AFFAIRE MEHMET EMİN YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

11.04.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Violation de l'art. 13;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MEHMET EMİN YILDIZ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

În acest caz, cauza Mehmet Emin Yldćz și alții c. Turcia; Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, după ce a intenționat în camera Consiliului la 26 aprilie 2005 și 21 martie 2006, renunță la hotărâre, adoptată la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 60608/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 15 resortisanți ai acestui stat, dnii Mehmet Emin Y Arslan Laleș, precum și societatea cu răspundere limitată ADA Bas Reclamanții, printre care dnii Göldaș, Kaya, Bakaç, Yildiz și Aykol, sunt reprezentați de domnul O. Kiliç, avocat la Istanbul. Guvernul turc (atjungele) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. În special, reclamanții au susținut că interdicția de introducere și difuzare a zilei de zi 2000 a lui Yeni Gündem în 2000, o nouă ordine de zi a zilei, în regiunea aflată în stare de urgență, constituia o interferență nejustificată în exercitarea dreptului lor la libertatea de a comunica informații sau idei care încalcă art. 10 din Convenție. Invocând art. 13 din Convenție, ei se plângeau de asemenea de la o la o la o la o la o la alta de recurs împotriva deciziei prefectului regiunii aflate în situație de urgență. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții (art. 52 §) 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 26 aprilie 2005, camera a declarat cererea parțial admisibilă. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. CIRCONSTANCE DE LA L..ESPECE Reclamanții își au reședința în Istanbul. Mehmet Emin Y mail a fost născut în 1951, Rag app Zarakolu în 1948, Erdal Taș în 1974, Hüseyin Aykol în 1956, Metin Da. în 1977, sms Göldaș în 1950, Veysi Kemal Sarisözen în 1944, maimt Bakaç în 1970, Mevlüt Bozkur în 1977, Mehmet Burtakucin [2] în 1975, Kadri Kaya în 1958, Naif K , având sediul social la Istanbul și asigurând publicarea acestui ziar. Ceilalți solicitanți au fost angajați de zilnicul 2000 a Yeni Gündem la momentul faptelor. Dl Zarakolu a fost director general al publicațiilor și jurnalistului. Dl E. Taș a fost redactor-sef. Kaya a fost director administrativ și jurnalist însărcinat cu colectarea și urmărirea informațiilor regionale zilnice în cadrul biroului local al Diyarbakir. Domnii Aykol, Göldaș și Sarisözen au fost editorialiști. Dl Bozkur a fost jurnalist și reprezentant al ziarului în Diyarbakir. În cele din urmă, dnii Da Laleș, au fost jurnaliști, corespondenti de zi cu zi la Diyarbakir. 10. 27 mai 2000 a apărut pentru prima dată în viața de zi cu zi a lui Yeni Gündem 11. La 1 iunie 2000, pe baza cerințelor enunțate la articolul (e) din Legea nr. 2935 din 25 octombrie 1983 privind situația de urgență, prefectul regiunii aflate în situație de urgență a adoptat un decret prin care interzicea, fără limită de timp, introducerea, distribuirea și vânzarea cotidianului în cauză în regiunea respectivă. 12. La 2 iunie 2000, această decizie a fost notificată prin poștă dlui Bozkur, reprezentant al cotidianului din Diyarbakir. Această scrisoare se citește astfel: 1110 din 1 iunie 2000 provenite din prefectura regiunii aflate în stare de urgență, introducerea și distribuirea zilei de zi 2000 La 3 iunie 2000, dl Zarakolu, director general al publicațiilor de zi cu zi, a formulat o acțiune grațioasă împotriva celui prefecțional în cauză. El a invocat, în acest scop, libertatea de exprimare și de informare care rezultă din interdicția cotidianului în cauză. El a contestat, de asemenea, domeniul de aplicare al acestei interdicții care se întindea, în opinia sa, dincolo de regiunea aflată în stare de urgență, blocând introducerea și distribuția cotidianului în departamentele învecinate. Cu toate acestea, acțiunea sa a rămas o scrisoare moartă. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 15. Legislația relevantă privind regiunea aflată în situație de urgență în vigoare la data la care faptele pot fi consultate în hotărârea çétin și altele c. Turcia 40153/98 și 4016/98, §§ 28-32, CEDH 2003 III (extrase) 16. În conformitate cu art. 8 din Legea privind presa nr. 5680 din 15 aprilie 2003 (extrase) 16. iulie 1950, astfel cum a fost modificat prin art. 143/1 din Legea din 29 noiembrie 1960 Scoaterea unui jurnal nu este supusă autorizării. Cu toate acestea, este obligatoriu să se dea o declarație cu numele, subiectul publicării, perioadele la care [jurnalul] va ieși și locul administrării; numele, numele, naționalitatea și adresele proprietarului [jurnalului] și dacă există un alt director responsabil sau alți directori sau reprezentanți legali ai acestora. 