ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Prahova, sub nr. 7967/2000, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala

P. Iași, a chemat în judecată pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Iași, S.N.P.

P. SA, sucursala P.S. și sucursala P.Z., pentru ca pârâta, ce va fi găsită în

culpă, să fie obligată la plata sumei de 17.079.611 lei, cu titlu de daune,

reprezentând contravaloarea a 1.350 kg. benzină lipsă, cu cheltuieli de

judecată.

Reclamanta a arătat că, la data de

14 aprilie 2000, S.N.P. P. SA, sucursala P.S., prin sucursala P.Z., i-a

expediat benzină premium II, iar vagonul a ajuns la destinație cu sistemul de

sigilare violat, ce nu asigura integritatea mărfii, permițând ridicarea

capacului la domă cu cca. 3 cm, iar la recepție s-a constatat o lipsă

cantitativă de 1.350 kg, potrivit procesului-verbal nr. 31 din 2000 și nr. 268

din 19 aprilie 2000.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocat

excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că litigiul dintre

reclamantă și pârâtele sucursale ale acesteia nu este de competența instanțelor

de judecată, întrucât aceste pârâte sunt părți componente ale aceleiași unități

cu personalitate juridică, iar problemele litigioase dintre ele, țin de

competența conducerii societății.

Pârâta a mai invocat și excepția de

necompetență teritorială a Tribunalului Prahova, arătând că nici locul nașterii

obligației și nici locul plății nu se află pe raza Tribunalului Prahova și a

solicitat declinarea cauzei la Tribunalul Iași.

Pe fondul cauzei a susținut

respingerea acțiunii, întrucât vagonul a sosit cu sigiliile intacte, iar jocul

de la capacul domei s-a observat abia după desfacerea fluturilor și înlăturarea

acestora.

Cu privire la întinderea

prejudiciului a susținut că acesta nu este dovedit.

Prin sentința nr. 1449 din 7

octombrie 2000, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea reclamantei. A

respins excepția necompetenței materiale și a necompetențelor teritoriale, ca

nefondate. Pe fondul cauzei a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R M., sucursala

Iași, la plata sumei de 17.076.611 lei, contravaloare a 1.350 kg benzină, cu

1.441.368 lei cheltuieli de judecată.

A respins acțiunea față de celelalte

pârâte ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut, cu privire la excepțiile invocate, că pârâtele, sucursale ale

reclamantei, figurau parte din contractul de transport și, deci, trebuiau să

fie chemate în instanță, pentru opozabilitatea hotărârii. În ceea ce privește

excepția de necompetență teritorială, s-a argumentat că, în cauză, sunt

incidente dispozițiile art. 20 pct. 4 și 5 C. proc. civ., astfel că instanța

locului de plecare este Tribunalul Prahova.

Pe fondul cauzei, instanța a motivat

soluția, reținând că, prin actele de constatare, s-a stabilit o lipsă de 1.350

kg benzină la destinație, în situația în care capacul de la domă se putea

ridica cu 3 cm, potrivit convenției părților, jocul acestuia permite doar 5 mm,

inclusiv.

S-a motivat, în speță, că sunt

incidente prevederile art. 83 din Regulamentul de transport, în sensul că C.F.R.

a preluat marfa fără obiecțiuni, confirmând, prin aplicarea ștampilei și

semnătură, că acesta este corespunzător tehnic și comercial.

Cu privire la întinderea

prejudiciului, instanța a reținut că, potrivit notei de debitare-creditare,

reclamanta a achitat integral taxele și accizele sucursalelor care i-a

transportat produsele petroliere, astfel că daunele pretinse de reclamantă sunt

întemeiate în valoarea arătată.

Împotriva hotărârii Tribunalului

Prahova a declarat apel pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 788 din 13 iunie 2001, a respins apelul ca nefondat.

Cu petiția înregistrată la data de 9

iulie 2001, pârâta C.F.R. M., sucursala Iași, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și

303 C. proc. civ.

Recurenta reiterează în recurs

motivele de apel, criticând hotărârile atacate sub următoarele aspecte:

- soluționarea greșită a excepțiilor

de necompetență materială și teritorială, iar în fondul cauzei,

- aplicarea greșită a prevederilor

Regulamentului de transport, în sensul că vagonul în litigiu neprezentând urme

de violare, răspunderea nu cade în sarcina cărăușului, iar întinderea

prejudiciului nu a fost dovedită de reclamantă, despăgubirea fiind doar la

nivelul de 5.393.025 lei, neincluzând alte taxe și accize, cum greșit au acordat

instanțele de judecată.

Recursul nu este fondat și va fi

respins pentru considerentele ce urmează.

Excepțiile de necompetență materială

și teritorială invocate de recurentă la fond și apel au fost corect

soluționate, având în vedere dispozițiile art. 10 pct. 4 și 5 C. proc. civ.,

care reglementează competența teritorială alternativă, reclamanta având

alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente, conform art. 12 C.

proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei, deși

marfa a ajuns la destinație fără urme de scurgere din conținut și cu toate

sigiliile intacte, conform procesului-verbal nr. 31 din 2000, totuși, în

același act constatator s-a menționat că sigiliul de la domă permitea ridicarea

capacului cu circa 3 cm, fiind posibilă sustragerea din conținut.

Cum pârâta a preluat marfa fără

obiecțiuni, fiind, deci, răspunzătoare de integritatea mărfii preluată spre

transport, rezultă că, pentru lipsa cantității de marfă, la destinație,

răspunde cărăușul pârât, ce avea obligația să nu îi preia vagonul ce nu asigura

integritatea mărfii.

Pârâta nu a răsturnat prezumția

legală de culpă, cu privire la deficiențele mijlocului de transport, astfel că

nu operează nici cauza de nerăspundere și nici toleranța de 2%, prevăzute de art.

83.9.1 din Regulament.

Cu privire la critica acordării unor

despăgubiri calculate nelegal, Curtea reține, de asemenea, că ambele instanțe

au apreciat corect întinderea prejudiciului, stabilind că în prețul curent al

mărfii intră și obligațiile financiare datorate bugetului, de altfel, achitate

de reclamantă, așa cum rezultă din nota de debitare-creditare.

În fapt, este vorba de o pagubă în

patrimoniul reclamantei, nu în raport de prețul menționat în actele care

însoțesc transportul ce este valabil doar pentru decontările între subunități

ale S.N.P. P., ci în raport cu prețul curent al mărfii, fiind posibilitatea de

a–și procura o cantitate egală de produs cu cea pierdută, care să asigure

destinatarului păgubit prin pierderea mărfii.

Prin urmare, Curtea reține că

instanțele de recurs sunt neîntemeiate în raport cu considerentele ce preced,

astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de

pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, prin S.M.F.

SA, Agenția teritorială Iași, împotriva deciziei nr. 788 din 13 iunie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și

comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 5 martie 2003.