ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta

M.S.împotriva deciziei nr.  23 A   din 17 ianuarie 2002   a Curții de Apel

București – secția a III – a civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat: recurenta-reclamantă reprezentată de avocat C.G.,

intimata-pârâtă S.C.”V.”S.A.București reprezentată de avocat stagiar A.D.,

lipsind intimata-pârâtă S.C.”D.”SA Constanța.

Procedura

completă.

Avocat C.G.

solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Avocat A.D.

solicită respingerea recursului

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București – secția a III – a civilă, prin sentința civilă nr. 674/14 iunie

2001, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C.“V.”

SA, și pe cale de consecință a admis acțiunea formulată de reclamanta M.S.în

sensul obligării pârâtei S.C.“V.” SA să  lase reclamantei în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul, teren în suprafață de 500 m și

construcție, situat în București, str. Petru Rareș nr. 13, sectorul 1; a

respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei S.C.“D.” SA.

Pentru a

hotărî astfel Tribunalul a reținut că pârâta S.C.“V.” ocupă în mod abuziv

terenul revendicat de reclamantă.

Prin decizia

civilă nr. 23/A/17 ianuarie 2002, Curtea de Apel București – secția a III – a a

admis apelul declarat de pârâta S.C.“V.” SA împotriva sentinței civile nr.

674/14 iunie 2000 a Tribunalului București – secția a III – a civilă și pe cale

de consecință: a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins ca

nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M.S.; a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanta M.S.împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu există identitate între

imobilul revendicat de reclamantă și imobilul deținut de pârâtă.

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta M.S.,

criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 7 și 10

C.proc.civ. – deoarece:

- Deși din

probele existente la dosarul cauzei – expertiza tehnică cadastrală – rezultă că

imobilul revendicat situat în București, str. Petru Rareș nr. 13 este ocupat de

pârâta S.C.“V.” SA București, totuși instanța de apel a reținut contrariul.

Recursul este

fondat.

Revendicarea

este acțiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său,

în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoana

ce îl deține fără drept.

Regula

înscrisă în art. 1169 C.civ. este aplicabilă și în materia dovedirii

proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că

el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

În speță,

obiectul litigiului – acțiune în revendicare – îl constituie imobilul:

construcție (atelier) și teren aferent în suprafață de 50 m

2

situat

în București, str. Petru Rareș nr. 13, sectorul 1.

Reclamanta

M.S.a făcut dovada calității sale de proprietar al imobilului litigios:

sentința civilă nr. 3593/8 aprilie 1994 a Judecătoriei Sectorului 1 București;

dispoziția Primarului General al Municipiului București cu nr.219/20 februarie

1995; procesul verbal din 8 martie 2000 al Executorului Judecătoresc; adresa

nr. 28495/august 1995 privitoare la situația juridică a imobilului revendicat

emisă de Consiliul General al Municipiului București; actul de donație din 17

martie 1942 – f. 2 – 8 dosarul de fond.

De asemenea,

reclamanta a făcut dovada ocupării fără nici un drept a imobilului revendicat,

de către pârâta S.C.“V.” București, lucru care rezultă din adresa

nr.28495/XII.c/3 august 1995 emisă de Consiliul General al Municipiului București

J 6 d. fond și raportul de expertiză tehnică J 42 – 44 dosar de fond.

Susținerile

pârâtei – întâmpinare f. 20 dosar fond -, în sensul că este proprietara

imobilului din litigiu nu poate fi reținută deoarece sunt infirmate chiar de

înscrisul depus de pârâtă la dosarul cauzei, respectiv certificatul de atestare

a dreptului de proprietate cu nr.0271/20 august 1996 și anexă – f. 34 – 35

dosar de fond, din care rezultă că pârâta este proprietara imobilului situat în

București, str. Petru rareș nr. 15 și nicidecum proprietara imobilului din

litigiu care este situat la aceeași adresă dar la nr. 13.

Așadar față de

cele reținute se constată că decizia pronunțată de instanța de apel este

netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Pentru toate

aceste considerente Curtea reține că motivele de recurs invocate de reclamantă,

se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 10 C.proc.civ.

și pe cale de consecință se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva

deciziei civile nr. 23/A/17 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – secția a

III – a pe care o va casa, iar pe fond se va respinge apelul formulat de

S.C.“V.” SA București, împotriva sentinței civile nr. 674 din 14 iunie 2001 a

Tribunalului București pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de M.S.împotriva deciziei 23 A

din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel București -–secția a III – a civilă pe

care o casează, iar pe fond respinge apelul formulat de S.C.“V.” SA București

împotriva sentinței 674 din 14 iunie 2001 a Tribunalului București – secția a

III – a civilă pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  13 mai  2003.