Önal împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 74324/01 prezentată de Ahmet ÖNAL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 ianuarie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhalidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 21 mai 2001, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie ÎN FORMĂ Reclamantul, dl Ahmet Önal, este un resortisant turc, născut în 1956 și rezident în Istanbul.

Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Aslaner, avocat la Istanbul. Guvernul turc ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 noiembrie 2000, casa de ediție Peri , al cărei proprietar este reclamantul, a publicat o carte intitulată "Noua călătorie la est de la În aceeași zi, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului de executare a legii a pronunțat obligația de a sesiza instanța în cauză, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 5680 privind presa. Se consideră că anumite pasaje constituiau propagandă separatistă împotriva integrității statului, în sensul art. 8 din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului.

Tot în aceeași zi, judecătorul care se ocupă de judecată se află lângă curtea de securitate de la … La 17 noiembrie 2000, reclamantul s-a opus acestei decizii, susținând că această carte nu constituia în niciun fel propagandă separatistă, ci a inclus în protecția libertății de exprimare și a presei, astfel cum este garantată prin Constituție și prin convențiile internaționale. La 21 noiembrie 2000, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a respins opoziția formulată de reclamant. La 24 noiembrie 2000, procurorul l-a inculpat pe reclamant în fața integrității statului. El și-a revendicat condamnarea în temeiul art. 8 alin. (3) din Legea nr 3713, precum și sechestrarea lucrării în temeiul art. 36 din Codul penal.

În memoriul său în apărare prezentat la 24 septembrie 2001 instanței de securitate a statului, reclamantul a negat faptele care i-au fost reprobabile și a precizat că conținutul lucrării nu depășea cadrul de exercitare a libertății de exprimare, așa cum este definit în Convenție. La 24 octombrie 2001, instanța de securitate a la ë t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii în apărarea sa și avocatul său în pledoaria sa, care a invocat protecția liber t ă ț ii de exprimare.

În cele din urmă, la încheierea examinării conținutului general al l ă ț ii … Aceasta l-a condamnat în calitate de proprietar și responsabil de casa de ediție Peri la o pedeapsă de un an de închisoare și de 100 000 000 de lire turcești (TRL) de la (aproximativ 85 EUR) în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Legea nr. 3713. În temeiul articolului 4 din Legea nr. 647, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4421, pedeapsa cu închisoarea a fost schimbată într-o pedeapsă de la ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś La 21 martie 2002, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță.

GRIEFS Reclamantul se plânge de faptul că autoritățile care au dispus introducerea unei cărți publicate de casa sa de ediție au adus atingere, într-un mod nejustificabil, dreptului său la libertatea de a primi sau de a comunica informații, în sensul articolului 10 din Convenție. Pe de altă parte, pe baza articolului 6 din Convenție, el se plânge de lipsa de echitate a procedurii privind confiscarea Cărții în litigiu. ÎN DREPT Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Guvernul constată în repetate rânduri că Curtea a constatat încălcări ale Convenției de către Turcia în cauzele privind urmărirea penală în temeiul articolului 8 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului și subliniază în acest sens că dispoziția Legii privind combaterea terorismului a fost abrogată la 19 iulie 2003 prin Legea nr. 4928, după introducerea cererii nr. 74324/01.

În vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 74324/01, guvernul propune reclamantului, cu titlu gratuit, să plătească cu titlu gratuit prejudiciilor și cheltuielilor și cheltuielilor de judecată 5 000 EUR (cinci mii EUR). Această sumă nu va fi supusă niciunui impozit sau sarcină fiscală în vigoare la momentul respectiv și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de reclamant sau de consiliul său autorizat în mod corespunzător. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea deciziei Curții pronunțată în temeiul articolului 37 din Convenție. Această plată va face ca plata definitivă a cauzei.

În cazul în care nu se efectuează plata în termenul respectiv, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului: În calitatea mea de reprezentant al domnului Ahmet Önal, observ că guvernul turc este dispus să îi plătească, cu titlu gratuit, suma de 5 000 EUR (cinci mii de euro) în vederea unei soluționări pe propria răspundere a cauzei având ca origine cererea nr. 74324/01 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile.

Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. Costa greenier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 74324/01 présentée par Ahmet ÖNAL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 24 janvier 2006 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , R. Türmen , K. Jungwiert , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni, E. Fura-Sandström, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 21 mai 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Ahmet Önal, est un ressortissant turc, né en 1956 et résidant à Istanbul.

