ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.05.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2482/2003

HOTĂRÂRE
07.05.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2482/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2000,

reclamanta SC A.R.C. SA a solicitat obligarea pârâtei Universitatea de Medicină

și Farmacie C.D. la plata sumei de 48.235.337 lei, despăgubiri civile, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 263 din 17 ianuarie 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantei și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 959, din 5 iunie 2001, a

Curții de Apel București, secția a V a comercială, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta nu

a suferit nici un prejudiciu prin încetarea contractelor încheiate cu pârâta ca

urmare a modificării tarifelor serviciilor unilateral de către prestator, a

hotărârii comisiei de comparare și adjudecare prin care s-a declarat

câștigătoare o altă ofertă mai avantajoasă și cu un preț mai mic și a

acceptării reclamantei de a participa la procedura de selecție de oferte de

preț, organizată potrivit O.G. nr. 12/1993 din data de 9 ianuarie 2000. Că, în

mod nejustificat, reclamanta a pretins suma de 41.752.384 lei cu titlu de

despăgubiri și fără o bază de calcul cât timp, în perioada 1 martie – 1 iunie

2000, nu au fost efectuate servicii de supraveghere și nu s-au plătit drepturi

salariale, care să determine facturarea unor ore prestate.

Cu privire la diferența de curs valutar, în contract,

nu s-a prevăzut nici o clauză în acest sens.

În termen legal, reclamanta a declarat recurs,

împotriva acestei decizii, susținând că este nelegală și netemeinică.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea

recursului, întrucât suma pretinsă cu titlu de despăgubiri, nu are temei legal.

A susținut recurenta că instanța de apel a nesocotit

convenția părților cu privire la stabilirea anticipată a daunelor în situația

în care intimata beneficiară nu respecta termenul de 90 de zile pentru

rezilierea contractuală, potrivit clauzelor de la pct. 7.3 din contractul de

supraveghere și pct. 6.7 din contractul de întreținere ascensoare.

În cel de al doilea motiv, recurenta a arătat că, în

mod greșit, instanța a reținut că intimata a anunțat-o cu privire la efectuarea

procedurii de achiziționare a serviciilor de ascensoare prin comparare de

oferte, că actele normative, invocate de intimată, nu anulează cele două

contracte, de întreținere și supraveghere ascensoare, încheiate de părți în

anul 1997. Că oferta comunicată de intimată a fost făcută doar formal și

telefonic despre intenția de a contacta un alt prestator pentru servicii

ascensoare.

S-a precizat că majorarea tarifului, intervenită în

timpul efectuării contractului, s-a făcut cu respectarea punctelor 8.2 din

contractul de întreținere și 4.2 din contractul de supraveghere ascensoare și

după comunicarea notificărilor înaintate intimatei, conform actelor depuse la

dosar.

În ultimul motiv de recurs s-a susținut că intimata a

încetat contractele încheiate cu recurenta, încălcând clauza de preaviz, de 90

de zile, și, astfel, îi datorează, cu titlu de sancțiune, tariful pentru

această perioadă, care reprezintă stabilirea anticipată a daunelor, potrivit

clauzelor contractuale.

Examinând recursul declarat de reclamantă, prin

prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Între părți s-au încheiat contractele nr. 14465/70003

din 1 septembrie 1997 și 14465/70003 din 2 octombrie 1997, de revizii tehnice

cuvenite pentru ascensoare, și contractul nr. 14586/70003 din 6 octombrie 1997,

de supraveghere pentru ascensoare, potrivit cărora intimata-pârâtă avea

obligația achitării executantului a contravalorii facturii și a lucrărilor

efectuate în termen de 7 zile de la emiterea facturii.

Ulterior, intimata a comunicat recurentei obligația

privind respectarea dispozițiilor legale, în vigoare, referitoare la achizițiile

publice de servicii și i-a propus să participe la procedura de achiziție prin

compararea de oferte.

Cu adresa nr. 3381 din 9 ianuarie 2000, recurenta a

înaintat intimatei oferta de preț pentru întreținere ascensoare și

supraveghere, la care a anexat și actele necesare, și, prin aceasta, și-a

manifestat poziția sa, de a accepta să participe la procedura de selecție de

oferte de preț, în condițiile O.G. nr. 12/1993.

