ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1929/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

august 2000, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P.C. Iași, a

solicitat obligarea pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA București, S.N.P. P. SA

București, sucursala P.S. și S.N.P. P. SA București, sucursala P.Z., la plata

sumei de 17.496.313 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea a 1.379

kg benzină lipsă și cheltuieli de judecată în valoare de 1.474.705 lei.

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1216 din 19

octombrie 2000, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, cu motivarea

că pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, nu este în culpă pentru

cantitatea de benzină lipsă, deoarece vagonul a ajuns la destinație fără urme

de tamponări, fără scurgeri din conținut și fără sigilii violate, jocul

capacului domei de 1,5 mm, fiind permis conform Convenției nr. 331/1999, iar

celelalte două pârâte nu pot fi obligate față de reclamantă, deoarece sunt

părți componente (fără personalitate juridică) ale S.N.P. P. SA București și

orice litigiu dintre acestea se rezolvă pe cale administrativă.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a

arătat că nu a fost parte în Convenția nr. 331/1999, care permite un joc al

capacului domei de 2 cm. Și, deci, această convenție nu îi este opozabilă și,

potrivit Reglementărilor nr. 1784 din 17 aprilie 2000, semnate de

reprezentanții S.N.T.F.M. C.F.R. M., jocul capacului domei este admis numai

până la 5 mm, astfel că se impunea admiterea acțiunii împotriva pârâtei S.N.T.F.M.

C.F.R. M., sucursala Iași, deoarece, împotriva cărăușului, există prezumția că

lipsa constatată s-a produs pe timpul transportului, iar acesta are paza

juridică a vagonului, de la expeditor la destinatar.

Curtea de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ și comercial, prin sentința nr. 181 din 21 februarie

2001, a admis apelul reclamantei S.N.P. P. SA București, sucursala P.C. Iași, a

schimbat în parte sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Iași, să plătească reclamantei suma de

17.496.313 lei, reprezentând contravaloare marfă, plus 1.474.705 lei cheltuieli

de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței. A obligat intimata S.N.T.F.M.

C.F.R. M., sucursala Iași, la plata sumei de 752.352 lei cheltuieli de

judecată, în apel, către apelantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantei nu îi este opozabilă convenția nr. 331/1999, pe care nu

a semnat-o, în speță fiind aplicabile prevederile Reglementărilor nr. 1784/2000,

semnate și de reprezentantul S.N.T.F.M. C.F.R. M., care permit un joc al capacului

de la domă de numai 5 mm.

Prin petiția înregistrată la data de

19 martie 2001, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala marfă Iași, a declarat

recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel.

Recurenta și-a motivat în drept

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.

Prin motivele scrise ale recursului,

pârâta arată că decizia se întemeiază pe o gravă eroare de fapt, reținând

concluzii contrare actului de constatare, în sensul că, din acest proces-verbal,

rezultă că vagonul a sosit la destinație cu toate plombele predătorului intacte

la toate sistemele de sigilare și, deci, față de prevederile art. 82.5 din Regulamentul

de transport, nu operează prezumția de culpă a cărăușului.

Recurenta mai arată că jocul

capacului domei cu cca.1,5 cm este permis, conform Convenției nr. 331 din 14

iunie 1999, în vigoare la data transportului, convenție în care se acceptă un

joc al capacului domei de maximum 2 cm, ceea ce înseamnă că integritatea mărfii

este asigurată în aceste condiții.

Printr-un alt motiv de recurs se

arată că nu se poate reține că diferența pretinsă este reală, întrucât, la

destinație, determinarea cantității s-a făcut prin calibrare, iar la expediere

s-a făcut numai prin cântărire, predătorul neîndeplinindu-și obligația

prevăzută la art. 60.3.9. din Regulamentul de transport și pct. 3.2.22 din

Anexa 3 N.U.T., de a determina cantitatea de marfă prin două elemente.

Pentru motivele arătate, recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, respingerea apelului

reclamantei.

Recursul declarat de pârâtă nu este

fondat și va fi respins cu următoarea motivare.

Din analiza actelor existente la

dosar rezultă că reclamantei nu îi este opozabilă Convenția nr. 331/1999, pe

care nu a semnat-o, în speță fiind aplicabile Reglementările nr. 1784/2000,

semnate și de reprezentanții S.N.T.F.M. C.F.R. M., care permit un joc al capacului

de la domă de numai 5 mm.

Astfel, corect a reținut instanța de

apel, că, în condițiile în care cărăușul a preluat marfa fără obiecțiuni, lipsa

a provenit de pe timpul transportului, jocul capacului vagonului permițând

scurgeri din conținut.

Și ultimul motiv de recurs invocat,

ce privește modul de determinare al cantității, se constată că nu este

întemeiat, deoarece ambele metode, prin cântărire sau volumetric, sunt legale

și acceptate de cărăuș.

În consecință, pentru motivele

arătate, recursul pârâtei va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta

S.N.T.F.M. C.F.R. M. IAȘI, prin S.M.F. SA, Agenția Teritorială Iași, împotriva

deciziei nr. 181 din 21 februarie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția

contencios administrativ și comercial.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 martie 2003.