ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2482/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2482/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2000,
reclamanta SC A.R.C. SA a solicitat obligarea pârâtei Universitatea de Medicină
și Farmacie C.D. la plata sumei de 48.235.337 lei, despăgubiri civile, cu
cheltuieli de judecată.
Tribunalul București, secția comercială, prin
sentința civilă nr. 263 din 17 ianuarie 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea
reclamantei și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 959, din 5 iunie 2001, a
Curții de Apel București, secția a V a comercială, s-a respins, ca nefondat,
apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta nu
a suferit nici un prejudiciu prin încetarea contractelor încheiate cu pârâta ca
urmare a modificării tarifelor serviciilor unilateral de către prestator, a
hotărârii comisiei de comparare și adjudecare prin care s-a declarat
câștigătoare o altă ofertă mai avantajoasă și cu un preț mai mic și a
acceptării reclamantei de a participa la procedura de selecție de oferte de
preț, organizată potrivit O.G. nr. 12/1993 din data de 9 ianuarie 2000. Că, în
mod nejustificat, reclamanta a pretins suma de 41.752.384 lei cu titlu de
despăgubiri și fără o bază de calcul cât timp, în perioada 1 martie – 1 iunie
2000, nu au fost efectuate servicii de supraveghere și nu s-au plătit drepturi
salariale, care să determine facturarea unor ore prestate.
Cu privire la diferența de curs valutar, în contract,
nu s-a prevăzut nici o clauză în acest sens.
În termen legal, reclamanta a declarat recurs,
împotriva acestei decizii, susținând că este nelegală și netemeinică.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea
recursului, întrucât suma pretinsă cu titlu de despăgubiri, nu are temei legal.
A susținut recurenta că instanța de apel a nesocotit
convenția părților cu privire la stabilirea anticipată a daunelor în situația
în care intimata beneficiară nu respecta termenul de 90 de zile pentru
rezilierea contractuală, potrivit clauzelor de la pct. 7.3 din contractul de
supraveghere și pct. 6.7 din contractul de întreținere ascensoare.
În cel de al doilea motiv, recurenta a arătat că, în
mod greșit, instanța a reținut că intimata a anunțat-o cu privire la efectuarea
procedurii de achiziționare a serviciilor de ascensoare prin comparare de
oferte, că actele normative, invocate de intimată, nu anulează cele două
contracte, de întreținere și supraveghere ascensoare, încheiate de părți în
anul 1997. Că oferta comunicată de intimată a fost făcută doar formal și
telefonic despre intenția de a contacta un alt prestator pentru servicii
ascensoare.
S-a precizat că majorarea tarifului, intervenită în
timpul efectuării contractului, s-a făcut cu respectarea punctelor 8.2 din
contractul de întreținere și 4.2 din contractul de supraveghere ascensoare și
după comunicarea notificărilor înaintate intimatei, conform actelor depuse la
dosar.
În ultimul motiv de recurs s-a susținut că intimata a
încetat contractele încheiate cu recurenta, încălcând clauza de preaviz, de 90
de zile, și, astfel, îi datorează, cu titlu de sancțiune, tariful pentru
această perioadă, care reprezintă stabilirea anticipată a daunelor, potrivit
clauzelor contractuale.
Examinând recursul declarat de reclamantă, prin
prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Între părți s-au încheiat contractele nr. 14465/70003
din 1 septembrie 1997 și 14465/70003 din 2 octombrie 1997, de revizii tehnice
cuvenite pentru ascensoare, și contractul nr. 14586/70003 din 6 octombrie 1997,
de supraveghere pentru ascensoare, potrivit cărora intimata-pârâtă avea
obligația achitării executantului a contravalorii facturii și a lucrărilor
efectuate în termen de 7 zile de la emiterea facturii.
Ulterior, intimata a comunicat recurentei obligația
privind respectarea dispozițiilor legale, în vigoare, referitoare la achizițiile
publice de servicii și i-a propus să participe la procedura de achiziție prin
compararea de oferte.
