ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2155/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2155/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de Primăria Municipiului
Târgu Jiu împotriva deciziei nr.154 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel
Craiova – secția civilă.
La apelul nominal s-a prezentat:
intimatul reclamant C.B.G., reprezentat de D.C., procurator (conform procurii
din dosarul de fond – fila 3), lipsind recurenta pârâtă Primăria Municipiului
Târgu Jiu și intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura
completă.
Recursul
este scutit de timbru.
Instanța,
din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat în
cauză în raport de prevederile art.297 din C.proc.civ.
D.C.,
pentru intimatul reclamant C.B.G., solicită admiterea excepției și respingerea
recursului ca inadmisibil. Precizează că a depus la dosar întâmpinare.
CURTEA,
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.74 din 27.03.2002 a Tribunalului Gorj a fost admisă în parte
cererea formulată de C.B.G., dispunându-se obligarea Primarului municipiului
Târgu Jiu să se pronunțe prin decizie asupra notificării cu privire la imobilul
situat în Tg.Jiu, str.Caterina Teodoroiu nr.77 C. Totodată a fost respinsă
cererea de obligare a pârâtului la plata unor daune cominatorii.
Pentru
a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în principal prevederile art.23
din Legea nr.10/2001 potrivit căreia în termen de 60 de zile de la data
înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor, unitatea
deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată
asupra cererii de restituire în natură. Cum pârâtul nu a respectat această
obligație legală, capătul principal de cerere a fost admis. Cu privire la cel
de al doilea s-a apreciat că termenul de 60 de zile este un termen de
recomandare, iar pârâtul nu s-a dovedit a fi de rea credință, pentru a putea fi
obligat și la daune cominatorii.
Apelul
declarat de Primăria Tg.Jiu împotriva acestei sentințe a fost admis prin
decizia nr.154 din 4.10.2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă, prin
care a fost schimbată hotărârea primei instanțe, cu reținerea cauzei spre
rejudecare, pentru efectuarea unei expertize tehnice, fixându-se termen de
rejudecare la 25 octombrie 2002.
Împotriva
acestei soluții de casare, cu reținerea cauzei spre rejudecare, Primăria
municipiului Tg.Jiu a declarat recursul de față, reținând că în mod greșit
curtea a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, în situația în care
cuantumul despăgubirilor bănești cuvenite celui în cauză se vor stabili prin
lege specială, astfel cum se prevede în art.40 din Legea nr.10/2001. Se susține
și că cel în cauză nu a depus acte, din care să rezulte dacă s-au primit sau nu
despăgubiri, cu ocazia exproprierii imobilului în litigiu.
Recursul
nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare.
Așa
cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recursul este
îndreptat împotriva unei decizii de casare, urmată de reținerea cauzei spre
rejudecare, în vederea administrării de probe.
Potrivit art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat
prin O.U.G. nr.138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat
cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța
de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul
și va judeca procesul, pronunțînd o hotărâre definitivă.
În
redactarea anterioară a acestui text, în situația în care prima instanță nu
intra în cercetarea fondului, insntanța de apel desființa hotărârea atacată și
dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare instanței de fond. Rațiunea
modificării acestui text a fost aceea de a se evita trimiterea cauzei spre
rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor
cu celeritate, posibilă – fără ca părțile să fie private de un grad de
jurisdicție -, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea
fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific
căii ordinare de atac a apelului și, atât timp cât judecata nu a fost
finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede expres art.297 alin.1
C.proc.civ., în redactarea în vigoare, nu poate fi exercitată calea de atac a
recursului, ce vizează hotărârile definitive, conform art.299 C.proc.civ.
În
atare situație, decizia prin care a fost anulată decizia apelată și a fost
reținută cauza de către instanța de apel pentru rejudecarea în fond, are
caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată,
separat, cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează
judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.
Cum
în speță, recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri parțiale, acesta
este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil, recursul
declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei mr.154
din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțata
în ședință publică, astăzi 26 mai 2003.