ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 469/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

notificarea nr. 113/E/2001 din 30 iulie 2001 formulată în baza Legii nr.

10/2001 de numiții M.P. și M.M. și adresată Primăriei municipiului Tg. Jiu,

județul Gorj, s-a solicitat restituirea în natură a unui teren în suprafață de

1164 mp, o casă compusă din trei camere, un pătul și un șopron, bunuri situate

în municipiul Tg. Jiu.

La

data de 9 octombrie 2002 reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâtul

Primarul municipiului Tg. Jiu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligat să emită o dispoziție de răspuns la notificarea nr. 113/R/2001, precum

și obligarea pârâtului la daune cominatorii în cuantum de 100.000 lei/zi de

întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la

emiterea dispoziției.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că deși a notificat Primăria

municipiului Tg. Jiu conform Legii nr. 10/2001, aceasta nu a emis o dispoziție

de răspuns la notificare, astfel că reclamantul nu a putut să-și valorifice în

justiție drepturile recunoscute de lege.

Prin

întâmpinare, Primarul municipiului Tg. Jiu, a solicitat respingerea cererii pe

motiv că unitatea deținătoare a bunurilor, în sensul Legii nr. 10/2001, este

Casa Tineretului Tg. Jiu, care este obligată să răspundă la notificarea reclamantului.

La

solicitarea pârâtului Primarul municipiului Tg. Jiu, prin încheierea din 22

octombrie 2002, Tribunalul Gorj a admis introducerea în cauză a Casei

Tineretului Tg. Jiu.

Tribunalul

Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 242 din 16 septembrie 2003, a admis

acțiunea formulată de pârâtul M.M. și a „obligat pe pârâtul Primarul

municipiului Tg. Jiu F.C. să emită o decizie motivată cu privire la notificarea

reclamantului M.M. și să o comunice acestuia”. A fost obligat pârâtul la 50.000

lei daune cominatorii de la data rămânerii definitive a sentinței și până la

emiterea dispoziției.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Târgu Jiu. Prin

precizările depuse la fila 7 dosar apel, pârâtul a susținut că instituția

deținătoare a bunurilor este Consiliul județean Gorj, singura în măsură să

soluționeze notificarea reclamantului, motiv pentru care Curtea de Apel

Craiova, în ședința din 5 decembrie 2003 (fila 13 apel) a găsit de cuviință să

introducă în cauză Consiliul județean Gorj.

Prin

decizia nr. 371 din 5 martie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a

admis apelul declarat de „pârâta Primăria municipiului Tg. Jiu” a schimbat

sentința tribunalului, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe

Primarul municipiului Tg. Jiu și Consiliul județean Gorj să emită decizie de

răspuns la notificare „pentru terenurile deținute atât de Consiliul Local, cât

și de cel Județean Gorj, preluate de la reclamant”.

Împotriva

deciziei dată în apel, în termen legal, au declarat recurs Primăria

municipiului Târgu Jiu și Primarul municipiului Târgu Jiu, județul Gorj, care

au invocat următoarele motive de casare: soluția pronunțată de instanța de apel

este rezultatul unei neconcordanțe în sensul că apelul a fost promovat de

Primarul municipiului Tg. Jiu, iar instanța a admis apelul Primăriei

municipiului Tg. Jiu; instanța de apel a nesocotit prevederile art. 21 din

Legea nr. 10/2001; unitatea deținătoare a bunurilor revendicate este Consiliul

județean Gorj, singura în măsură să soluționeze notificarea.

Recursul

este fondat, în sensul considerentelor care succed:

Potrivit

art. 294 alin. (1) C. proc. civ. în apel nu se poate schimba calitatea

părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot

face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de

apărare nu sunt considerate cereri noi”.

Textul

citat consacră regula potrivit căreia

tantum devolutum quantum judicatum

care privește principiul inadmisibilității modificării în apel a elementelor

esențiale ale acțiunii civile și judecății în primă instanță, cum sunt

calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

O

altă limitare importantă pe care o impune art. 294 C. proc. civ. se referă la

inadmisibilitatea cererilor noi în instanța de apel. Această precizare

legislativă ridică problema determinării conținutului sintagmei „cereri noi”.

Doctrina și jurisprudența sunt în mare măsură de acord că prin conținutul

conceptului de „cereri noi” în apel se înțeleg toate acele acte de procedură

care au natura unei cereri de chemare în judecată. Conotația conceptului de

„cerere nouă” este aceea de a desemna „ideea de schimbare de acțiune”.

Prin

urmare, conceptul de „cerere nouă” folosit de art. 294 alin. (1) C. proc. civ.,

se raportează cu necesitate la introducerea unei noi pretenții de către părți

în faza judecății în apel. Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței

de apel, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu

privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia. Cu acest înțeles,

constituie,

exempli gratia

, cereri noi, intervenția principală, acțiunea

reconvențională, cererea de chemare în garanție, cererea de chemare în judecată

a altei persoane etc.

Examinând

decizia criticată, chiar în recursul copârâtului Primarul municipiului Tg. Jiu,

se constată că instanța de apel nu s-a mărginit la examinarea regularității

hotărârii tribunalului cu privire la pretențiile deduse judecății de către

reclamant, ci, din contra, a admis în apel o cerere nouă, lărgind, inadmisibil,

cadrul judecății dedus primei instanțe. Astfel, nu numai că instanța de apel a

permis introducerea direct în apel a unei părți, Consiliul județean Gorj, dar

prin soluția dată a și „condamnat” această parte care nu a figurat în judecată

de primă instanță la o anumită prestație, parte pe care reclamantul nu a

înțeles să o cheme în litigiu.

Dacă

în proces, din probele administrate, instanța constată că nu persoana juridică

notificată (Primăria municipiului Tg. Jiu) era deținătoarea terenului

revendicat, era de recurs la alte mijloace legale (de exemplu, de aplicat art.

25 din Legea nr. 10/2001), dar în nici un caz nu era de admis să introducă,

direct în apel, o altă persoană juridică care nu avea calitatea de parte la

judecată în primă instanță, așa cum inadmisibil a procedat.

Sub

aspectul legitimării procesuale pasive nici hotărârea primei instanțe nu este

la adăpost de critică. Astfel, din dispozitivul sentinței rezultă că obligat la

emiterea dispoziției motivate nu a fost primarul localității în calitatea lui

de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, ci „primarul în nume

propriu”, ca persoană fizică, odată ce această persoană a fost identificată în

dispozitivul hotărârii prin folosirea numelui și a prenumelui.

Or,

din interpretarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, rezultă că obligația

de a emite dispoziția motivată o are primarul unității

administrativ-teritoriale, în calitatea lui de reprezentant al primăriei, ca

structură funcțională cu activitate permanentă, iar nu ca persoană fizică ce nu

poate avea calitate procesuală în domeniul special de reglementare al Legii nr.

10/2001.

Constatând

că ambele instanțe au rezolvat acțiunea reclamantului cu neobservarea normelor

legale referitoare la calitatea părților, se impune admiterea recursului,

casarea hotărârilor și reluarea judecății de la prima zi de înfățișare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâții Primăria

municipiului Târgu Jiu și Primarul municipiului Târgu Jiu, județul Gorj

împotriva deciziei nr. 371 din 5 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Casează

decizia recurată, precum și sentința nr. 242 din 16 septembrie 2003 a Tribunalul

Gorj, secția civilă, și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.