Il est représenté devant la Cour par M e E. Aslaner, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Erdoğan İșcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l’Europe et les Droits de l’Homme. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 14 novembre 2000, la maison d’édition Peri , dont le requérant est propriétaire, publia un livre intitulé « Le nouveau voyage à l’est de l’occident – OTAN-Orient Turquie-Les Kurdes » (« Batının Yeni Doğu Seferi’ – NATO-Doğu Türkiye-Kürtler »). Le même jour, le procureur de la République près la cour de sûreté de sûreté de l’Etat d’Istanbul (« le procureur ») requit la saisie de l’ouvrage en question, en vertu de l’article 2 § 1 additionnel à la loi n o 5680 sur la presse.

Il estima que certains passages constituaient de la propagande séparatiste contre l’intégrité de l’Etat, au sens de l’article 8 de la loi n o 3713 relative à la lutte contre le terrorisme. Toujours le même jour, le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul (« le juge assesseur ») ordonna la saisie de l’ouvrage litigieux en vertu de l’article 2 § 1 additionnel à la loi n o 5680. Le 17 novembre 2000, le requérant forma opposition contre cette décision faisant valoir que ce livre ne constituait aucunement de la propagande séparatiste mais s’inscrivait dans la protection de la liberté d’expression et de la presse, telle que garantie par la Constitution et les conventions internationales.

Le 21 novembre 2000, la cour de sûreté de l’Etat rejeta l’opposition formée par le requérant. Le 24 novembre 2000, le procureur inculpa le requérant du chef de propagande séparatiste contre l’intégrité de l’Etat. Il requit sa condamnation en vertu de l’article 8 § 3 de la loi n o 3713, ainsi que la saisie de l’ouvrage en vertu de l’article 36 du code pénal. Dans son mémoire en défense soumis le 24 septembre 2001 à la cour de sûreté de l’Etat, le requérant nia les faits qui lui étaient reprochés et précisa que le contenu de l’ouvrage litigieux ne dépassait pas le cadre d’exercice de la liberté d’expression, tel que défini par la Convention. Il demanda en conséquence son acquittement. Le 24 octobre 2001, la cour de sûreté de l’Etat entendit le requérant en sa défense et son avocat en sa plaidoirie, lequel invoqua la protection de la liberté d’expression.

Par la suite, au terme de l’examen du contenu global de l’ouvrage litigieux, la cour considéra que, par ce biais, le requérant se livrait à la propagande séparatiste. Elle le condamna en qualité de propriétaire et responsable de la maison d’édition Peri à une peine d’un an d’emprisonnement et 100 000 000 livres turques (TRL) d’amende (environ 85 euros (EUR)) en vertu de l’article 8 § 3 de la loi n o 3713. En application de l’article 4 de la loi n o 647, tel que modifié par la loi n o 4421, la peine de prison du requérant fut commuée en une peine d’amende de 1 210 330 000 TRL (environ 1 020 EUR). Le 21 mars 2002, la Cour de cassation confirma l’arrêt de première instance. GRIEFS Le requérant se plaint de ce que les autorités qui ont ordonné la saisie d’un livre publié par sa maison d’édition ont porté atteinte, de manière injustifiable, à son droit à la liberté de recevoir ou de communiquer des informations, au sens de l’article 10 de la Convention.

Par ailleurs, se fondant sur l’article 6 de la Convention, il se plaint du défaut d’équité de la procédure concernant la saisie du livre litigieux. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Le Gouvernement note que la Cour a constaté à plusieurs reprises des violations de la Convention par la Turquie dans des affaires concernant des poursuites au titre de l’article 8 de la loi n o 3713 relative à la lutte contre le terrorisme. Il souligne à cet égard que la disposition de la loi relative à la lutte contre le terrorisme a été abrogée le 19 juillet 2003 par la loi n o 4928, après l’introduction de la requête n o 74324/01. En vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 74324/01, le Gouvernement offre de verser, à titre gracieux , au titre des préjudices et des frais et dépens 5 000 EUR (cinq mille euros) au requérant.

Cette somme ne sera soumise à aucun impôt ou charge fiscale en vigueur à l’époque pertinente et sera versées en euros sur un compte bancaire indiqué par le requérant ou par son conseil dûment autorisé. Elle sera payable dans les trois mois à compter de la notification de la décision de la Cour rendu en vertu de l’article 37 de la Convention. Ce paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au paiement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

» La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant : « En ma qualité de représentant de M. Ahmet Önal, je note que le gouvernement turc est prêt à lui verser, à titre gracieux, la somme de 5 000 EUR (cinq mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 74324/01 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête.

Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président