ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5516/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5516/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1926/2002,

M.R., în calitate de procurator al reclamantelor V.D.I. și D.R.E. a chemat în

judecată pe Primarul municipiului Târgu Jiu, solicitând obligarea acestuia la

daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere, de la data comunicării

sentinței până la data emiterii dispoziției de soluționare a notificărilor,

potrivit obligației ce îi revine în baza Legii nr. 10/2001.

La data de 3 februarie 2003,

reclamantele și-au reformulat acțiunea, solicitând ca prin sentința ce se va

pronunța, să se dispună restituirea către reclamanta D.R. a suprafeței de 3156 mp

teren, situată în Municipiul Târgu Jiu, cu vecinătăți la Est – SC P. SRL, la

Vest – cursul râului Jiu, la Sud – P.I., la Nord – V.D.I., iar către reclamanta

V.D.I. a suprafeței de 1386 mp teren situată la același punct, având ca

vecinătăți la Est – SC P. SRL, la Vest – cursul râului Jiu, la Nord – M.M., iar

la Sud – V.D.I.

La același termen, ca urmare a

cererii reclamantelor, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Consiliul

local al municipiului Târgu Jiu.

Prin decizia nr. 111 din 22 aprilie

2003, Tribunalul Gorj, secția civilă a respins cererea formulată de reclamante.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamanta D.R.E. este moștenitoarea foștilor

proprietari ai imobilelor a căror restituire se solicită, trecute fără titlu în

proprietatea statului și că, prin decizia civilă nr. 195/1998 a Tribunalului Gorj

a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de aceasta în contradictoriu cu

Consiliul local Târgu Jiu, RAIL Târgu Jiu și D.G.F.P.S. Gorj, pârâții fiind

obligați să-i lase reclamantei în deplină proprietate imobilele situate în

Târgu Jiu, casă cu demisol și parter, inclusiv terenul aferent, situat în Târgu

Jiu.

Instanța a mai reținut că prin

sentința civilă nr. 937/1991 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, rămasă

definitivă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele G.M.

și V.A.I. împotriva pârâților Primăria municipiului Târgu Jiu, SC V. SA Târgu

Jiu și ICRA Târgu Jiu, au fost anulate formele de trecere în proprietatea

statului și s-a dispus restabilirea situației anterioare în ceea ce privește

imobilele situate în Târgu Jiu.

Instanța a apreciat că terenurile

solicitate nu pot fi restituite în natură, cu motivarea că acestea sunt

rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu și fac parte din domeniul

public de interes local, fiind cuprinse în anexa nr. 2 a H.G. nr. 973/2002

privind domeniul public al județului Gorj, precum și al municipiilor, orașelor

și comunelor din județul Gorj.

În acest sens, s-a precizat că în

conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 18/1991, aparțin domeniului

public terenurile pe care sunt amplasate piețe și căi de comunicație,

terenurile neputând fi restituite, deoarece pe acestea este amplasată piața de

cereale, Târgul Litovoi, care face parte din domeniul public, regimul juridic

al acestora fiind reglementat de art. 11 și art. 12 din Legea nr. 213/1998.

Instanța a reținut că reclamantele

sunt îndreptățite în baza Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin

echivalent, pe care însă nu le-au solicitat.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamantele, susținând că prima instanță a apreciat în mod greșit

aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 18/1991,

reproșând totodată instanței că nu a făcut trimitere concretă la prevederile

Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 213/1998, prin indicarea articolelor care

împiedică restituirea.

De asemenea, reclamantele au

susținut că terenurile solicitate sunt situate în continuarea imobilului

revendicat de la stat și au fost preluate abuziv, după naționalizarea acestuia,

că pe terenuri a fost organizat șantier pentru construcția hidrocentralei din

partea de nord a terenului, iar după ridicarea organizării de șantier și

regularizarea albiei Jiului, terenurile sunt libere și li se cuvin conform art.

42 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, acest fapt fiind constatat și de expertiza

efectuată în cauză.

În probațiune, reclamantele au

solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză,

prin care să se stabilească dacă terenurile solicitate sunt incluse în

suprafața de 18.018 mp al Târgului Litovoi, ce aparține domeniului public.

