ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2003

HOTĂRÂRE
13.05.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 88 din 24 iuie

2002, Colegiul jurisdicțional Mehedinți a admis contestația formulată de C.A.,

împotriva deciziei de imputare nr. 12 din 13 martie 2002 a Direcției Silvice

Mehedinți, pentru suma de 20.000.000 lei, pe care a anulat-o în parte pentru suma

de 12.000.000 lei.

În motivarea sentinței, prima

instanță a reținut că, contestatoarea în calitate de casier, potrivit fișei

postului și-a îndeplinit atribuțiile stabilite, de înregistrare zilnică a

operațiunilor de încasări și plăți și de predare la contabilitate, după

încheierea acestora, a contului casierului și a documentelor de casă, potrivit

art. 40 din Decretul nr. 209/1976 și nu se face vinovată de depășirea

plafonului de casă, prevăzut de lege, pentru care s-a aplicat o amendă

societății, de 12.000.000 lei.

S-a apreciat că obligația de a

verifica operațiunile de casă zilnic, inclusiv respectarea Regulamentului de

casă, era în sarcina șefului compartimentului financiar-contabilitate și ca

atare, răspunderea pentru depășirea plafonului de casă revine acestuia.

Împotriva sentinței a formulat

recurs jurisdicțional Direcția Silvică Mehedinți, considerând-o netemeinică și

nelegală, întrucât contestatoarea care îndeplinea funcția de casier în cadrul

Ocolului respectiv, a depășit plafonul de casă, motiv pentru care a fost

amendată subunitatea cu 12.000.000 lei, ce s-a considerat prejudiciu imputabil.

Prin decizia nr. 626 din 13

noiembrie 2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi din România, a admis

recursul jurisdicțional declarat, a modificat sentința recurată, în sensul

respingerii contestației formulată de C.A. împotriva deciziei de imputare nr.

12 din 13 martie 2002, emisă de Direcția Silvică Mehedinți, pentru suma de

12.000.000 lei, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța astfel, secția

jurisdicțională a avut în vedere:

Față de prevederile Regulamentului

operațiunilor de casă, aprobat prin Decretul nr. 209/1976 și atribuțiile de

serviciu ce revin casierului, potrivit fișei postului în ce privește plafonul

de casă, instanța de fond a reținut în mod eronat că petenta C.A. și-a

îndeplinit sarcinile de serviciu, prin înregistrarea zilnică a operațiunilor de

încasări și plăți, pe care le-a predat la Serviciul Contabilitate, deoarece, în

realitate, efectuarea operațiunilor și întocmirea documentelor legale fără să

se depășească plafonul de casă, cad în sarcina directă a casierului, și nu a

altor persoane.

Împotriva deciziei nr. 626/2002 a

formulat recurs contestatoarea C.A., criticând-o astfel:

- a întocmit zilnic registrul de

casă, pe care l-a predat contabilului-șef al Ocolului Silvic, care a cunoscut

faptul că plafonul de casă era depășit, întrucât registrul de casă era semnat

de acesta.

Cu ocazia verificării lunare a

integrității numeralului din casierie, nu i s-au solicitat declarații, pentru a

putea arăta greutățile în desfășurarea activității, respectiv lipsa

posibilităților de deplasare la bancă, Ocolul Silvic fiind amplasat în afara

municipiului Drobeta Turnu-Severin, în dotarea acestuia existând doar un ARO,

care fie este în stare de nefuncționare, fie este dirijat la alte direcții.

Inițial decizia de imputare s-a emis

pe numele contabilului-șef S.M., după care i s-a imputat suma, recurentei.

Obligația de a asigura respectarea

regulamentului operațiunilor de casă o are șeful compartimentului financiar-contabil

care prin nota explicativă dată organului de control, a recunoscut că din cauza

volumului mare de lucrări nu a putut verifica zilnic casa.

