată de la aceasta.

De asemenea, pârâții O.H., L.V.,

P.M., F.G. și P.O. au fost obligați și la plata sumelor de 50.334.918 lei,

echivalentul unor avansuri acordate aceleiași firme care nu au fost decontate

de aceasta la nivelul sumei de mai sus, cu 17.854.961 lei foloase nerealizate.

Colegiul jurisdicțional al Curții de

Conturi Cluj, prin sentința nr. 13 din 8 martie 2001, a admis în parte

sesizarea procurorului financiar pentru plata de despăgubiri civile, dispunând:

- obligarea în solidar a pârâților

R.I., L.V., P.M. și F.G. la plata sumei de 81.184.000 lei pagubă efectivă și

119.411.280 lei foloase nerealizate calculate până la 25 ianuarie 2001 și în

continuare până la recuperarea integrală a pagubei efective, prin raportare la

dobânda de 49,76% pe an, în favoarea Universității de Medicină și Farmacie

Iuliu Hațieganu Cluj;

- obligarea în solidar a pârâților

O.H., L.V., P.M. și F.G. la plata sumei de 50.334.916 lei, pagubă efectivă și

72.596.568 lei foloase nerealizate, până la recuperarea integrală a pagubei

efective, prin raportare la dobânda de 49,76% pe an, în favoarea aceleiași

instituții;

- obligarea pârâților la câte

100.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeași sentință, instanța a

respins sesizarea procurorului financiar față de pârâtul P.O., ca neîntemeiată,

privind ambele capete de cerere.

De asemenea, au fost menținute

măsurile asiguratorii față de pârâții R.I., L.V., P.M., F.G. și O.H., dispuse

prin încheierea din 30 iulie 1999 și le-a ridicat integral față de pârâtul P.O.

Totodată, a dispus suplimentar

măsuri asiguratorii față de pârâții R.I., L.V., P.M. și F.G., pentru suma de

119.811.271 lei și față de pârâții O.H., L.V., P.M. și F.G., pentru 71.696.568

lei, ambele sume reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu

Cluj Napoca a efectuat în anul 1998 plăți din credite bugetare pentru lucrări

sau prestații ce nu au fost executate (ex. acceptarea la plată a cantității de

8000 ml țeavă rectangulară; acordarea avansului de 210.639.691 lei).

Recursurile jurisdicționale

declarate de P.M., F.G., O.H., L.V. și R.I. împotriva sentinței nr. 13 din 8

martie 2001 pronunțată de Colegiul jurisdicțional Cluj au fost respinse de

către secția jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia nr. 360 din 11

septembrie 2001, reținându-se, în esență, că producerea pagubei vizează pe toți

recurenții pârâți, atâta timp cât acordarea avansului s-a făcut în condiții

nelegale, fapt pe care trebuia, fiecare, în limita propriilor competențe să-l

constate.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs F.G., O.H., P.M., L.V.

și R.I.

Recurenții au susținut că:

fost conformă atât cu clauzele contractului, cât și cu prevederile actelor

normative în vigoare, neputând angaja răspunderea lor civilă.

50.334.906 lei, instanțele de judecată nu au ținut seama că părțile au încheiat

un contract cu executare succesivă.

S-a mai reținut și că pentru sumele

primite de la SC M.P. SRL cu titlu de avans, s-a făcut dovada executării

obiectelor de mobilier, astfel că în luna martie 1998 nu mai exista nici un

avans și în consecință, SC M.P. SRL era îndreptățită să ceară plata unui avans

pentru lucrările prevăzute pe anul 1998, iar Universitatea de Medicină și

Farmacie Cluj i-a plătit corect.

Recursul este fondat urmând a fi

admis pentru considerentele următoare:

În fapt, urmare a unei licitații

organizate la data de 5 decembrie 1997, între Universitatea de Medicină și

Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj Napoca și SC M.P. SRL Cluj Napoca s-a

încheiat contractul nr. 31 din 5 decembrie 1997.

Conform clauzelor contractuale, în

schimbul sumei de 1.404.264.605 lei, SC M.P. SRL Cluj s-a obligat să execute

mobilier pentru laboratoare și amfiteatre la Universitatea de Medicină și

Farmacie Cluj-Napoca, decontarea lucrărilor urmând să se facă periodic, la

recepționarea bunurilor predate.

La data de 12 decembrie 1997, SC

M.P. SRL, prin reprezentantul acesteia, a solicitat acordarea avansului de

250.000.000 lei conform pct. 8 din Caietul de sarcini, urmare a facturii nr.

862762 din 12 decembrie 1997.

Ulterior, la 25 februarie 1998, SC

M.P. SRL a solicitat un nou avans de 15% din valoarea contractului nr. 31 din

15 decembrie 1997, suma fiind virată la data de 2 martie 1998.