Cu adresa nr. 3381 din 9 ianuarie 2000, recurenta a
înaintat intimatei oferta de preț pentru întreținere ascensoare și
supraveghere, la care a anexat și actele necesare, și, prin aceasta, și-a
manifestat poziția sa, de a accepta să participe la procedura de selecție de
oferte de preț, în condițiile O.G. nr. 12/1993.
Susținerea recurentei din răspunsul la interogatoriul
luat, că a fost anunțată formal și telefonic și nu i s-au comunicat condițiile
de participare și clasificare la compararea de oferte și la fel de formală a
fost oferta sa pentru a menține relațiile contractuale pe care părțile le aveau
de mai mulți ani, va fi înlăturată, fiind o simplă apărare fără a avea suport
probator.
Așa fiind, în urma hotărârii comisiei de comparare și
adjudecare, prin care s-a declarat câștigătoare o altă ofertă mai avantajoasă,
care nu a fost contestată de recurentă, contractele de revizii tehnice curente
și de întreținere și-au încetat valabilitatea, chiar dacă se aflau în curs de
executare.
Susținerea recurentei că majorarea tarifului,
intervenită în cursul executării contractului, i s-a comunicat intimatei, și
aceasta a acceptat și a efectuat plata, este fără relevanță cât timp contractul
și-a încetat valabilitatea din alte cauze.
Critica recurentei, că instanțele i-au respins
acțiunea, fără a avea în vedere convenția părților cu privire la plata
anticipată a daunelor, în situația în care intimata beneficiară nu respectă
termenul de preaviz, de 90 de zile, pentru rezilierea contractelor este
neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Părțile au stabilit la punctul 3.1 și 3.2 din
contractul 70003 clauza, conform căreia rezilierea acestuia se face prin
acordul părților sau din inițiativa oricăreia dintre părți, ce se va comunica
cu o anticipație de 90 zile, prin proces verbal de negociere directă încheiat
la sediul executantului.
În speță, convenția dintre părți a încetat ca urmare
a hotărârii comisiei de comparare și adjudecare, prin care s-a declarat
câștigătoare o altă ofertă decât cea a intimatei, care, prin aceasta, și-a
manifestat acordul său de voință de a participa la această formă de licitație,
așa încât nu se mai poate invoca nerespectarea clauzelor contractuale privind
rezilierea contractului.
Nici critica recurentei că instanțele nu au avut în
vedere clauzele de la pct. 7.3 din contractul de supraveghere și 6.7 din
contractul de întreținere ascensoare, care prevăd că nerespectarea termenului
de reziliere atrage după sine plata de către beneficiară a unei sume egale cu
valoarea contractului pe o perioadă de 90 de zile, nu este întemeiată.
Este adevărat că părțile au stipulat această clauză
în contract, dar reclamanta, la baza calculului sumei de 41.752.384 lei, nu a
avut în vedere valoarea contractului și ultimele tarife ce i s-au comunicat de
intimată, așa cum a recunoscut în răspunsul la interogatoriul luat (punctul 4
dosar fond), în valoare reactualizată.
Pe de altă parte, potrivit punctului 4.2 din contractul
nr. 14586/70003 din 6 octombrie 1997, valoarea lunară a acestuia este în
funcție de numărul de ore de supraveghere efectuate, dar, cum în perioada 1
martie – 1 iunie 2000, nu s-au efectuat servicii de supraveghere, reclamanta a
stabilit cuantumul despăgubirilor în afara convenției părților și cu încălcarea
prevederilor art. 969 C. civ.
Față de cele reținute mai sus, reclamantei nu i se
poate acorda nici suma de 6.482.953 lei, reprezentând diferența de curs leu /
dolar pentru despăgubirile pretinse, în sumă de 41.752.384 lei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că
decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca, potrivit
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.C. SA
București, împotriva deciziei nr. 959 din 5 iunie 2001 a Curții de Apel
București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.