ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1625/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Brașov, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Brașov, pentru a fi obligată la plata sumei de 22.347.175 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă la transport. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a expediat pe adresa D.P.C., cantitatea de 124.800 kg. benzină Premium, că vagonul a sosit la destinație cu sigiliile predătorului, mai puțin sigiliul aplicat la capacul domei de încărcare, în acest loc aflându-se sigiliul cu nr. 61869, aplicat de stația C.F.R. Triaj Brașov, și că, în urma măsurării vagonului, prin cântărire, s-a constatat lipsă cantitatea de 1.850 kg.

Prin sentința nr. 354 din 21 martie 2001, Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 22.347.175 lei, contravaloare marfă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la capacul domei de încărcare, a fost aplicat sigiliul cu nr. 61859 de către stația C.F.R. Triaj Brașov, iar potrivit raportului de eveniment nr. 129 din 2 iunie 2000, s-a găsit capacul de la domă neasigurat mecanic și fără sigilii și că, față de prevederile art. 85 alin. (1) din Regulamentul de transport, calea ferată este răspunzătoare de integritatea mărfii pe întreg parcursul, până la eliberare. Pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R.

M. SA, sucursala Brașov, a declarat apel împotriva sentinței nr. 354 din 21 martie 2001 a Tribunalului Brașov, susținând că vagonul a ajuns la destinație fără scurgeri din conținut, lipsă fiind sigiliul predător la domă, că doma este o gură de încărcare și nu de descărcare a vagonului, fiind irelevant faptul că lipsea sigiliul predătorului și că, potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport, despăgubirea nu poate depăși valoarea pe kg brut de marfă lipsă, stabilită prin tarif. Prin decizia nr. 420 din 28 iunie 2001, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte apelul declarat de pârâtă, în sensul că a redus suma la care a obligat pe pârâtă, la 7.009.911 lei.

În motivarea deciziei, instanța a reținut că, în stația C.F.R. Triaj Brașov, s-a asigurat mecanic doma și a fost aplicat un sigiliu al acestei stații, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare nr. 73 din 27 mai 2000 și raportul de eveniment nr. 126 din 2 iunie 2000, întocmit în această stație, că, potrivit art. 82 alin. (1) din Regulamentul de transport C.F.R., este răspunzător cărăușul pentru lipsa produsă pe timpul transportului, iar despăgubirea calculată, potrivit art. 85.2 din același regulament, este echivalentă cu prețul indicat în factură, în măsura în care este posibilă stabilirea în acest mod, iar celelalte taxe și adaosuri, se plătesc în caz de vânzare a mărfii, or, în speță, transportul s-a făcut între două sucursale ale societății reclamante.

Reclamanta, S.N.P. P., sucursala Peco Brașov, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 420 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, susținând că S.N.P. P. SA București, este un agent economic producător de produse petroliere și că, potrivit art. 16 din O.G. nr. 27/2000, plătește accize, iar momentul datorării accizelor este data efectuării livrării și că, deși marfa a ajuns la destinație cu lipsă de 1.850 kg, reclamanta datorează accize către bugetul de stat pentru întreaga cantitate de benzină expediată. În conformitate cu O.U.G. nr. 17/2000, obligația achitării T.V.A revine unității destinatare, respectiv, sucursala Peco Brașov, iar baza de calcul a T.V.A cuprinde prețul de cost și accizele.

De asemenea, s-a susținut că, potrivit unor dispoziții interne ale S.N.P. P. SA București, unitatea destinatară, în speță sucursala Brașov, are obligația să achite taxele de transport, accizele, taxa de drum și nu sucursala A., care a expediat benzina. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport pe C.F.R., în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească o despăgubire calculată după factură, după avizul de însoțire al mărfii, or, în speță, este un transfer de marfă între două sucursale ale S.N.P. P. SA, iar despăgubirea nu poate depăși valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă, stabilită prin tarif -T.V.A.-ul se aplică operațiunilor privind livrarea de bunuri mobile, iar obligația de plată a T.V.A.

ia naștere la data efectuării acestor operațiuni, astfel că, fiind un transfer de marfă între două sucursale, reclamanta vinde ceea ce a primit în depozit, neexistând prejudiciu pentru valoarea T.V.A. care nu s-a plătit. - Conform O.G. nr. 27/2000, accizele se plătesc de către producătorul intern și de către cel care comercializează produsul, or reclamanta, neprimind cantitatea de 1.850 kg, nu datorează accize și nici taxa de drum, pentru un produs care nu este comercializat. Având în vedere cele de mai sus, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, S.N.P. P. SA, sucursala Peco Brașov, împotriva deciziei nr. 420 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 martie 2003.