5187 din 9 iunie 2004, publicată în Jurnalul Oficial la 26 iunie 2004. în regiunea în care se află situația de urgență constituie o interferență nejustificată în exercitarea dreptului lor la libertatea de a comunica informații sau idei cu încălcarea articolului 10 din Convenție, conform căruia Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 18. Tribunalul contestă această afirmație. 19. Curtea reamintește că art. 10 garantează libertatea de exprimare către orice persoană, fără a face distincție în funcție de natura scopului urmărit sau de rolul pe care l-au jucat persoanele fizice sau juridice în exercitarea acestei libertăți (a se vedea mutatis mutandis Casado Coca c. Spania, Hotărârea din 24 februarie 1994, seria A n 16-17, punctul 35. Acesta se referă nu numai la conținutul informațiilor, ci și la mijloacele de difuzare a acestora, deoarece orice restricție adusă acestora afectează dreptul de a primi și de a furniza informații (a se vedea, mutatis mutandis, Autronic AG c. Elveția, Hotărârea din 22 mai 1990, seria A n 178, p. 23, § 47). 20. În plus, Comisia subliniază că a avut deja ocazia de a se pronunța asupra unor fapte similare în cauza çetin și în alte cauze c. Turcia (citată, §§ 66) și nu vede în acest sens nici un motiv pentru a face o soluție diferită. Ea consideră astfel că absența unui control jurisdicțional în materie de interdicție administrativă a publicațiilor privează reclamanții de garanții suficiente pentru a evita abuzurile. Prin urmare, ea concluzionează, în lumina acestor considerații, că ingerința cu privire la articolele (e) din Legea nr. 2935 și 1 (a) din Decretul-lege nr. 430 și aplicarea acestora în speță nu pot fi considerate drept "necesități într-o societate democratică" și depășesc cerințele scopului legitim căutat. 21. Prin urmare, s-a încălcat art. 10 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 22. Reclamanții susțin că hotărârea prefectului regiunii aflate în situație de urgență contravine dreptului la o cale de atac efectivă garantat prin art. 13 din convenție, în temeiul căruia Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 23. Guvernul respinge afirmarea reclamanților. 24. Curtea reamintește că art. 13 din Convenție garantează existența în dreptul intern a unei căi de atac care să permită saiy să se bucure de drepturile și libertățile convenției, astfel cum pot fi găsite și consacrate. Prin urmare, această dispoziție are drept consecință obligația de a solicita o acțiune internă care să permită examinarea conținutului unei persoane care poate fi apărată (a se vedea, printre altele, Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 157, CEDH 2000-XI). Domeniul de aplicare al obligației pe care art. 13 o impune statelor contractante variază în funcție de natura cauzei reclamantului. Cu toate acestea, acțiunea impusă de art. 13 trebuie să fie În ceea ce privește absența în dreptul intern a unei acțiuni în fața unei instanțe naționale pentru a contesta măsura luată împotriva cotidianului în cauză de prefectul regiunii aflate în stare de urgență (punctul 20 de mai sus), Curtea consideră că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenția III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Mehmet Emin Yildiz și societatea ADA Bas Guvernul contestă aceste pretenții și susține, printre altele, că instanțele nu au adus nicio dovadă care să susțină prejudiciile menționate. Cifrele prezentate se bazează, în opinia sa, numai pe ipoteze și presupuneri și sunt de natură să constituie o îmbogățire fără cauză. 29. Având în vedere elementele aflate în posesia sa, Curtea nu consideră în măsură să speculeze asupra eventualelor venituri generate de vânzarea cotidianului în litigiu. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu moral, care acționează în echitate și în lumina jurisprudenței sale în materie, Curtea consideră rezonabilă suma de 7 500 EUR și acordul acordat reclamanților în comun. Costuri și cheltuieli de judecată 30. Reclamanții solicită 5 110 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR, minus suma de 685 EUR plătită de Consiliul Europei pentru asistența judiciară.interese moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro) pentru daune morale (ii). 500 EUR (mii de cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, minus 685 EUR (șase sute optzeci și cinci de euro) percepute pentru asistență judiciară (iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe sumele respective de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Înmânat în limba franceză și comunicat în scris la 11 aprilie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Premier Rectitificat la 28 ianuarie 2010. Numele Mehmet Burtakucin a fost formulat după cum urmează: "Mehmet Burtakuçin Rectitificat la 28 ianuarie 2010. Numele Mehmet Burtakucin a fost scris după cum urmează: "Mehmet Burtakuçin."