Colegiul jurisdicțional Mehedinți a

avut în vedere că potrivit O.G. nr. 26/1997, sumele în numerar care depășesc

plafonul de casă, sunt depuse în conturile bancare în maxim două zile

lucrătoare, dacă sediul persoanei juridice se află în altă localitate, decât

cel a unității societății comerciale bancare, în care își are sediul deschis.

Sediul Ocolului Silvic Șimian se

află la o distanță de 3 km de Drobeta Turnu Severin, la est, într-o zonă de

pădure, neavând mijloc de transport pentru deplasări.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Într-adevăr, din referatul întocmit

de revizorul contabil principal al Direcției Silvice Mehedinți, nr. 2991 din 12

martie 2002, rezultă că S.M., contabil-șef, se face vinovată de înregistrarea

amenzii de 12.000.000 lei la capitolul „Cheltuieli”, deși era obligată să

prezinte situația la conducerea Direcției Silvice Mehedinți, pentru a se lua

măsurile corespunzătoare.

S-a menționat, de asemenea, că

pentru depășirea plafonului de casă s-a făcut vinovată casiera ocolului silvic,

C.A.

Cu privire la răspunderea casieriei,

trebuie avut în vedere, așa cum corect a reținut Colegiul jurisdicțional, că

potrivit fișei postului, contabilul-șef asigură și răspunde de buna organizare

și desfășurare a activității financiare, în conformitate cu prevederile legale

în vigoare.

Potrivit fișei postului, casiera

C.A., potrivit art. 40 din Decretul nr. 209/1976, pentru aprobarea

Regulamentului operațiunilor de casă, și-a îndeplinit obligațiunile, registrele

fiind semnate de șeful compartimentului financiar–contabilitate.

De altfel, contabilul-șef S.M. a

recunoscut în nota explicativă că datorită volumului mare de lucrări, nu a

putut verifica zilnic casa.

In aceste condiții, în mod judicios

Colegiul jurisdicțional Mehedinți a constatat că nu se poate reține în sarcina

contestatoarei C.A., o faptă proprie, ilicită, culpabilă privind munca sa, care

să fie avut drept urmare, producerea unui prejudiciu, decizia de imputare fiind

nelegală și temeinică.

Față de considerentele expuse, se va

admite recursul declarat de contestatoarea C.A., se va casa decizia nr. 626 din

13 noiembrie 2002 a secției jurisdicționale, în sensul respingerii recursului

formulat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Mehedinți, împotriva

sentinței nr. 88 din 24 iunie 2002 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți.

Admite recursul declarat de C.A.

împotriva deciziei nr. 626 din 13 noiembrie 2002 a secției jurisdicționale a

Curții de Conturi.

Casează decizia atacată, în sensul

că respinge recursul formulat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică

Mehedinți, împotriva sentinței nr. 88 din 24 iunie 2002 a Colegiului

jurisdicțional Mehedinți.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2381/2003
munca sa, care să fi determinat cauzarea prejudiciului constând în creanțe nerecuperate de la societățile comerciale aflate în faliment sau dispărute, deoarece aceasta a acționat în limita competenței sale. Împotriva sentinței a promovat re
ÎCCJ 2003-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 463/2003
țional Mehedinți a admis contestația formulată de T.G. și a anulat decizia de imputație nr.7 din 2 mai 2000 emisă de Direcția Silvică Drobeta Turnu-Severin pentru suma de 10.000.000 lei. Recursul jurisdicțional declarat împotriva acestei se
ÎCCJ 2004-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7805/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 13 din 19 februarie 2003, Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Camerei de Conturi a admis în parte, contestația formulată de O.M., pădur
ÎCCJ 2004-01-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.122 din 16 octombrie 2002, Colegiul Jurisdicțional Mehedinți a admis în parte contestația formulată de V.E. împotriva deciziei de imputar
ÎCCJ 2004-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 212/2004
a fost acționat în judecată iar prin sentința civilă nr. 182/C din 28 aprilie 1999 a Tribunalului Mehedinți, acesta a fost obligat să plătească suma de 35.469.117 lei reprezentând contravaloarea masei lemnoase ridicată și neachitată, punere
Sursă