ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 februarie 2003, reclamantul T.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Vâlcea, solicitând anularea hotărârii nr. 359 din 15 ianuarie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă de refugiu, respectiv de la 1 noiembrie 1941 la 6 martie 1945. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că părinții săi au fost evacuați din Basarabia în luna octombrie 1941, stabilindu-se în Calafat, localitate unde a rămas întreaga familie până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Prin hotărârea contestată, pârâta i-a acordat drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000, doar pentru perioada 1 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, fără a lua în considerare declarațiile martorilor Z.Z.

și A.V. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 55 din 24 martie 2003, prin care a admis acțiunea și a dispus completarea hotărârii nr. 359/2003, în sensul că a stabilit că reclamantul are dreptul să beneficieze de Legea nr. 189/2000 și pentru perioada 1 noiembrie 1941 – 31 decembrie 1943. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul, împreună cu familia sa au fost nevoiți să se refugieze din comuna Răciula, județul Lăpușna, Basarabia, în luna octombrie 1941, potrivit ordinelor de evacuare primite, stabilindu-se în Calafat, unde au locuit până în anul 1951. În aceste împrejurări, instanța a constatat că reclamantul a suferit persecuții etnice pe toată durata refugiului, fiind îndreptățit la beneficiul prevederilor Legii nr.189/2000 pentru toată perioada de timp solicitată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că, întrucât instanța nu a avut în vedere faptul că Basarabia a redevenit teritoriu românesc în perioada 1941 - 1944, nefăcându-se dovada persecuției etnice pentru acest interval de timp. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a reținut, în mod justificat, faptul că perioada pentru care reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, este cuprinsă între 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945. De altfel, însăși pârâta și-a revizuit propria hotărâre, stabilind că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945 – hotărârea nr. 359 din 6 iunie 2003 și decizia nr. 175025 din 26 iunie 2003. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 55/F-C din 24 martie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.