ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 521/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 521/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 1996)
D E C
I Z I A NR.521 Dosar
nr.1310/2002
S-a
luat în examinare cererea de revizuire formulată de M.A.împotriva deciziei
civile nr.2252 din 13 noiembrie 2000 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
La
apelul nominal s-au prezentat revizuienta M.A., personal și asistată de avocat
R.G.C., intimatul P.C., lipsind intimata P.M..
Procedura
completă.
Curtea,
luând act că nu mai sunt cereri prealabile, acordă cuvântul părților în
concluziile lor asupra cererii de revizuire.
Avocat
R.G.C. a solicitat admiterea cererii de revizuire.
P.C.
a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Reprezentanta
Ministerului Public a pus concluzii de respingere a cererii de revizuire ca
inadmisibilă.
C
U R T E A ,
Asupra
cererii de revizuire de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele :
La
data de 8 februarie 2001 M.A.a formulat cerere de revizuire, în baza
dispozițiilor art.322 pct.7 C.proc.civ., a deciziei nr.2252 din 13 noiembrie
2000 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, considerând-o contrară deciziei
nr.9 din 5 ianuarie 1996 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă,
astfel cum a fost completată prin încheierea din camera de consiliu din 30 mai
2000 a aceleiași instanțe.
Prin
decizia civilă nr.289 din 28 noiembrie 2002 Curtea de Apel Bacău, secția civilă
a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții
Supreme de Justiție.
Reclamanta
M.A.a chemat în judecată pe pârâții P.C.și P.M.pentru ieșirea din indiviziune
cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctului P.V., decedat la data de
11 noiembrie 1970.
După
mai multe cicluri procesuale Curtea de Apel Bacău, secția civilă prin decizia
nr.9 din 5 ianuarie 1996 a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă, a
dispus partajarea bunurilor și ieșirea părților din indiviziune, conform
variantei din expertiza ing. H.C.cu o nouă evaluare a bunurilor, masa
succesorală, formarea loturilor și plata sultelor.
Prin
încheierea din camera de consiliu din 30.05.2000 aceeași instanță, în baza
art.281 C.proc.civ, la cererea reclamantei Mihai Aglaia, a dispus îndreptarea
erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr.9/1996, în
sensul că s-a completat omisiunea menționării suprafeței de teren de 205,60 mp,
care rămâne în indiviziune.
Împotriva
încheierii de îndreptare a erorii materiale pârâții P.C.și P.M.au formulat contestație
în anulare, arătând că prin admiterea acestei încheieri s-a schimbat în tot
decizia civilă nr.9/1996, în cauză erau necesare lămuriri suplimentare ce
impuneau citarea părților, din expertiză nu rezultă că suprafața de 205,60 mp a
intrat în masa partajabilă, ea nu a fost evaluată și nu s-a stabilit o sultă
pentru aceasta.
Prin
decizia nr.2252 din 13 noiembrie 2000 Curtea de Apel Bacău, secția civilă a
admis contestația în anulare formulată de pârâți, a anulat încheierea
pronunțată de Curtea de Apel Bacău la data de 30 mai 2000 în dosarul
nr.558/1993 și a respins cererea de îndreptare a erorii materiale ca nefondată.
Cererea
de revizuire nu este fondată.
Potrivit
art.322 pct.7 din C.proc.civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase
definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri
dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri
definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,
în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Din
conținutul dispoziției legale citate rezultă că, pentru a putea forma obiect al
cererii de revizuire în temeiul art.322 pct.7 C.proc.civ., hotărârea dată de o
instanță de recurs, trebuie „să evoce fondul” ceea ce presupune pronunțarea
unei soluții proprii, diferită de aceea a instanțelor inferioare, ca urmare a
reaprecierii probelor și a schimbării situației de fapt reținută de acestea.
Fundamentul
revizuirii întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 C.proc.civ. îl reprezintă
instituția puterii lucrului judecat, care împiedică judecarea unui al doilea
proces între aceleași părți, în aceeași calitate și având același obiect și
cauză.
Așa
cum reiese din expunerea rezumată a cauzei hotărârea a cărei revizuire se
solicită nu evocă fondul, pe de o parte, iar pe de altă parte, a fost
pronunțată în cadrul aceluiași proces, în care s-a pronunțat și decizia nr.9
din 5 ianuarie 1996, completată de încheierea de îndreptare a erorii materiale
din 30 mai 2000 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, nefiind deci soluții
pronunțate în dosare diferite în una și aceeași pricină.
De
altfel, nu se poate vorbi de contrarietate a hotărârilor, atât timp cât prin
decizia nr.2252 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel Bacău, secția civilă,
se confirmă soluția pronunțată anterior, respectiv decizia civilă nr.9 din 5
ianuarie 1996 pronunțată de aceeași instanță.
În
cazul dedus judecății, se constată că nu sunt întrunite condițiile cerute de
lege pentru a fi admisă cererea de revizuire.
Față
de cele ce preced cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
:
Respinge
cererea de revizuire formulată de M.A., în contradictoriu cu P.C.și P.M.,
împotriva deciziei nr.2252 din 13 noiembrie 2000 a Curții de Apel Bacău, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.