ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4775/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la data de 7 iunie 2001 pe rolul Judecătoriei Drobeta

Turnu Severin sub nr. 6655, S.C. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu

Garda financiară Mehedinți, anularea procesului verbal de contravenție seria C

nr. 050788 din 20 aprilie 2001 prin care a fost sancționată cu 2.000.000 lei

amendă și a fost luată măsura confiscării cantității de 28.034,40 kg făină albă

în valoare de 154.189.200 lei, precum și a unui număr de 629 saci rafia.

În motivarea plângerii petiționara

arată că sancțiunea amendării și măsura confiscării sunt nelegale întrucât cu

facturile fiscale și chitanțele prezentate a justificat proveniența legală a

mărfii.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin,

prin sentința civilă nr. 3919 din 2 iulie 2001 a admis plângerea, a dispus

anularea procesului verbal și restituirea cantității de 28.034,40 kg făină albă

și a 629 saci de rafia confiscați și a exonerat petiționara de plata amenzii în

valoare de 2.000.000 lei.

Prin decizia civilă nr. 2071/R din

16 noiembrie 2001 Tribunalul Mehedinți a respins recursul declarat împotriva

sentinței ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de recurs a reținut, ca și instanța de fond, că petiționara s-a

aprovizionat cu cantitatea de 28.034,40 kg făină albă în valoare de 154.189.200

lei, ambalată în 629 saci rafia de la S.C. T.C.S. SRL București.

Această aprovizionare s-a făcut pe

bază de facturi fiscale – formulare tipizate cu regim special, înseriate și

care au fost înregistrate în contabilitatea unității petente.

S-a mai reținut că petiționara a

făcut dovada achitării contravalorii mărfii cu chitanțele care poartă ștampila

S.C. T.C.S. SRL București.

În

ceea ce privește inexistența societății furnizoare, instanțele au apreciat că

organul constatator are posibilitatea sesizării organelor în drept pentru a se

efectua cercetări în legătură cu săvârșirea infracțiunii de fals.

În conformitate cu prevederile art.

23 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și  ale art. 320 pct. 2 C. proc. civ.,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva acestor două hotărâri, considerând că ele

au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se susține în esență în motivarea

recursului în anulare, că la data efectuării controlului la punctul de lucru al

petiționarei, aceasta nu a fost în măsură să prezinte documentele legale

privind proveniența mărfii.

Documentele prezentate nu aparțineau

pretinsei furnizoare T.C.S. SRL București și nici codul fiscal indicat în

documente nu aparținea furnizoarei.

În consecință, se susține, actele

prezentate de pretinsa furnizoare au fost procurate din alte surse decât cele

impuse de normele legale, totodată și petiționara a utilizat ea însăși aceste

acte care nu îndeplineau cerințele art. 6 din H.G. nr. 831/1997 și ca atare au

fost nelegal înregistrate în evidențele contabile.

Concluzionând, se arată în recursul

în anulare, organul de control a aplicat corect dispozițiile art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 12/1990 modificată prin O.G. nr. 126/1998, și ca atare hotărârile

pronunțate prin care a fost admisă contestația au încălcat esențial legea.

La recursul în anulare au fost

atașate adresa din 15 noiembrie 2002 a Ministerului Finanțelor, adresa

285012/15/11/2002 a Oficiului Național al registrului Comerțului și adresa

R.T.C. H. SA din 15 noiembrie 2002.

Recursul în anulare este fondat.

Astfel este de reținut că prin

procesul verbal de contravenție încheiat la data de 20 aprilie 2001 comisarii

Gărzii Financiare Mehedinți au constatat că petiționara a săvârșit contravenția

prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 modificată prin O.G. nr.

126/1998 și aprobată prin Legea nr. 243/1998 și, în consecință, a făcut

aplicarea art. 6 alin. (1) și (2) din acest act normativ și a confiscat și

marfa ce a constituit obiectul contravenției pentru a cărei proveniență legală

nu au fost prezentate acte.

Actele prezentate nu aparțin

societății furnizoare S.C. T.C.S. SRL București, deasemenea codul fiscal

indicat în aceste documente nu aparține pretinsei furnizoare, care are un alt

cod fiscal și nu a achiziționat documente tipizate cu regim special.

În conformitate cu art. 6 din H.G.

nr. 831/1997 „procurarea și utilizarea de formulare cu regim special de

înscriere și numerotare din alte  surse decât cele prevăzute în prezenta

hotărâre sunt interzise”.

Operațiunile consemnate în aceste

formulare nu pot fi înscrise în contabilitate, iar bunurile care fac obiectul

tranzacțiilor respective, sunt considerate fără documente legale de

proveniență.

În consecință petiționara nu a

prezentat acte legale de proveniență a mărfii respective și, în plus, prin

utilizarea actelor care nu îndeplineau cerințele art. 6 din H.G. nr. 831/1997,

a înregistrat ilegal marfa în evidența sa contabilă.

Ca atare organul de control a

aplicat corect dispozițiile legale mai înainte arătate față de situația privind

lipsa documentelor legale cu privire la proveniența mărfii, confiscând marfa ce

a făcut obiectul respectivelor acte și fapte de comerț a cărei proveniență

licită nu a fost dovedită în condițiile legii.

Astfel fiind, instanțele care au

pronunțat hotărârile recurate, reținând că petiționara nu ar fi avut obligația

legală să verifice dacă furnizorul folosește formularele tipizate din sursele

la care se referă H.G. nr. 831/1997 au încălcat esențial dispozițiile legale

mai înainte menționate, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe

fond.

În consecință, în baza art. 314 C.

proc. civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile recurate și

pe fond a respingre plângerea împotriva procesului verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 2071 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului

Mahedinți și sentinței civile nr. 3919 din 2 iulie 2001 a Judecătoriei Drobeta

Turnu Severin pe care le casează și pe fond respinge plângerea împotriva procesului

verbal de contravenții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  18 noiembrie 2003.