ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5516/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1926/2002, M.R., în calitate de procurator al reclamantelor V.D.I. și D.R.E. a chemat în judecată pe Primarul municipiului Târgu Jiu, solicitând obligarea acestuia la daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere, de la data comunicării sentinței până la data emiterii dispoziției de soluționare a notificărilor, potrivit obligației ce îi revine în baza Legii nr. 10/2001. La data de 3 februarie 2003, reclamantele și-au reformulat acțiunea, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună restituirea către reclamanta D.R. a suprafeței de 3156 mp teren, situată în Municipiul Târgu Jiu, cu vecinătăți la Est – SC P. SRL, la Vest – cursul râului Jiu, la Sud – P.I., la Nord – V.D.I., iar către reclamanta V.D.I.

a suprafeței de 1386 mp teren situată la același punct, având ca vecinătăți la Est – SC P. SRL, la Vest – cursul râului Jiu, la Nord – M.M., iar la Sud – V.D.I. La același termen, ca urmare a cererii reclamantelor, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Consiliul local al municipiului Târgu Jiu. Prin decizia nr. 111 din 22 aprilie 2003, Tribunalul Gorj, secția civilă a respins cererea formulată de reclamante. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta D.R.E. este moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilelor a căror restituire se solicită, trecute fără titlu în proprietatea statului și că, prin decizia civilă nr. 195/1998 a Tribunalului Gorj a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de aceasta în contradictoriu cu Consiliul local Târgu Jiu, RAIL Târgu Jiu și D.G.F.P.S.

Gorj, pârâții fiind obligați să-i lase reclamantei în deplină proprietate imobilele situate în Târgu Jiu, casă cu demisol și parter, inclusiv terenul aferent, situat în Târgu Jiu. Instanța a mai reținut că prin sentința civilă nr. 937/1991 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, rămasă definitivă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele G.M. și V.A.I. împotriva pârâților Primăria municipiului Târgu Jiu, SC V. SA Târgu Jiu și ICRA Târgu Jiu, au fost anulate formele de trecere în proprietatea statului și s-a dispus restabilirea situației anterioare în ceea ce privește imobilele situate în Târgu Jiu. Instanța a apreciat că terenurile solicitate nu pot fi restituite în natură, cu motivarea că acestea sunt rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu și fac parte din domeniul public de interes local, fiind cuprinse în anexa nr. 2 a H.G.

nr. 973/2002 privind domeniul public al județului Gorj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Gorj. În acest sens, s-a precizat că în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 18/1991, aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate piețe și căi de comunicație, terenurile neputând fi restituite, deoarece pe acestea este amplasată piața de cereale, Târgul Litovoi, care face parte din domeniul public, regimul juridic al acestora fiind reglementat de art. 11 și art. 12 din Legea nr. 213/1998. Instanța a reținut că reclamantele sunt îndreptățite în baza Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent, pe care însă nu le-au solicitat.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele, susținând că prima instanță a apreciat în mod greșit aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 18/1991, reproșând totodată instanței că nu a făcut trimitere concretă la prevederile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 213/1998, prin indicarea articolelor care împiedică restituirea. De asemenea, reclamantele au susținut că terenurile solicitate sunt situate în continuarea imobilului revendicat de la stat și au fost preluate abuziv, după naționalizarea acestuia, că pe terenuri a fost organizat șantier pentru construcția hidrocentralei din partea de nord a terenului, iar după ridicarea organizării de șantier și regularizarea albiei Jiului, terenurile sunt libere și li se cuvin conform art. 42 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, acest fapt fiind constatat și de expertiza efectuată în cauză.

