ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2200/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2200/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Procurorul financiar de pe lângă
Camera de Conturi Gorj a sesizat Colegiul jurisdicțional Gorj că în urma
verificării centrului de execuție al bugetului local pe anul 2000j s-a
constatat la Consiliul Local Cătunele, din vina pârâtului V.H., primar al
comunei, s-a creat o pagubă în gestiune de 220.400.000 lei și 137.144.766 lei,
daune aferente.
Colegiul jurisdicțional Gorj, prin
sentința nr. 38 din 26 septembrie 2001, a admis sesizarea și a obligat pe
pârâtul V.H. să plătească către Consiliul Local Cătunele suma de 220.400.000
lei, prejudiciu efectiv și 145.448.924 lei, daune interese calculate până la 26
septembrie 2001 și în continuare, până la achitarea integrală a prejudiciului.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs jurisdicțional pârâtul V.H., criticând sentința ca fiind nelegală și
netemeinică, instanța jurisdicțională a Camerei de Conturi Gorj neanalizând
probele pe care le-a administrat și în principal. contractul comercial cu SC A.
SRL Târgu Jiu.
A depus la secția jurisdicțională a
Curții de Conturi, în susținerea recurului jurisdicțional ,o copie a acțiunii
formulate de Primăria Cătunele împotriva SC A. SRL Târgu Jiu, pentru
recuperarea sumei de 357.544.766 lei reprezentând T.V.A. încasară de două ori,
fără a face dovada timbrajului, după cum au mai fost depuse un contract de
vânzare-cumpărare încheiat cu SC A. SRL și 3 oferte comerciale, solicitând a se
dispune suspendarea soluționării cauzei.
Secția jurisdicțională a Curții de
Conturi, prin decizia nr. 245 din 28 mai 2002, a respins cererea de suspendare
și recursul jurisdicțional.
Împotriva deciziei nr. 245 din 28
mai 2002 a declarat recurs pârâtul V.H., criticând soluția. în sensul că
instanțele nu s-au pronunțat în legătură cu apărarea făcută privind contractul
de vânzare-cumpărare din 20 decembrie 1999 și ofertele din 14 - 15 decembrie
1999, din care rezultă că nu era inclusă și T.V.A., în valoare de 220.400.000
lei, în prețul aferent.
Susține recurentul că dacă erau
analizate aceste acte, se constata că nu există prejudiciu, că oricum nu este
în discuție decât o plată nedatorată care se poate recupera pe calea unei
acțiuni împotriva SC A. SRL, iar cauza trebuie suspendată, tot în baza probei
făcute.
Se solicita a se avea de analizat
sub aspectul criticilor formulate, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.
10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din conținutul ofertelor prezentate
de SC A. SRL se constată că prețul prezentat era cu includerea T.V.A.,
precizare reluată și în nota din subsolul ofertei. Nerespectând însă prețul
ofertat, dar nefiind nici o opoziție din partea pârâtului, facturile emise au
mai adăugat 19% T.V.A. la ceea ce se stabilește în ofertă, astfel că din contul
Primăriei Cătunele s-au plătit către vânzător 240.400.000 lei.
Această sumă constituie o pagubă
certă, pârâtul neprezentând Consiliului local, ofertele, facturile și nici
pretinsul contract ce a fost depus organelor jurisdicționale, pentru analiză și
aprobare.
Se constată că toată această
activitate sustrasă controlului financiar și aprobării consilierilor a fost
efectuată de către pârât.
Actele prezentate nu au relevanță în
cauză sub aspect juridic, prejudiciul fiind cert stabilit și creat prin
activitatea defectuoasă în exclusivitate de către pârât.
Mijlocul de apărare sau dovada administrată trebuie
să fi fost, astfel cum precizează textul, hotărâtoare pentru dezlegarea
pricinii, sintagma folosită fiind sugestivă în a determina conținutul și
semnificația avută în vedere de lege.
Secția jurisdicțională și Colegiul
jurisdicțional au analizat și înlăturat motivat și legal de ce nu e posibilă
suspendarea și de ce aceste acte depuse și care nu au fost aprobate de
autoritatea financiară și Consiliul local, nu pot fi opuse actului de control.
Curtea constată conform
considerentelor expuse, că decizia nr. 245 din 28 mai 2002, pronunțată de
secția jurisdicțională a Curții de Conturi este legală, iar pe cale de
consecință recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.H.,
împotriva deciziei nr. 245 din 28 mai 2002 a Curții de Conturi a României,
secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 iunie 2003.