ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1901/2003

Asupra recursului de față constată:

Prin acțiunea formulată reclamanta,

Primăria municipiului București, a chemat în judecată pe pârâta, F.R.F.,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 749.060 lei, profit minim

garantat pentru 1996, daune la nivelul dobânzii de refinanțare B.N.R., cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1654/1999,

Tribunalul București a respins, ca nefondată, acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, la cererea reclamantei, contractul a fost reziliat, iar

ulterior, s-a încheiat un nou contract de asociere cu SC I.E. SA, precum și că,

potrivit raportului de expertiză, pretențiile reclamantei nu se justifică.

Sentința tribunalului a fost

menținută de curtea de apel, care a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 1214 din 20

septembrie 2001, reclamanta, Primăria municipiului București, a declarat recurs,

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât, încă la data introducerii

acțiunii, au solicitat daune-interese, calculate la nivelul profitului minim

garantat realizat de P.M.B., respectiv, daune la nivelul dobânzii de refinanțare,

iar prin cererea precizatoare au precizat și sumele pentru neexecutarea culpabilă

a contractului.

Se mai susține că instanța nu a avut

în vedere obligațiile asumate de intimata-pârâtă prin art. 4 și 23 din

contract, pentru ca, în termen de 6 luni, să reproiecteze imobilul conform noii

destinații, în 30 zile să obțină autorizația de construcție, să înceapă construcția

și, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligațiile, cealaltă

parte își rezervă dreptul de a rezilia contractul, cu obligarea la despăgubiri

a părții în culpă, clauze pe care intimata pârâtă nu le-a respectat.

Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat

cu privire la garanția de bună execuție, ce trebuia depusă în termen de 30 zile

de la semnarea contractului, recursul întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct.

8, 9 și 10 C. proc. civ.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat

este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă:

Raporturile dintre părți s-au derulat

în baza contractului de asociere nr. 4011 din 19 mai 1993, având ca obiect

terminarea execuției lucrărilor de construcție, punerea în funcțiune și

exploatarea în comun a blocului nr. 23 din ansamblu M.

Aportul recurentei a fost de 21,37%,

iar cel al intimatei-pârâte de 78,6%.

Intimata-pârâtă s-a obligat ca, începând

din 19 ianuarie 1994, să demareze lucrările de la blocul nr. 23. La data de 11

februarie 1994, a solicitat reevaluarea cotei reclamantei în vederea

cumpărării. În acest sens, s-a efectuat și o expertiză prin care a fost calculată

contravaloarea la 2.327.333 lei.

Prin art. 23 din contract, părțile

au stipulat și un pact comisoriu de gradul II, stabilind ca, în cazul în care o

parte nu își îndeplinește obligațiile, cealaltă parte își rezervă dreptul de a rezilia

contractul.

Prin adresa nr. 2680 din 27

octombrie 1994 a C.L.M.B. i-a fost comunicat intimatei rezilierea contractului,

fără îndeplinirea altei formalități față de faptul neîndeplinirii culpabile a contractului

de către pârâtă.

Contractul a fost reziliat, iar reclamanta

nu a solicitat despăgubiri pentru neexecutarea culpabilă a acestuia, în raport

cu dispozițiile art. 1073 și 1084 C. civ., alegând desființarea contractului și

plata profitului minim garantat, situație față de care corect instanța a constatat

că cererea nu poate fi primită.

Potrivit art. 13 alin. (1) teza 2

din contract, daunele se datorează numai în măsura în care prejudiciul nu a

fost acoperit prin plata penalităților, deci plata daunelor este subsecventă celei

de plată a penalităților.

Penalitățile sunt evaluate în

contract, prin clauza penală de la art. 13 alin. (2), ca fiind determinate

procentual în raport cu obligația neasigurată, respectiv de 1%, pentru fiecare

zi de întârziere, pe perioada de 30 de zile și cu 2% pe perioada ce depășește

30 zile din valoarea rămasă de executat, recurenta, dacă aprecia că are drept la

penalități, avea posibilitatea să le precizeze în raport cu art. 13 teza 2 din

contract, cuantumul profitului minim garantat este calculat prin raportare la o

perioadă de timp când contractul era deja reziliat, iar expertiza efectuată în

cauză, necontestată de recurentă, stabilește că acest calcul nu se justifică.

Potrivit art. 1085 C. civ., câtă

vreme nu s-a demonstrat culpa debitorului, acesta nu răspunde pentru daunele

prevăzute sau previzibile. Or, ceea ce a solicitat recurenta este un prejudiciu

previzibil.

Cât privește contravaloarea

garanției de bună execuție, aceasta nici nu a fost solicită prin acțiune.

Astfel fiind, recursul declarat de fost

respins, conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind

legale și temeinice.

În ceea ce privesc excepțiile

ridicate de intimata-pârâtă, privind lipsa calității procesuale active a

reclamantei și excepția prescripției dreptului la acțiune, consemnate în practicaua

deciziei, acestea sunt neîntemeiate, întrucât activele au fost preluate de administrație

la nivel de municipalitate, iar acțiunea a fost promovată în 1997 și privește

actele depuse la nivelul anilor 1995 – 1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepțiile lipsei calității procesuale active și a prescripției invocate de intimata-pârâtă,

F.R.F. București și, pe fond, respinge, ca nefondat, recursul reclamantului, municipiul

București, prin Primarul General T.B., împotriva deciziei nr. 1214 din 20

septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 27 martie 2003.