Prin decizia nr. 263 din 10

octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat

de reclamante, a anulat hotărârea pronunțată de tribunal și, reținând cauza

spre rejudecare, a dispus efectuarea unei cercetări locale.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că în speță nu a fost stabilită situația juridică a terenului, cu

motivarea că prima instanță a apreciat că acesta face parte din domeniul

public, ignorând celelalte probe administrate în cauză și neținând seama că a

fost inclus în anexa la H.G. nr. 973/2002 după introducerea acțiunii de către

reclamante.

Instanța a constatat că din actul de

proprietate al autorilor reclamantei, rezultă că terenul era cuprins între

stradă și apa râului Jiu, iar susținerea intimatei că nu a dovedit dreptul de

proprietate, nu putea fi avută în vedere pentru că, deși expertiza efectuată în

cauză a făcut suficiente precizări, nu a stabilit cu exactitate ce suprafețe au

deținut autorii reclamantelor și dacă cel solicitat de acestea este cuprins în

anexa la H.G. nr. 973/2002.

Curtea a apreciat că nu s-a stabilit

cu exactitate nici dacă terenul respectiv este afectat de un târg sau piață

organizate sau este numai planificat a se amenaja un târg pe teren, considerent

pentru care a dispus efectuarea unei cercetări locale.

Rejudecând cauza, prin decizia

civilă nr. 391 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea

formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâților Consiliul local al

municipiului Târgu Jiu și Primarul municipiul Târgu Jiu să restituie

reclamantelor suprafața de 4292 mp teren situată între SC P. SRL Târgu Jiu –

str. O. nr. 86, Târgu Jiu.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că din constatările cercetării locale efectuate, a rezultat că terenul

în litigiu este în totalitate liber de orice construcții sau utilități publice,

la data cercetării fiind observată numai o activitate de comerț ambulantă cu

produse agricole de sezon, pe teren fiind depozitate direct pe pământ

produsele, neexistând nici un fel de dotare cu așezare fixă, mese, bănci,

barăci, care să denote o încercare de amenajare de piață, mai mult, chiar

conducta de termoficare ce a traversat terenul fiind dezafectată.

Susținerea reprezentantului

primăriei, în sensul că terenul solicitat a fost creat prin amenajarea malului

și apelor râului Jiu a fost înlăturată, cu motivarea că din actele de

proprietate ale autorilor reclamantelor rezultă că în partea de vest terenul se

învecinează cu apa râului Jiu și deci, potrivit art. 495 C. civ., profită

proprietarului terenului la care s-a alipit.

Instanța a mai reținut că nici

suprafața de teren betonată, amplasată în partea de Nord Vest nu poate

constitui un impediment la restituire, deoarece nu are nici o dotare, fiind

folosită anual, de Paști, pentru sacrificarea mieilor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Consiliul local al municipiului Târgu Jiu și Primarul

municipiului Târgu Jiu, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ.

Se invocă lipsa calității procesuale

pasive a Consiliul local al municipiului Târgu Jiu, făcându-se trimitere în

acest sens la dispozițiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care conferă primarilor atribuția de a emite

dispoziții.

Totodată, învederându-se prevederile

art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, se susține că acțiunea a fost

prematur formulată, deoarece, abia după ce unitatea deținătoare s-a pronunțat

prin dispoziție motivată, solicitantul se poate adresa instanței în cazul în

care nu este mulțumit de soluția adoptată. În consecință, se apreciază că

instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, emiterea dispoziției

motivate fiind atributul exclusiv al primarului.

Pârâții mai arată că reclamantele au

reintrat în proprietatea imobilelor construcții și teren situate în str. 14 O.,

în urma unor acțiuni admise irevocabil, astfel că dacă acestea se considerau

proprietare și pentru suprafața de teren notificată potrivit Legii nr. 10/2001,

ar fi trebuit să o solicite în cadrul acțiunilor de revendicare, atâta timp cât

prezentau actele vechi de proprietate.

De asemenea, pârâții reiterează

susținerea că terenul solicitat de reclamante este rezultatul amenajărilor

hidrotehnice ale râului Jiu, obținut prin regularizarea cursului acestuia,

făcând trimitere în acest sens și la concluziile raportului de expertiză.

Totodată, se susține că terenurile

în litigiu fac parte din domeniul public de interes local al Municipiului Târgu

Jiu, fiind cuprinse în anexa nr. 2 a H.G. nr. 973/2002 privind domeniul public

al județului Gorj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Gorj la nr. 727, codul de clasificare 1512, denumirea bunului: Târgul Litovoi,

acestea fiind afectate de utilități publice.

Recursul va fi admis, pentru

considerentele ce urmează.

