ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 677/2003

D E C I Z I A

NR.677                                                                                                                                        DOSAR

NR.3445/2002

S-a luat în examinare recursul

declarat de reclamanții C.M., A.N.și L.M.M.împotriva deciziei nr.197 A din 22

aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

La apelul nominal s-au prezentat:

intimata-pârâtă S.C. C.A. Dunărea Oltenița, reprezentată de consilier juridic

C.L., lipsind recurenții-reclamanți C.M., A.N.și L.M.M..

Procedura completă.

Recursul este scutit de timbru.

Neexistând cereri prealabile,

instanța constată că pricina este în stare de judecată și acordă cuvântul

părții prezente cu privire la recurs.

Consilier juridic C.L., pentru

intimata pârâtă S.C. C.A. Dunărea Oltenița, solicită respingerea recursului.

Reprezentanta Ministerului Public

pune concluzii de respingere a recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin petitia înregistrată la 20 iulie 2001 pe rolul

Tribunalului Călărași, petenții C.M., A.N.și L.M.M.au solicitat, în temeiul

art.20, art.24 alin.7 și art.36 din Legea nr.10/2001, în contradictoriu cu

pârâta SC “Dunărea” Oltenita restituirea unui teren în suprafață de 50 mp

situat în Oltenita, Str.Argeșului nr.38 sau contravaloarea acestuia, în sumă de

100 milioane lei, lăsat moștenire de T.I.A.în anul 1965 și ocupat de pârâtă.

S-a depus copia certificatului de moștenitor, alte

înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, arătând că prin act autentic încheiat în anul 1969 a

cumpărat de la moștenitorii familiei T. o suprafață de 400 mp teren și

construcții, care au fost demolate și construit un complex comercial.

În cauză s-a întocmit expertiză tehnică.

Prin sent.civ.nr.813 din 13 noiembrie 2001,

Tribunalul Călărași a respins acțiunea, admițând excepția lipsei calității

procesual active a reclamanților. S-a reținut, în motivarea sentintei, că

reclamanții nu au dovedit că sunt moștenitorii defunctei T.A., decedată la 17

ianuarie 1965, care a lăsat la moartea sa ¼ din 50mp situați în

Oltenița, Str.Argeșului nr.38, (moștenit de la fiul său T.A.) către surorile

N.M.și C.N.

Apelul reclamanților a fost respins prin decizia

nr.197 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel București, sectia a III-a civilă. A

reținut instanța de apel că simpla depunere a arborelui genealogic al familiei

reclamanților nu dovedește drepturile lor succesorale.

Împotriva acestei decizii în termen legal

reclamanții au declarat recurs,susținând că sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 din C.proc.civ. Astfel, instanta ar fi pronuntat o hotărâre

nemotivată, respingând probe relevante depuse de reclamanți. In plus, se arată

că nu au luat cunoștiință de concluziile expertizei întocmite în cauză, pe care

înțeleg să o conteste. In consecintă, au solicitat Curții Supreme de Justiție

să admită acțiunea și să oblige pe pârâtă

la plata

despăgubirilor pentru suprafata de 50 mp

teren ocupați de aceasta din proprietatea lor.

Intimata a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului, cu menținerea hotărârilor pronuntate.A mai

depus înscrisuri .

Curtea, analizând recursul și ansamblul

probelor administrate în cauză, constată că acesta este nefondat, urmând a fi

respins, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art.1169 din C.civ., regulă de drept

comun în materia probațiunii, cel ce face o afirmație în fata judecătii trebuie

să o dovedească. In speță, reclamanții se pretind proprietarii unei suprafețe

de 50 mp teren, inclus într-o suprafață de 2197,46 mp, proprietatea pârâtei.

Considerându-se victima unui abuz, reclamanții au depus notificare potrivit

Legii nr.10/2001, urmată de prezenta acțiune.

În mod corect, după analizarea probelor

administrate, instantele au constatat că reclamanții nu au făcut dovada că sunt

moștenitorii defunctei T.A., decedată la 17 ianuarie 1965, care a lăsat la

moartea sa ¼ din 50mp situați în Oltenița, Str.Argeșului nr.38,

(moștenit de la fiul său T.A.) către surorile N.M.și C.N.. Aceste din urmă

persoane nu sunt părți în proces iar reclamanții nu au dovedit prin înscrisuri

sau alte probe că ar fi succesorii în drepturi ai acestora. Nici copiile

actelor de stare civilă depuse în față instantei de apel nu infirmă o atare

concluzie, acestea relevând doar calitatea de surori ale celor două, ce rezulta

oricum din certificatul de moștenitor deja aflat la dosar.

Cum, pentru a avea câștig în afirmarea unui

drept, ce cere în primul rând, ca reclamantul să probeze că este titularul

dreptului material pretins, corect instanta de fond ca și instanta de apel au

admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Aceasta

fiind o excepție dirimantă, corect instantele, făcând aplicarea art.137

C.proc.civ. nu au mai analizat pricina în fond.

În consecintă, recursul se privește ca

nefondat și va fi respins conform art.314 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții C.M., A.N.și L.M.M.împotriva deciziei nr.197 A din 22 aprilie 2002

a Curții de Apel București – Secția a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

februarie 2003.