ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2200/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Gorj a sesizat Colegiul jurisdicțional Gorj că în urma verificării centrului de execuție al bugetului local pe anul 2000j s-a constatat la Consiliul Local Cătunele, din vina pârâtului V.H., primar al comunei, s-a creat o pagubă în gestiune de 220.400.000 lei și 137.144.766 lei, daune aferente. Colegiul jurisdicțional Gorj, prin sentința nr. 38 din 26 septembrie 2001, a admis sesizarea și a obligat pe pârâtul V.H. să plătească către Consiliul Local Cătunele suma de 220.400.000 lei, prejudiciu efectiv și 145.448.924 lei, daune interese calculate până la 26 septembrie 2001 și în continuare, până la achitarea integrală a prejudiciului.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs jurisdicțional pârâtul V.H., criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, instanța jurisdicțională a Camerei de Conturi Gorj neanalizând probele pe care le-a administrat și în principal. contractul comercial cu SC A. SRL Târgu Jiu. A depus la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, în susținerea recurului jurisdicțional ,o copie a acțiunii formulate de Primăria Cătunele împotriva SC A. SRL Târgu Jiu, pentru recuperarea sumei de 357.544.766 lei reprezentând T.V.A. încasară de două ori, fără a face dovada timbrajului, după cum au mai fost depuse un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu SC A. SRL și 3 oferte comerciale, solicitând a se dispune suspendarea soluționării cauzei.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 245 din 28 mai 2002, a respins cererea de suspendare și recursul jurisdicțional. Împotriva deciziei nr. 245 din 28 mai 2002 a declarat recurs pârâtul V.H., criticând soluția. în sensul că instanțele nu s-au pronunțat în legătură cu apărarea făcută privind contractul de vânzare-cumpărare din 20 decembrie 1999 și ofertele din 14 - 15 decembrie 1999, din care rezultă că nu era inclusă și T.V.A., în valoare de 220.400.000 lei, în prețul aferent. Susține recurentul că dacă erau analizate aceste acte, se constata că nu există prejudiciu, că oricum nu este în discuție decât o plată nedatorată care se poate recupera pe calea unei acțiuni împotriva SC A. SRL, iar cauza trebuie suspendată, tot în baza probei făcute.

Se solicita a se avea de analizat sub aspectul criticilor formulate, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Din conținutul ofertelor prezentate de SC A. SRL se constată că prețul prezentat era cu includerea T.V.A., precizare reluată și în nota din subsolul ofertei. Nerespectând însă prețul ofertat, dar nefiind nici o opoziție din partea pârâtului, facturile emise au mai adăugat 19% T.V.A. la ceea ce se stabilește în ofertă, astfel că din contul Primăriei Cătunele s-au plătit către vânzător 240.400.000 lei. Această sumă constituie o pagubă certă, pârâtul neprezentând Consiliului local, ofertele, facturile și nici pretinsul contract ce a fost depus organelor jurisdicționale, pentru analiză și aprobare.

Se constată că toată această activitate sustrasă controlului financiar și aprobării consilierilor a fost efectuată de către pârât. Actele prezentate nu au relevanță în cauză sub aspect juridic, prejudiciul fiind cert stabilit și creat prin activitatea defectuoasă în exclusivitate de către pârât. Mijlocul de apărare sau dovada administrată trebuie să fi fost, astfel cum precizează textul, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, sintagma folosită fiind sugestivă în a determina conținutul și semnificația avută în vedere de lege. Secția jurisdicțională și Colegiul jurisdicțional au analizat și înlăturat motivat și legal de ce nu e posibilă suspendarea și de ce aceste acte depuse și care nu au fost aprobate de autoritatea financiară și Consiliul local, nu pot fi opuse actului de control.

Curtea constată conform considerentelor expuse, că decizia nr. 245 din 28 mai 2002, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi este legală, iar pe cale de consecință recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.H., împotriva deciziei nr. 245 din 28 mai 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2003.