ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3566/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

25 februarie 2003, reclamantul T.M. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Vâlcea, solicitând anularea hotărârii nr. 359 din 15 ianuarie 2003 și

obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă de refugiu, respectiv de la 1

noiembrie 1941, la 6 martie 1945.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că părinții săi au fost evacuați din Basarabia, în luna octombrie

1941, stabilindu-se în Calafat, localitate unde a rămas întreaga familie, până

la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Prin hotărârea contestată, pârâta

i-a acordat drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000, doar pentru

perioada 1 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, fără a lua în considerare

declarațiile martorilor Z.Z. și A.V.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 55 din 24

martie 2003, prin care a admis acțiunea și a dispus completarea hotărârii nr.

359/2003, în sensul că a stabilit că reclamantul are dreptul să beneficieze de

Legea nr. 189/2000 ,și pentru perioada 1 noiembrie 1941 – 31 decembrie 1943.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamantul, împreună cu familia sa au fost nevoiți să se

refugieze din comuna Răciula, județul Lăpușna, Basarabia, în luna octombrie

1941, potrivit ordinelor de evacuare primite, stabilindu-se în Calafat, unde au

locuit până în anul 1951.

În aceste împrejurări, instanța a

constatat că reclamantul a suferit persecuții etnice pe toată durata

refugiului, fiind îndreptățit la beneficiul prevederilor Legii nr. 189/2000,

pentru toată perioada de timp solicitată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

instanța nu a avut în vedere faptul că Basarabia a redevenit teritoriu românesc

în perioada 1941 - 1944, nefăcându-se dovada persecuției etnice pentru acest

interval de timp.

Examinând cauza în raport cu motivele

invocate și având în vedere și prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod

justificat faptul că perioada pentru care reclamantul este îndreptățit să beneficieze

de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, este cuprinsă între 1 noiembrie

1941 - 6 martie 1945.

De altfel, însăși pârâta și-a

revizuit propria hotărâre, stabilind că reclamantul beneficiază de prevederile

Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945 –

hotărârea nr. 359 din 6 iunie 2003 și decizia nr. 175025 din 26 iunie 2003.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 55/F-C din 24 martie 2003 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.