În cursul anului 1999, Curtea de

conturi a României prin Camera de Conturi a județului Cluj a efectuat un

control la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj privind contul de

execuție și bilanțul contabil pe anul 1998, ocazie cu care a stabilit că

Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj prin reprezentanții acesteia au

efectuat plata sumelor de 81.184.000 lei și de 210.639.691 lei, deși produsul

„țeavă rectangulară nu figura în lista analitică a obiectelor contractate în

primul caz, iar avansul de 15% din valoarea contractului a fost plătit de 2

ori. Pe baza acestui control, procurorul financiar de pe lângă Camera de

Conturi Cluj a dispus sesizarea la 28 iunie 1999 a Colegiului jurisdicțional

Cluj, solicitând stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților R.I.,

L.V., P.M., F.G. și P.O. pentru prejudiciul produs Universității de Medicină și

Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj în cuantum de 81.184.000 lei, calculându-se și

foloase nerealizate în cuantum de 28.797.410 lei, precum și stabilirea

răspunderii civile delictuale a pârâților O.H., L.V., P.M., F.G. și P.O. pentru

prejudiciul cauzat aceleiași instituții, în sumă de 50.334.916 lei, precum și

la dobânda aferentă de 17.854.691 lei.

Cauza a făcut și obiectul dosarului

penal nr. 5201/2001, soluționat de Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin

decizia penală nr. 308, care a dispus:

- Admite apelul declarat de

Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj împotriva sentinței penale nr.

303/2001 a Tribunalului Cluj pe care o desființează.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., obligă pe inculpatul O.C. (reprezentantul SC M.P. SRL) să

plătească părții civile Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu

Cluj Napoca, suma de 562.804.082 lei despăgubiri civile cu penalități de

întârziere de 3% pe zi, calculate de la 12 decembrie 1997 pentru suma de 250.000.000

lei și de la 16 decembrie 1997 pentru suma de 312.804.082 lei și până la

achitarea integrală a prejudiciului.

Prin decizia nr. 4386 din 17

octombrie 2002, secția penală a Curții Supreme de Justiție a obligat inculpatul

O.C. să plătească pentru suma de 250.000.000 lei dobânda de referință a Băncii

Naționale a României începând cu 12 decembrie 1997, iar pentru suma de

312.804.082 lei dobânda de referință bancară începând cu 16 decembrie 1997 până

la achitarea integrală a debitelor.

Potrivit art. 998 C. civ., „orice

faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui

faptă s-a ocazionat, a-l repara”.

Din analiza acestui text rezultă că

elementele răspunderii civile delictuale sunt fapta ilicită, săvârșită cu

vinovăție, prejudiciul produs și raportul de cauzalitate dintre acestea,

elemente ce trebuie îndeplinite cumulativ.

În cauză, prejudiciul produs prin

derularea contractului încheiat între Universitatea de Medicină și Farmacie

Iuliu Hațieganu Cluj Napoca și SC M.P. SRL se plasează în sfera răspunderii

penale (vinovat de producerea prejudiciului fiind inculpatul O.C.),

Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj constituindu-se

parte civilă împotriva SC M.P. SRL cu o sumă care reprezintă contravaloarea

mobilierului plus penalitățile aferente.

Față de împrejurarea că recurenții

nu au contribuit prin nici o faptă culpabilă proprie la producerea pagubei,

aceștia nu au obligația de plată a sumelor de 81.184.000 lei și de 50.334.916

lei și nici a celor stabilite cu titlu de foloase nerealizate, în temeiul

principiului

accesorium sequitur principalem.

Astfel, cu privire la suma de

81.184.000 lei reprezentând contravaloarea a 8000 ml țeavă rectangulară este de

menționat că aceasta nu a fost recepționată de Universitatea de Medicină și

Farmacie și nu a fost înregistrată în patrimoniul acesteia, deoarece așa cum

rezultă din contract recepția urma să se facă pe măsura realizării obiectelor

de mobilier, ca obiecte finite. Până la acea dată țeava a fost lăsată în

custodia executantului lucrării.

Pe de altă parte, din actul de

sesizare al Procurorului Financiar s-a reținut în sarcina recurenților că au

săvârșit fapte ilicite constând în efectuarea de plăți nelegale din alocații

bugetare, cauzând Universității de Medicină și Farmacie Cluj prejudicii. Ori,

faptele constatate de controlorii financiari ai Curții de Conturi, ca și de

procurorul financiar nu sunt fapte ilicite, plățile efectuate fiind în sarcina

Universității de Medicină și Farmacie în temeiul raporturilor contractuale

stabilite de aceasta cu SC M.P. SRL Cluj. Așa fiind, potrivit naturii

contractului și condițiilor de execuție, societatea prestatoare a fost

îndreptățită să primească avansuri pentru lucrările stabilite pentru termenele

intermediare.

În consecință, criticile fiind

întemeiate în sensul considerentelor ce au precedat, recursul urmează a fi

admis, a se casa decizia atacată, precum și sentința nr. 13/2001, pronunțată de

Colegiul jurisdicțional Cluj și, în fond, a se respinge sesizarea procurorului

financiar din 9 iulie 1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.M., O.H., F.G., L.V. și R.I.,

împotriva deciziei nr. 360 din 11 septembrie 2001 a secției Jurisdicționale a

Curții de Conturi.

Casează decizia sus-menționată, precum și sentința nr. 13

din 8 martie 2001 a Colegiului jurisdicțional Cluj și, în fond, respinge

sesizarea procurorului financiar din 9 iulie 1999.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003

.