Sub un prim aspect, nu se poate reține

excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului

Târgu Jiu, câtă vreme chiar pârâții susțin că terenurile în litigiu fac parte

din domeniul public de interes local al Municipiului Târgu Jiu. În aceste

condiții, dreptul de proprietate aparține conform art. 3 alin. (4) din Legea

nr. 213/1998 municipiului ca unitate administrativ-teritorială și ca atare,

consiliul local, în calitate de reprezentant al municipiului are calitate

procesuală pasivă.

De asemenea, nu se poate reține nici

prematuritatea acțiunii.

Reclamantele au declanșat prima fază

a procedurii de retrocedare prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, prin notificarea adresată primarului, iar acesta nu a emis dispoziția

motivată în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege.

Prin urmare, lipsa răspunsului la

notificare, echivalează cu refuzul de a dispune restituirea bunurilor, refuz ce

poate fi contestat în instanță potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (7) și (8)

din Legea nr. 10/2001.

Atâta timp cât cererea nu a fost

depusă înainte de expirarea termenului stabilit de lege pentru rezolvarea

notificării, cererea reclamantelor nu apare ca prematur introdusă, astfel încât

în mod corect instanțele au pășit la soluționarea ei.

Cum la data de 3 februarie 2003,

reclamantele și-au reformulat acțiunea, solicitând judecarea pe fond a cauzei,

instanța de apel, admițând acțiunea și dispunând obligarea pârâților să

restituie terenurile reclamantelor, a hotărât strict asupra obiectului cererii

deduse judecății, respectând astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., neputându-se reține că a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Critica potrivit căreia instanța nu

s-a pronunțat asupra susținerilor pârâților în sensul că dacă reclamantele ar

fi avut acte vechi de proprietate asupra terenului în litigiu, le puteau

solicita în cadrul acțiunilor în revendicare anterior formulate și admise, se

vădește fondată.

În actele de proprietate ale

autorilor ambelor reclamante nu este menționată întinderea suprafeței de teren,

ci numai vecinătățile, pe una din laturile proprietăților figurând râul Jiu.

Cum pârâții au susținut constant că

terenurile solicitate de reclamante sunt rezultatul amenajărilor hidrotehnice

ale râului Jiu, obținut prin regularizarea cursului acestuia, astfel că nu face

obiectul dreptului lor de proprietate, iar pe de altă parte reclamantele au

invocat prevederile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, instanța de apel

era datoare să determine întinderea suprafețelor de teren ce au aparținut

autorilor reclamantelor, la momentul preluării acestora.

De altfel, deși prin decizia de

anulare a sentinței primei instanțe, instanța de apel a constatat că expertiza

efectuată în cauză nu a stabilit cu exactitate ce suprafețe de teren au deținut

autorii reclamantelor și dacă terenul solicitat de acestea este cuprins în H.G.

nr. 973/2002, este afectat de un târg sau o piață, ori este numai planificat în

acest scop, Curtea a dispus, în vederea lămuririi acestor aspecte, efectuarea

unei cercetări locale, în condițiile în care reclamantele solicitaseră

efectuarea unui supliment de expertiză.

Pentru stabilirea întinderii

suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor reclamantelor, trebuiau

confruntate actele de proprietate ale acestora cu procesele verbale de

naționalizare a imobilelor.

Pe de altă parte, instanța era

datoare să verifice susținerile pârâților, potrivit cărora terenul solicitat a

fost creat ca urmare a lucrărilor de regularizare a râului Jiu și în caz

afirmativ să stabilească întinderea acestei suprafețe de teren și dacă urmare a

regularizării râului s-a obținut o fâșie de teren în plus la linia de hotar cu

proprietatea reclamantelor.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

apel va administra toate probele necesare pentru a stabili întinderea

suprafeței de teren solicitate de reclamante, în raport cu actele de

proprietate ale acestora și lucrările de regularizare ale râului Jiu.

De asemenea, vor fi examinate și

celelalte critici formulate de pârâți, precum și susținerile reclamantelor

privind incidența în cauză a prevederilor art. 42 alin. (2) din Legea nr.

107/1996.

Pentru considerentele ce preced,

conform art. 312 cu referire la art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite

recursul declarat de pârâți, va dispune casarea hotărârii atacate și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții Consiliul

local al municipiului Târgu Jiu și Primarul municipiului Târgu Jiu împotriva

deciziei nr. 391 din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2005.