În probațiune, reclamantele au solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care să se stabilească dacă terenurile solicitate sunt incluse în suprafața de 18.018 mp al Târgului Litovoi, ce aparține domeniului public. Prin decizia nr. 263 din 10 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamante, a anulat hotărârea pronunțată de tribunal și, reținând cauza spre rejudecare, a dispus efectuarea unei cercetări locale. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că în speță nu a fost stabilită situația juridică a terenului, cu motivarea că prima instanță a apreciat că acesta face parte din domeniul public, ignorând celelalte probe administrate în cauză și neținând seama că a fost inclus în anexa la H.G.

nr. 973/2002 după introducerea acțiunii de către reclamante. Instanța a constatat că din actul de proprietate al autorilor reclamantei, rezultă că terenul era cuprins între stradă și apa râului Jiu, iar susținerea intimatei că nu a dovedit dreptul de proprietate, nu putea fi avută în vedere pentru că, deși expertiza efectuată în cauză a făcut suficiente precizări, nu a stabilit cu exactitate ce suprafețe au deținut autorii reclamantelor și dacă cel solicitat de acestea este cuprins în anexa la H.G. nr. 973/2002. Curtea a apreciat că nu s-a stabilit cu exactitate nici dacă terenul respectiv este afectat de un târg sau piață organizate sau este numai planificat a se amenaja un târg pe teren, considerent pentru care a dispus efectuarea unei cercetări locale.

Rejudecând cauza, prin decizia civilă nr. 391 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâților Consiliul local al municipiului Târgu Jiu și Primarul municipiul Târgu Jiu să restituie reclamantelor suprafața de 4292 mp teren situată între SC P. SRL Târgu Jiu – str. O. nr. 86, Târgu Jiu. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că din constatările cercetării locale efectuate, a rezultat că terenul în litigiu este în totalitate liber de orice construcții sau utilități publice, la data cercetării fiind observată numai o activitate de comerț ambulantă cu produse agricole de sezon, pe teren fiind depozitate direct pe pământ produsele, neexistând nici un fel de dotare cu așezare fixă, mese, bănci, barăci, care să denote o încercare de amenajare de piață, mai mult, chiar conducta de termoficare ce a traversat terenul fiind dezafectată.

Susținerea reprezentantului primăriei, în sensul că terenul solicitat a fost creat prin amenajarea malului și apelor râului Jiu a fost înlăturată, cu motivarea că din actele de proprietate ale autorilor reclamantelor rezultă că în partea de vest terenul se învecinează cu apa râului Jiu și deci, potrivit art. 495 C. civ., profită proprietarului terenului la care s-a alipit. Instanța a mai reținut că nici suprafața de teren betonată, amplasată în partea de Nord Vest nu poate constitui un impediment la restituire, deoarece nu are nici o dotare, fiind folosită anual, de Paști, pentru sacrificarea mieilor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul local al municipiului Târgu Jiu și Primarul municipiului Târgu Jiu, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Se invocă lipsa calității procesuale pasive a Consiliul local al municipiului Târgu Jiu, făcându-se trimitere în acest sens la dispozițiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care conferă primarilor atribuția de a emite dispoziții. Totodată, învederându-se prevederile art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, se susține că acțiunea a fost prematur formulată, deoarece, abia după ce unitatea deținătoare s-a pronunțat prin dispoziție motivată, solicitantul se poate adresa instanței în cazul în care nu este mulțumit de soluția adoptată. În consecință, se apreciază că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, emiterea dispoziției motivate fiind atributul exclusiv al primarului.

Pârâții mai arată că reclamantele au reintrat în proprietatea imobilelor construcții și teren situate în str. 14 O., în urma unor acțiuni admise irevocabil, astfel că dacă acestea se considerau proprietare și pentru suprafața de teren notificată potrivit Legii nr. 10/2001, ar fi trebuit să o solicite în cadrul acțiunilor de revendicare, atâta timp cât prezentau actele vechi de proprietate. De asemenea, pârâții reiterează susținerea că terenul solicitat de reclamante este rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu, obținut prin regularizarea cursului acestuia, făcând trimitere în acest sens și la concluziile raportului de expertiză. Totodată, se susține că terenurile în litigiu fac parte din domeniul public de interes local al Municipiului Târgu Jiu, fiind cuprinse în anexa nr. 2 a H.G.

nr. 973/2002 privind domeniul public al județului Gorj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Gorj la nr. 727, codul de clasificare 1512, denumirea bunului: Târgul Litovoi, acestea fiind afectate de utilități publice. Recursul va fi admis, pentru considerentele ce urmează. Sub un prim aspect, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Târgu Jiu, câtă vreme chiar pârâții susțin că terenurile în litigiu fac parte din domeniul public de interes local al Municipiului Târgu Jiu. În aceste condiții, dreptul de proprietate aparține conform art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 municipiului ca unitate administrativ-teritorială și ca atare, consiliul local, în calitate de reprezentant al municipiului are calitate procesuală pasivă.

