ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M.S.împotriva deciziei nr. 23 A din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – secția a III – a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă reprezentată de avocat C.G., intimata-pârâtă S.C.”V.”S.A.București reprezentată de avocat stagiar A.D., lipsind intimata-pârâtă S.C.”D.”SA Constanța. Procedura completă. Avocat C.G. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Avocat A.D.

solicită respingerea recursului C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București – secția a III – a civilă, prin sentința civilă nr. 674/14 iunie 2001, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C.“V.” SA, și pe cale de consecință a admis acțiunea formulată de reclamanta M.S.în sensul obligării pârâtei S.C.“V.” SA să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, teren în suprafață de 500 m și construcție, situat în București, str. Petru Rareș nr. 13, sectorul 1; a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei S.C.“D.” SA. Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că pârâta S.C.“V.” ocupă în mod abuziv terenul revendicat de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 23/A/17 ianuarie 2002, Curtea de Apel București – secția a III – a a admis apelul declarat de pârâta S.C.“V.” SA împotriva sentinței civile nr. 674/14 iunie 2000 a Tribunalului București – secția a III – a civilă și pe cale de consecință: a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M.S.; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.S.împotriva aceleiași sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu există identitate între imobilul revendicat de reclamantă și imobilul deținut de pârâtă. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta M.S., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 7 și 10 C.proc.civ.

– deoarece: - Deși din probele existente la dosarul cauzei – expertiza tehnică cadastrală – rezultă că imobilul revendicat situat în București, str. Petru Rareș nr. 13 este ocupat de pârâta S.C.“V.” SA București, totuși instanța de apel a reținut contrariul. Recursul este fondat. Revendicarea este acțiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său, în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoana ce îl deține fără drept. Regula înscrisă în art. 1169 C.civ. este aplicabilă și în materia dovedirii proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

În speță, obiectul litigiului – acțiune în revendicare – îl constituie imobilul: construcție (atelier) și teren aferent în suprafață de 50 m 2 situat în București, str. Petru Rareș nr. 13, sectorul 1. Reclamanta M.S.a făcut dovada calității sale de proprietar al imobilului litigios: sentința civilă nr. 3593/8 aprilie 1994 a Judecătoriei Sectorului 1 București; dispoziția Primarului General al Municipiului București cu nr.219/20 februarie 1995; procesul verbal din 8 martie 2000 al Executorului Judecătoresc; adresa nr. 28495/august 1995 privitoare la situația juridică a imobilului revendicat emisă de Consiliul General al Municipiului București; actul de donație din 17 martie 1942 – f. 2 – 8 dosarul de fond.

De asemenea, reclamanta a făcut dovada ocupării fără nici un drept a imobilului revendicat, de către pârâta S.C.“V.” București, lucru care rezultă din adresa nr.28495/XII.c/3 august 1995 emisă de Consiliul General al Municipiului București J 6 d. fond și raportul de expertiză tehnică J 42 – 44 dosar de fond. Susținerile pârâtei – întâmpinare f. 20 dosar fond -, în sensul că este proprietara imobilului din litigiu nu poate fi reținută deoarece sunt infirmate chiar de înscrisul depus de pârâtă la dosarul cauzei, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate cu nr.0271/20 august 1996 și anexă – f. 34 – 35 dosar de fond, din care rezultă că pârâta este proprietara imobilului situat în București, str. Petru rareș nr. 15 și nicidecum proprietara imobilului din litigiu care este situat la aceeași adresă dar la nr. 13. Așadar față de cele reținute se constată că decizia pronunțată de instanța de apel este netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Pentru toate aceste considerente Curtea reține că motivele de recurs invocate de reclamantă, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 10 C.proc.civ. și pe cale de consecință se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 23/A/17 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – secția a III – a pe care o va casa, iar pe fond se va respinge apelul formulat de S.C.“V.” SA București, împotriva sentinței civile nr. 674 din 14 iunie 2001 a Tribunalului București pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul formulat de M.S.împotriva deciziei 23 A din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel București -–secția a III – a civilă pe care o casează, iar pe fond respinge apelul formulat de S.C.“V.” SA București împotriva sentinței 674 din 14 iunie 2001 a Tribunalului București – secția a III – a civilă pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.