ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 677/2003

D E C I Z I A NR.677 DOSAR NR.3445/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C.M., A.N.și L.M.M.împotriva deciziei nr.197 A din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimata-pârâtă S.C. C.A. Dunărea Oltenița, reprezentată de consilier juridic C.L., lipsind recurenții-reclamanți C.M., A.N.și L.M.M.. Procedura completă. Recursul este scutit de timbru. Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente cu privire la recurs. Consilier juridic C.L., pentru intimata pârâtă S.C. C.A. Dunărea Oltenița, solicită respingerea recursului. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petitia înregistrată la 20 iulie 2001 pe rolul Tribunalului Călărași, petenții C.M., A.N.și L.M.M.au solicitat, în temeiul art.20, art.24 alin.7 și art.36 din Legea nr.10/2001, în contradictoriu cu pârâta SC “Dunărea” Oltenita restituirea unui teren în suprafață de 50 mp situat în Oltenita, Str.Argeșului nr.38 sau contravaloarea acestuia, în sumă de 100 milioane lei, lăsat moștenire de T.I.A.în anul 1965 și ocupat de pârâtă. S-a depus copia certificatului de moștenitor, alte înscrisuri. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin act autentic încheiat în anul 1969 a cumpărat de la moștenitorii familiei T. o suprafață de 400 mp teren și construcții, care au fost demolate și construit un complex comercial.

În cauză s-a întocmit expertiză tehnică. Prin sent.civ.nr.813 din 13 noiembrie 2001, Tribunalul Călărași a respins acțiunea, admițând excepția lipsei calității procesual active a reclamanților. S-a reținut, în motivarea sentintei, că reclamanții nu au dovedit că sunt moștenitorii defunctei T.A., decedată la 17 ianuarie 1965, care a lăsat la moartea sa ¼ din 50mp situați în Oltenița, Str.Argeșului nr.38, (moștenit de la fiul său T.A.) către surorile N.M.și C.N. Apelul reclamanților a fost respins prin decizia nr.197 din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel București, sectia a III-a civilă. A reținut instanța de apel că simpla depunere a arborelui genealogic al familiei reclamanților nu dovedește drepturile lor succesorale.

Împotriva acestei decizii în termen legal reclamanții au declarat recurs,susținând că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din C.proc.civ. Astfel, instanta ar fi pronuntat o hotărâre nemotivată, respingând probe relevante depuse de reclamanți. In plus, se arată că nu au luat cunoștiință de concluziile expertizei întocmite în cauză, pe care înțeleg să o conteste. In consecintă, au solicitat Curții Supreme de Justiție să admită acțiunea și să oblige pe pârâtă la plata despăgubirilor pentru suprafata de 50 mp teren ocupați de aceasta din proprietatea lor. Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu menținerea hotărârilor pronuntate.A mai depus înscrisuri . Curtea, analizând recursul și ansamblul probelor administrate în cauză, constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art.1169 din C.civ., regulă de drept comun în materia probațiunii, cel ce face o afirmație în fata judecătii trebuie să o dovedească. In speță, reclamanții se pretind proprietarii unei suprafețe de 50 mp teren, inclus într-o suprafață de 2197,46 mp, proprietatea pârâtei. Considerându-se victima unui abuz, reclamanții au depus notificare potrivit Legii nr.10/2001, urmată de prezenta acțiune. În mod corect, după analizarea probelor administrate, instantele au constatat că reclamanții nu au făcut dovada că sunt moștenitorii defunctei T.A., decedată la 17 ianuarie 1965, care a lăsat la moartea sa ¼ din 50mp situați în Oltenița, Str.Argeșului nr.38, (moștenit de la fiul său T.A.) către surorile N.M.și C.N..

Aceste din urmă persoane nu sunt părți în proces iar reclamanții nu au dovedit prin înscrisuri sau alte probe că ar fi succesorii în drepturi ai acestora. Nici copiile actelor de stare civilă depuse în față instantei de apel nu infirmă o atare concluzie, acestea relevând doar calitatea de surori ale celor două, ce rezulta oricum din certificatul de moștenitor deja aflat la dosar. Cum, pentru a avea câștig în afirmarea unui drept, ce cere în primul rând, ca reclamantul să probeze că este titularul dreptului material pretins, corect instanta de fond ca și instanta de apel au admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Aceasta fiind o excepție dirimantă, corect instantele, făcând aplicarea art.137 C.proc.civ.

nu au mai analizat pricina în fond. În consecintă, recursul se privește ca nefondat și va fi respins conform art.314 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.M., A.N.și L.M.M.împotriva deciziei nr.197 A din 22 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.