ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4792/2003

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La 10

mai 2002 reclamanții B.N. și B.E. au chemat în judecată Primăria Municipiului

Craiova solicitând ca, în temeiul Legii nr. 10/2001 aceasta să fie obligată să

emită dispoziția privind oferta de acordare de despăgubiri bănești pentru terenul

și construcția situate în Craiova, ca răspuns la notificarea nr. 611 N 2001 –

612 N 2001 din 13 august 2001.

Învestit

cu soluționarea cauzei, Tribunalul Dolj, secția civilă, a pronunțat sentința

nr. 263 din 9 iulie 2002 prin care a admis cererea formulată de reclamanți în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Craiova pe care a obligat-o să

emită dispoziție motivată, ca răspuns la notificarea adresată de reclamanți la

data de 13 august 2001 conform prevederii Legii nr. 10/2001.

Apelul

formulat de pârâtă a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 200 din 14 noiembrie 2002 reținându-se că sentința este legală

și temeinică  fiind dată cu aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel, Consiliul local al municipiului Craiova a declarat

recurs, solicitând modificarea hotărârilor date în cauză, în sensul respingerii

acțiunii reclamanților ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă, iar pe fond, ca fiind lipsită de obiect.

A

criticat instanța, care a pronunțat o hotărâre împotriva unei persoane lipsite

de calitate procesuală pasivă, arătând că atât Primăria municipiului Craiova,

cât și Consiliul local al municipiului Craiova nu pot fi pârâți în cauză, ci

doar Primarul municipiului Craiova. A mai criticat instanța prin aceea că nu a

luat în considerare împrejurarea că Primăria a emis decizia înainte de a se

pronunța soluția pe fond, situație în care acțiunea trebuia respinsă ca lipsită

de obiect.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art. 91 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 primăria este o

structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire

efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului soluționând

problemele curente ale localității în care funcționează. În cadrul de aplicare

a Legii nr. 10/2001 sunt de observat dispozițiile art. 21 potrivit cărora

notificarea trebuie adresată persoanei juridice deținătoare, ale art. 23 care

instituie obligația acesteia de a emite decizie ori dispoziție motivată și de a

o comunica persoanei îndreptățite, în condițiile și termenele prescrise și ale

art. 24 care prevăd dreptul părții de a ataca în justiție decizia emisă de

persoana juridică deținătoare.

Atunci

când persoana juridică deținătoare este primăria, art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 prevede că „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin

echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a

primarilor, respectiv a primarului  general al municipiului București”.

În

cauză, nu se contestă că deținătorul imobilului în litigiu este Primăria

municipiului Craiova, căreia i-a fost adresată notificarea.

Prin

urmare cererea reclamanților nu poate fi soluționată decât în contradictoriu cu

Primăria municipiului Craiova, așa cum s-a și procedat.

De

altfel, un argument în acest sens îl constituie însăși recursul de față, care

este declarat de Consiliul local al municipiului Craiova, dar este semnat de

primar.

Nici

cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut, decizia criticată fiind

legală și temeinică.

Pentru

considerentele arătate, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului

Craiova împotriva  deciziei civile nr. 200 din 14 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2003.