ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1509/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1509/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 4 decembrie 2003, reclamanta V.V. a chemat în judecată Casa Județeană
de Pensii Călărași, solicitând anularea hotărârii nr. 2520 din 1 septembrie 2003,
emisă de Comisia de specialitate a pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamanta
a arătat că nu i s-a luat în considerare și prima perioadă de strămutare, de la
28 iunie 1940, care a durat 2 ani, perioadă confirmată de certificatul nr. 126
din 6 aprilie 1941, a solicitat și acordarea indemnizației cuvenite pe perioada
de strămutare aferentă celor două evacuări, începând cu data de 1 februarie
2003.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ, prin sentința nr. 237, pronunțată la 9 februarie
2004, în dosarul nr. 3775/2003, a solicitat admiterea acțiunii formulate de
reclamanta V.V., a modificat hotărârea nr. 2520 din 1 septembrie 2003, în
sensul că a obligat pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea
nr. 189/2000, și pentru perioada 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin certificatul nr. 126,
reclamanta face pe deplin dovada că în anii 1941 se afla în refugiu, fără, însă,
a fi dovedit faptul că primul refugiu a durat aproximativ doi ani.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Călărași, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, certificatul nr. 126
aflat la dosar, nu specifică faptul că reclamanta, împreună cu familia, a fost
refugiată pe teritoriul României, în 1941.
Totodată, acordarea
drepturilor pentru prima perioadă, începând cu 28 iunie 1940, este inadmisibilă,
întrucât Legea nr. 189/2000 prevede acordarea unor drepturi, persoanelor
persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România, cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
Examinând cauza, în raport
cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și
se va dispune casarea sentinței atacate, numai cu privire la perioada pentru
care urmează a se acorda intimatei-reclamante, drepturile prevăzute de Legea nr.
189/2000, după cum urmează.
Prin decizia a cărei anulare
s-a solicitat, reclamantei i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr.
189/2000, pentru perioada 22 martie 1944 - 6 martie 1945, pe baza buletinului
nominal de evacuare nr. 105.
Prin sentința criticată,
instanța a modificat hotărârea nr. 2520 din 1 septembrie 2003, în sensul că a
acordat dispozițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 28
iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Or, potrivit art. 2 din
Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.
189/2000, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie
1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice,
printre care și persoanele refugiate.
Iar în raport cu aceste
dispoziții, prima instanță, în mod greșit a acordat reclamantei, drepturile
conferite de legea mai sus menționată, pentru perioada 28 iunie 1940 - 6
aprilie 1941, în loc de 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941.
De aceea, se va admite
recursul, în sensul art. 312 și 314 C. proc. civ., iar sentința va fi casată,
numai cu privire la perioada pentru care urmează să se acorde drepturile
precizate din Legea nr. 189/2000, care va fi 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941,
în loc de 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Călărași, împotriva sentinței civile nr. 237 din 9
februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată,
numai cu privire la perioada pentru care urmează să se acorde drepturile
prevăzute de Legea nr. 189/2000, care va fi 6 septembrie 1940 - 6 aprilie 1941,
în loc de 28 iunie 1940 - 6 aprilie 1941.
Menține celelalte
dispoziții.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2005.