ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3595/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 10 august

2000, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P.E. Botoșani, a chemat în

judecată pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, pentru a fi obligată

la plata sumei de 39.350.652 lei, cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea

cantității de 3.000 kg benzină premium II constatată lipsă pe timpul

transportului.

În motivare, s-a arătat că, la

vagonul cu terminația nr. 5153.7, încărcat cu 42.850 kg benzină premium II, ce

a fost expediat la data de 9 aprilie 2000, s-a constatat o lipsă de 3.000 kg

benzină premium II, invocând culpa cărăușului care a pus la dispoziție un vagon

cu defecțiuni la sistemul de închidere, care permitea sustragerea, fapt

constatat și prin procesul-verbal nr. 14/2000.

Valoarea daunei a fost calculată la

prețul cu amânuntul conform notei de debitare-creditare nr. 213033/2000.

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 67/E din 15 ianuarie 2001, a respins acțiunea ca nefondată.

A reținut că vagonul în litigiu a

fost preluat de către reclamantă fără obiecțiuni, la 9 aprilie 2000, iar

ulterior a solicitat recântărirea, conform adresei nr. 511 din 14 aprilie 2000

și constituirea comisiei de verificare și constatare.

La data de 17 aprilie 2000 (după 3

zile de preluare) comisia a verificat vagonul și a constatat că sigiliile sunt

intacte și corect aplicate, iar capacul domei se poate ridica 1,5 C. com, dar a

concluzionat că, din punct de vedere al etanșeității, mijlocul de transport nu

permite scurgerea mărfii prin deschiderea ventilului central.

Procedând la cântărire s-a constatat

lipsa.

În raport cu această situație de

fapt și având în vedere că reclamanta a primit vagonul fără obiecțiuni,

instanța a concluzionat că răspunderea cărăușului a fost înlăturată, potrivit art.

440 C. com., aceasta răspunzând doar până la momentul eliberării mărfii.

Reclamanta a formulat apel, invocând

netemeinicia și nelegalitatea, deoarece, la destinație, s–a constatat o lipsă

care provine de pe parcursul transportului, în condițiile în care s-a stabilit,

prin procesul-verbal nr. 14/2000, că doma se putea ridica la 1,5 C. com.,

permițând, astfel, sustragerea.

În drept, a invocat încălcarea

dispozițiilor art. 7 din Reglementările privind operațiunile de predare primire

a vagoanelor cisterne, goale și încărcate, potrivit cărora „starea tehnică a

vagonului cisternă, la capacul domei, să nu aibă joc peste 5 mm (...)”, prin

preluarea vagonului fără obiecțiuni de la furnizor, cărăușul confirmând,

dimpotrivă, că mijlocul de transport este corespunzător, cât și art. 82.1, 82.5

și 83.1 din Regulamentul de Transport C.F.R. din 1997, aprobat prin O.G. nr. 41/1997,

potrivit cărora acesta este răspunzător pentru efectuarea transportului și de

integritatea mărfurilor pe întreg parcursul până la eliberare.

În ceea ce privește cuantumul

daunelor, el a fost calculat, conform art. 85.2 din același regulament.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 2000 din 14 mai 2001, a respins apelul ca nefondat, reținând, în

esență, că instanța de fond a stabilit corect răspunderea în raport cu starea

de fapt, cărăușul eliberând marfa, la destinație, reclamantei, care a primit-o

fără obiecțiuni.

Reclamanta a formulat recurs,

reiterând criticile de nelegalitate formulate în apel.

Recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 82.1 din

Regulamentul C.F.R. reglementează răspunderea cărăușului pentru executarea

transportului în bune condiții și pentru integritatea mărfii pe întreg

parcursul până la eliberare, instituindu-se exonerarea, în condițiile art. 82.5,

dacă mijlocul de transport a ajuns la destinație fără urme de violare sau

sustragere.

În speță, s-a stabilit că vagonul

avea la destinație toate sigiliile intacte și nu prezenta nici o urmă de

violare sau sustragere, împrejurarea că vagonul a fost preluat la expediție cu

doma, care se putea ridica cca. 1,5 cm și nu maxim 5 mm, cât prevede art. 7 din

Regulamentul privind operațiunile de predare-primire a vagoanelor, neavând,

deci, relevanță, prezumția de răspundere a cărăușului fiind răsturnată în

aceste condiții.

Pe de altă parte, prezumția de răspundere

operează până la eliberarea mărfii, iar faptul că pârâta a preluat vagonul de

la cărăuș fără obiecțiuni este un argument în plus, cererea de recântărire

având loc după preluarea vagonului, așa cum legal au reținut instanțele.

Așa fiind, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P.E. Botoșani, împotriva sentinței nr. 67/E

din 15 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Iași ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 13 octombrie 2004.