ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3377/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bacău, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea acesteia la calcularea indemnizației și pentru perioadele mai 1950 – noiembrie 1951 și 1 decembrie 1951 – 31 decembrie 1951, când a efectuat stagiul militar la Detașamentul nr. 6 Moinești și Detașamentul de Muncă Cocârgeaua. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 11 din 25 februarie 2003, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.N. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că Detașamentul nr. 6 Moinești nu se regăsește înscris în tabel, iar în ceea ce privește cel de al doilea detașament, Cocârgeaua, este recunoscut începând cu anul 1952, astfel încât perioada anterioară acestui an nu poate face obiectul actului normativ în discuție.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul M.N. Recurentul a susținut în esență că așa cum rezultă din adresa primită de la Arhivele Naționale, în perioada mai 1950 - noiembrie 1951 și 1 decembrie 1951 – 31 decembrie 1951 a efectuat stagiul militar la Detașamentul nr. 6 Moinești și Detașamentul de Muncă Cocârgeaua. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, precum și cu cele ale Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, beneficiază de drepturile prevăzute de lege, persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, iar stabilirea acestora se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau U.M.

nr. 02405 Pitești - art. 6 alin. (2) din lege. În cauză, din tabelul de la dosarul instanței de fond, tabel cu evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul D.G.S.M., precum și din copia livretului militar, rezultă că în cele două perioade pentru care nu s-au acordat drepturile prevăzute de lege, recurentul-reclamant și-a desfășurat activitatea în detașamente de muncă. Cum prin hotărârea nr. 90 din 13 noiembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Bacău – Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, a fost admisă cererea reclamantului, constatând că se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, doar pentru perioada 1 ianuarie 1952 – 1 octombrie 1952, perioadă menținută și de instanța de fond, rezultă că recursul urmează a fi admis, a se modifica sentința atacată și în fond, a se admite acțiunea pentru întreaga perioadă solicitată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.N. împotriva sentinței civile nr. 11 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 90 din 2002, eliberată de Casa Județeană de Pensii Bacău, pe care o obligă să emită o nouă decizie, în sensul că reclamantul beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 309/2002 Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.