Susținerea recurentei din răspunsul la interogatoriul

luat, că a fost anunțată formal și telefonic și nu i s-au comunicat condițiile

de participare și clasificare la compararea de oferte și la fel de formală a

fost oferta sa pentru a menține relațiile contractuale pe care părțile le aveau

de mai mulți ani, va fi înlăturată, fiind o simplă apărare fără a avea suport

probator.

Așa fiind, în urma hotărârii comisiei de comparare și

adjudecare, prin care s-a declarat câștigătoare o altă ofertă mai avantajoasă,

care nu a fost contestată de recurentă, contractele de revizii tehnice curente

și de întreținere și-au încetat valabilitatea, chiar dacă se aflau în curs de

executare.

Susținerea recurentei că majorarea tarifului,

intervenită în cursul executării contractului, i s-a comunicat intimatei, și

aceasta a acceptat și a efectuat plata, este fără relevanță cât timp contractul

și-a încetat valabilitatea din alte cauze.

Critica recurentei, că instanțele i-au respins

acțiunea, fără a avea în vedere convenția părților cu privire la plata

anticipată a daunelor, în situația în care intimata beneficiară nu respectă

termenul de preaviz, de 90 de zile, pentru rezilierea contractelor este

neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Părțile au stabilit la punctul 3.1 și 3.2 din

contractul 70003 clauza, conform căreia rezilierea acestuia se face prin

acordul părților sau din inițiativa oricăreia dintre părți, ce se va comunica

cu o anticipație de 90 zile, prin proces verbal de negociere directă încheiat

la sediul executantului.

În speță, convenția dintre părți a încetat ca urmare

a hotărârii comisiei de comparare și adjudecare, prin care s-a declarat

câștigătoare o altă ofertă decât cea a intimatei, care, prin aceasta, și-a

manifestat acordul său de voință de a participa la această formă de licitație,

așa încât nu se mai poate invoca nerespectarea clauzelor contractuale privind

rezilierea contractului.

Nici critica recurentei că instanțele nu au avut în

vedere clauzele de la pct. 7.3 din contractul de supraveghere și 6.7 din

contractul de întreținere ascensoare, care prevăd că nerespectarea termenului

de reziliere atrage după sine plata de către beneficiară a unei sume egale cu

valoarea contractului pe o perioadă de 90 de zile, nu este întemeiată.

Este adevărat că părțile au stipulat această clauză

în contract, dar reclamanta, la baza calculului sumei de 41.752.384 lei, nu a

avut în vedere valoarea contractului și ultimele tarife ce i s-au comunicat de

intimată, așa cum a recunoscut în răspunsul la interogatoriul luat (punctul 4

dosar fond), în valoare reactualizată.

Pe de altă parte, potrivit punctului 4.2 din contractul

nr. 14586/70003 din 6 octombrie 1997, valoarea lunară a acestuia este în

funcție de numărul de ore de supraveghere efectuate, dar, cum în perioada 1

martie – 1 iunie 2000, nu s-au efectuat servicii de supraveghere, reclamanta a

stabilit cuantumul despăgubirilor în afara convenției părților și cu încălcarea

prevederilor art. 969 C. civ.

Față de cele reținute mai sus, reclamantei nu i se

poate acorda nici suma de 6.482.953 lei, reprezentând diferența de curs leu /

dolar pentru despăgubirile pretinse, în sumă de 41.752.384 lei.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că

decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca, potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantă.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.C. SA

București, împotriva deciziei nr. 959 din 5 iunie 2001 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5762 din 3 octombrie 2000 Tribunalul București, secția comercială, a admis cererea formulată de R.A. T. București și a obligat-o
ÎCCJ 2004-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC A.C.I. S.R.L. București, a chemat în judecată pe pârâta, S.M.F. C.F.R. București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 231.026.4
ÎCCJ 2003-05-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2462/2003
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta L.T. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.L. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 21.000 dolari S.U.A., reprezentâ
ÎCCJ 2003-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2003
de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, analizând raportul de expertiză, expertul a făcut erori de calcul, astfel că rectificând erorile a rezultat că pentru facturile în valoare totală de 3.125.416.360
ÎCCJ 2003-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată de reclamanta S.N.C.F.R. București a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 210.442.438 lei, reprezentând taxe revizie tehni
Sursă