ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2005

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cu actul de sesizare nr. 86/9277/D/2000,

Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Cluj a investit Colegiul jurisdicțional

Cluj al Curții de Conturi, solicitând obligarea:

- pârâtului C.I., la plata unor

despăgubiri civile în favoarea R.A. M. - Fabrica M. Gherla, în valoare de

185.497.230 lei, reprezentând daune efective și foloase nerealizate aferente;

- R.A. M. - Fabrica M. Gherla să

vireze la bugetul de stat, suma de 40.809.390 lei, cu titlu de T.V.A. și

71.885.741 lei, majorări de întârziere aferente, determinate la 10 noiembrie

2000 și datorate în continuare, până la lichidarea debitului;

- pârâtului M.L., la plata unor

despăgubiri civile în favoarea aceleiași fabrici, în cuantum de 71.885.741 lei,

precum și a foloaselor nerealizate aferente;

Prin sentința civilă nr. 14 din 23

aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional Cluj al Curții de Conturi, reînvestit cu

soluționarea cauzei, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, a

respins actul de sesizare, reținând inexistența prejudiciului pentru care se

pretindea pârâtului C.I., să ia măsuri de recuperare.

De asemenea, a dispus revocarea măsurilor

asigurătorii luate prin sentința nr. 23 din 29 mai 2001 și anularea proceselor-verbale

de sechestru asigurător întocmite de către Administrația Finanțelor Publice Gherla,

privind pe pârâții C.I., M.L. și pe R.A. M. - Fabrica M. Gherla.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională,

prin decizia nr. 474 din 12 septembrie 2003, a respins recursurile

jurisdicționale declarate în cauză de Procurorul financiar de pe lângă Camera

de Conturi Cluj și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj,

împotriva sentinței.

În privința acestei direcții

județene, Curtea a reținut că soluția respectivă se impune, deoarece recurenta

nu are calitatea de pârât și nici aceea de parte prejudiciată.

Prin decizia nr. 8080 din 9

noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Cluj, împotriva ultimei decizii a Curții de Conturi, ca fiind făcut

de o persoană fără calitate procesuală.

Și această hotărâre irevocabilă a

fost atacată de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, cu contestație în anulare.

Contestatorul a susținut că

dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizie, este rezultatul

unei greșeli materiale, întrucât, în raport cu obiectul cererii, care vizează

și obligarea R.A. M. - Fabrica M. Gherla, să vireze la bugetul statului, suma

de 40.809.390 lei, cu titlu de T.V.A. și suma de 71.885.741 lei, majorări de

întârziere aferente, nu se poate reține lipsa calității sale procesuale.

În drept, Ministerul Finanțelor

Publice a invocat prevederile art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare nu este

întemeiată.

Cum deja s-a arătat, prin decizia nr.

474 din 12 septembrie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a

stabilit că prejudiciul a cărui recuperare a fost cerută de Procurorul

financiar, nu privește Ministerul Finanțelor Publice, care, deci, nu are

calitate de pârât sau de parte prejudiciată în prezentul litigiu.

Justețea acestei concluzii rezultă

indiscutabil, din expertiza contabilă efectuată în cauză, care a demonstrat că

la inventarierea patrimoniului nu au fost constatate lipsuri în gestiune.

În condițiile inexistenței culpei

directorului C.I. și a contabilului-șef M.L. și a unui prejudiciu real, care să

facă obiectul imputării, nu sunt întrunite cerințele legale pentru angajarea

răspunderii civile delictuale a acestor doi pârâți.

Pe de altă parte, din dosar rezultă

că Ministerul Finanțelor Publice a fost reprezentat, pe parcursul tuturor ciclurilor

procesuale, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj.

Relevantă rămâne, însă, nu

modalitatea de reprezentare în fața instanțelor judecătorești sau a organelor

Curții de Conturi cu atribuții jurisdicționale, ci împrejurarea că ministerul,

nefiind pârât sau parte prejudiciată, nu avea calitatea de a declara recursul.

În lipsa interesului în exercitarea

căii legale de atac, în mod corect s-a apreciat de către instanța de judecată,

că Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, deși nu avea calitate

procesuală.

În sfârșit, prezintă importanță și

faptul că printre motivele de casare invocate de către Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Cluj, în recursul declarat împotriva deciziei nr.

474/2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, nu se

regăsește și lipsa de calitate a Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru acest motiv este inadmisibilă

invocarea unei pretinse greșeli materiale, ca temei pentru retractarea

hotărârii judecătorești irevocabile, de respingere a recursului declarat pentru

alte considerente, decât cel menționat mai sus.

În consecință, urmează a se respinge

contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELEL LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

împotriva deciziei nr. 8080 din 9 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2005.