ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2482/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2000, reclamanta SC A.R.C. SA a solicitat obligarea pârâtei Universitatea de Medicină și Farmacie C.D. la plata sumei de 48.235.337 lei, despăgubiri civile, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 263 din 17 ianuarie 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 959, din 5 iunie 2001, a Curții de Apel București, secția a V a comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu prin încetarea contractelor încheiate cu pârâta ca urmare a modificării tarifelor serviciilor unilateral de către prestator, a hotărârii comisiei de comparare și adjudecare prin care s-a declarat câștigătoare o altă ofertă mai avantajoasă și cu un preț mai mic și a acceptării reclamantei de a participa la procedura de selecție de oferte de preț, organizată potrivit O.G. nr. 12/1993 din data de 9 ianuarie 2000. Că, în mod nejustificat, reclamanta a pretins suma de 41.752.384 lei cu titlu de despăgubiri și fără o bază de calcul cât timp, în perioada 1 martie – 1 iunie 2000, nu au fost efectuate servicii de supraveghere și nu s-au plătit drepturi salariale, care să determine facturarea unor ore prestate.

Cu privire la diferența de curs valutar, în contract, nu s-a prevăzut nici o clauză în acest sens. În termen legal, reclamanta a declarat recurs, împotriva acestei decizii, susținând că este nelegală și netemeinică. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât suma pretinsă cu titlu de despăgubiri, nu are temei legal. A susținut recurenta că instanța de apel a nesocotit convenția părților cu privire la stabilirea anticipată a daunelor în situația în care intimata beneficiară nu respecta termenul de 90 de zile pentru rezilierea contractuală, potrivit clauzelor de la pct. 7.3 din contractul de supraveghere și pct. 6.7 din contractul de întreținere ascensoare.

În cel de al doilea motiv, recurenta a arătat că, în mod greșit, instanța a reținut că intimata a anunțat-o cu privire la efectuarea procedurii de achiziționare a serviciilor de ascensoare prin comparare de oferte, că actele normative, invocate de intimată, nu anulează cele două contracte, de întreținere și supraveghere ascensoare, încheiate de părți în anul 1997. Că oferta comunicată de intimată a fost făcută doar formal și telefonic despre intenția de a contacta un alt prestator pentru servicii ascensoare. S-a precizat că majorarea tarifului, intervenită în timpul efectuării contractului, s-a făcut cu respectarea punctelor 8.2 din contractul de întreținere și 4.2 din contractul de supraveghere ascensoare și după comunicarea notificărilor înaintate intimatei, conform actelor depuse la dosar.

În ultimul motiv de recurs s-a susținut că intimata a încetat contractele încheiate cu recurenta, încălcând clauza de preaviz, de 90 de zile, și, astfel, îi datorează, cu titlu de sancțiune, tariful pentru această perioadă, care reprezintă stabilirea anticipată a daunelor, potrivit clauzelor contractuale. Examinând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Între părți s-au încheiat contractele nr. 14465/70003 din 1 septembrie 1997 și 14465/70003 din 2 octombrie 1997, de revizii tehnice cuvenite pentru ascensoare, și contractul nr. 14586/70003 din 6 octombrie 1997, de supraveghere pentru ascensoare, potrivit cărora intimata-pârâtă avea obligația achitării executantului a contravalorii facturii și a lucrărilor efectuate în termen de 7 zile de la emiterea facturii.

Ulterior, intimata a comunicat recurentei obligația privind respectarea dispozițiilor legale, în vigoare, referitoare la achizițiile publice de servicii și i-a propus să participe la procedura de achiziție prin compararea de oferte. Cu adresa nr. 3381 din 9 ianuarie 2000, recurenta a înaintat intimatei oferta de preț pentru întreținere ascensoare și supraveghere, la care a anexat și actele necesare, și, prin aceasta, și-a manifestat poziția sa, de a accepta să participe la procedura de selecție de oferte de preț, în condițiile O.G. nr. 12/1993. Susținerea recurentei din răspunsul la interogatoriul luat, că a fost anunțată formal și telefonic și nu i s-au comunicat condițiile de participare și clasificare la compararea de oferte și la fel de formală a fost oferta sa pentru a menține relațiile contractuale pe care părțile le aveau de mai mulți ani, va fi înlăturată, fiind o simplă apărare fără a avea suport probator.

Așa fiind, în urma hotărârii comisiei de comparare și adjudecare, prin care s-a declarat câștigătoare o altă ofertă mai avantajoasă, care nu a fost contestată de recurentă, contractele de revizii tehnice curente și de întreținere și-au încetat valabilitatea, chiar dacă se aflau în curs de executare. Susținerea recurentei că majorarea tarifului, intervenită în cursul executării contractului, i s-a comunicat intimatei, și aceasta a acceptat și a efectuat plata, este fără relevanță cât timp contractul și-a încetat valabilitatea din alte cauze.

Critica recurentei, că instanțele i-au respins acțiunea, fără a avea în vedere convenția părților cu privire la plata anticipată a daunelor, în situația în care intimata beneficiară nu respectă termenul de preaviz, de 90 de zile, pentru rezilierea contractelor este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Părțile au stabilit la punctul 3.1 și 3.2 din contractul 70003 clauza, conform căreia rezilierea acestuia se face prin acordul părților sau din inițiativa oricăreia dintre părți, ce se va comunica cu o anticipație de 90 zile, prin proces verbal de negociere directă încheiat la sediul executantului.

În speță, convenția dintre părți a încetat ca urmare a hotărârii comisiei de comparare și adjudecare, prin care s-a declarat câștigătoare o altă ofertă decât cea a intimatei, care, prin aceasta, și-a manifestat acordul său de voință de a participa la această formă de licitație, așa încât nu se mai poate invoca nerespectarea clauzelor contractuale privind rezilierea contractului. Nici critica recurentei că instanțele nu au avut în vedere clauzele de la pct. 7.3 din contractul de supraveghere și 6.7 din contractul de întreținere ascensoare, care prevăd că nerespectarea termenului de reziliere atrage după sine plata de către beneficiară a unei sume egale cu valoarea contractului pe o perioadă de 90 de zile, nu este întemeiată.

Este adevărat că părțile au stipulat această clauză în contract, dar reclamanta, la baza calculului sumei de 41.752.384 lei, nu a avut în vedere valoarea contractului și ultimele tarife ce i s-au comunicat de intimată, așa cum a recunoscut în răspunsul la interogatoriul luat (punctul 4 dosar fond), în valoare reactualizată. Pe de altă parte, potrivit punctului 4.2 din contractul nr. 14586/70003 din 6 octombrie 1997, valoarea lunară a acestuia este în funcție de numărul de ore de supraveghere efectuate, dar, cum în perioada 1 martie – 1 iunie 2000, nu s-au efectuat servicii de supraveghere, reclamanta a stabilit cuantumul despăgubirilor în afara convenției părților și cu încălcarea prevederilor art. 969 C. civ.

Față de cele reținute mai sus, reclamantei nu i se poate acorda nici suma de 6.482.953 lei, reprezentând diferența de curs leu / dolar pentru despăgubirile pretinse, în sumă de 41.752.384 lei. Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.C. SA București, împotriva deciziei nr. 959 din 5 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.