ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1888/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

O.E., în contradictoriu cu

Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap - Comisia superioară de

expertiză medicală a persoanelor cu handicap, a solicitat anularea deciziei nr.

1387 din 16 iulie 2002, emisă de pârât, prin care a fost încadrată în gradul de

handicap III - boală cu deficiență medie și încadrarea bolii în handicap

accentuat gradul II permanent și obligarea pârâtului la despăgubiri morale, în

sumă de 100.000.000 lei.

Reclamanta a arătat că prin emiterea

deciziei, i se vatămă drepturile recunoscute conform certificatelor medicale

din 1999, pierzând facilitățile de care a beneficiat.

Consideră greșită decizia luată

întrucât este operată de cancer glanduliform și trabecular cu mamectomie

radicală-dreaptă, modificată tip Madden în iunie 1998, iar în noiembrie 1998 a

fost din nou operată, practicându-i-se anexectomie bilaterală, efectuează

tratament complex și control lunar la Spitalul Oncologic Fundeni, având

disfuncții la mâna dreaptă cu dureri permanente, iar costul tratamentului

depășește jumătate din pensia de invaliditate gradul II.

În drept, reclamanta și-a întemeiat

acțiunea pe prevederile O.U.G. nr. 102/1999, cu modificările și completările

ulterioare, a H.G. nr. 4000/2001, privind aprobarea criteriilor și normelor de

diagnostic clinic și funcțional, pe baza cărora se face încadrarea în gradele

I, II, III de invaliditate.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 911 din 9 octombrie 2002, a respins

acțiunea ca neîntemeiată, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 519/2002 și Normele metodologice de aplicare.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că nu i se aplică Legea nr.

519/2002, care a aprobat O.U.G. nr. 102/1999, cu modificările și completările

ulterioare, întrucât ea a depus contestația la 10 iulie 2002, sub regimul

vechii reglementări.

Recursul este nefondat.

Contestația depusă de aceasta a fost

soluționată de comisia de specialitate astfel, cum rezultă din conținutul

decizei emisă de pârâtă, conform O.U.G. nr. 102/1999 și modificărilor

ulterioare, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 519/2002, cu Normele

metodologice de aplicare (i s-a reținut deficiență funcțională medie), având

drepturile de protecție specială prevăzute de art. 44 din O.U.G. nr. 102/1999,

astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 40/2000, pct. 10,

astfel că soluția de respingere a acțiunii este legală.

În consecință, în baza art. 312 C.

proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O.E.,

împotriva sentinței civile nr. 911 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2003.