De asemenea, nu se poate reține nici prematuritatea acțiunii. Reclamantele au declanșat prima fază a procedurii de retrocedare prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin notificarea adresată primarului, iar acesta nu a emis dispoziția motivată în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege. Prin urmare, lipsa răspunsului la notificare, echivalează cu refuzul de a dispune restituirea bunurilor, refuz ce poate fi contestat în instanță potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001. Atâta timp cât cererea nu a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit de lege pentru rezolvarea notificării, cererea reclamantelor nu apare ca prematur introdusă, astfel încât în mod corect instanțele au pășit la soluționarea ei.

Cum la data de 3 februarie 2003, reclamantele și-au reformulat acțiunea, solicitând judecarea pe fond a cauzei, instanța de apel, admițând acțiunea și dispunând obligarea pârâților să restituie terenurile reclamantelor, a hotărât strict asupra obiectului cererii deduse judecății, respectând astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., neputându-se reține că a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Critica potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra susținerilor pârâților în sensul că dacă reclamantele ar fi avut acte vechi de proprietate asupra terenului în litigiu, le puteau solicita în cadrul acțiunilor în revendicare anterior formulate și admise, se vădește fondată. În actele de proprietate ale autorilor ambelor reclamante nu este menționată întinderea suprafeței de teren, ci numai vecinătățile, pe una din laturile proprietăților figurând râul Jiu.

Cum pârâții au susținut constant că terenurile solicitate de reclamante sunt rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu, obținut prin regularizarea cursului acestuia, astfel că nu face obiectul dreptului lor de proprietate, iar pe de altă parte reclamantele au invocat prevederile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 107/1996, instanța de apel era datoare să determine întinderea suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor reclamantelor, la momentul preluării acestora. De altfel, deși prin decizia de anulare a sentinței primei instanțe, instanța de apel a constatat că expertiza efectuată în cauză nu a stabilit cu exactitate ce suprafețe de teren au deținut autorii reclamantelor și dacă terenul solicitat de acestea este cuprins în H.G.

nr. 973/2002, este afectat de un târg sau o piață, ori este numai planificat în acest scop, Curtea a dispus, în vederea lămuririi acestor aspecte, efectuarea unei cercetări locale, în condițiile în care reclamantele solicitaseră efectuarea unui supliment de expertiză. Pentru stabilirea întinderii suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor reclamantelor, trebuiau confruntate actele de proprietate ale acestora cu procesele verbale de naționalizare a imobilelor. Pe de altă parte, instanța era datoare să verifice susținerile pârâților, potrivit cărora terenul solicitat a fost creat ca urmare a lucrărilor de regularizare a râului Jiu și în caz afirmativ să stabilească întinderea acestei suprafețe de teren și dacă urmare a regularizării râului s-a obținut o fâșie de teren în plus la linia de hotar cu proprietatea reclamantelor.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va administra toate probele necesare pentru a stabili întinderea suprafeței de teren solicitate de reclamante, în raport cu actele de proprietate ale acestora și lucrările de regularizare ale râului Jiu. De asemenea, vor fi examinate și celelalte critici formulate de pârâți, precum și susținerile reclamantelor privind incidența în cauză a prevederilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 107/1996. Pentru considerentele ce preced, conform art. 312 cu referire la art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâți, va dispune casarea hotărârii atacate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții Consiliul local al municipiului Târgu Jiu și Primarul municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 391 din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2005.