AFFAIRE MEHMET EMİN ACAR c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.10.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MEHMET EMİN ACAR c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MEHMET EMprecum ACAR c. TURCIA (solicitarea nr. 1901/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 OCTOMBRIE 2006 DEFINIF 10/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Mehmet Emmin Acar c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni, Jočienė, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 19 septembrie 2006, Renunță la hotărâre, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 1901/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl. Mehmet Emin Acar (attenționatul Acar), a sesizat Curtea la 20 noiembrie 2001 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 2 iunie 2005, Curtea (secțiunea a doua) a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. (102 233 EUR (EUR). Această sumă a fost plătită reclamantului la 27 august 1997, data transferului de proprietate. La data de 4 septembrie 1997, reclamantul a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Mersin. La 3 decembrie 1999, după ce a dispus o expertiză, instanța a acordat parțial despăgubiri reclamantului și a condamnat administrația la plata unei indemnizații suplimentare de 42 223 694 000 TRL (81 373 EUR), împreună cu dobânzi datorate ratei legale începând cu 27 august 1997. La 1 iunie 2000, Curtea de Casație a respins recursul formulat de administrație și a confirmat astfel hotărârea în primă instanță. 10. La 3 iulie 2000, reclamantul sesizează biroul de executare și de recuperare a datoriilor, care a trimis administrației expropriante un ordin de plată în valoare de 44 223 La 29 mai 2001, administrația i-a vărsat reclamantului suma de 126 390 520 000 TRL 1305-1306, § 13-16) și Akac. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DIN ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 13. Reclamantul se plânge de o pierdere de valoare a fondului suplimentar de expropriere, din cauza insuficienței intereselor moratorii în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. În acest sens, se menționează art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de cuvinte Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Potrivit guvernului, reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, din cauza faptului că a exercitat în mod corect acțiunea pusă la dispoziția sa prin art. 105 din Codul de obligații. Repararea pretinselor pierderi ca urmare a întârzierii în plata despăgubirii pentru despăgubiri suplimentare ar fi fost posibilă în cazul în care persoana în cauză ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de cel care se află compensat prin dobânzi moratorii. 15. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Akac. Turcia (hotărârea din 23 septembrie 1998, Rec., 1997-VI, p. 2678 2679, §§ 34-37. Curtea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluzia sa anterioară și, prin urmare, respinge excepția guvernului. 16. Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș c. Turcia, Hotărârea din 9 iulie 1997, Rec. 1997-IV) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Aceasta constată într-adevăr că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de refuz. Pe fond 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Akkuș) , citată anterior p. 1317 punctul 31, și Aka , citată anterior, p. 2682§ 50-51). 18. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön Õa furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputată administrației expropriante, care i-a cauzat proprietarului un prejudiciu distinct în ceea ce privește adăugarea la exproprierea bunurilor sale. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a rupt echilibrul corect care trebuie să se afle între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 19. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 20. De asemenea, reclamantul se plânge că durata procedurilor judiciare a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. Cu privire la admisibilitate 21. Curtea consideră că acest aspect nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Având în vedere concluzia formulată mai sus pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră necesar să examineze problema separat, din perspectiva articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite d ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii respective, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul susține că trebuie să fie despăgubit pentru un prejudiciu material pe care îl are în valoare de 164 000 de dolari americani (USD). În plus, acesta solicită repararea unei daune morale pe care o ridică la 5 000 USD. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (precision, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă 17 455 EUR reclamantului ca daune materiale. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 2000 USD pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR și acordul acordat reclamantului. Interese moratorii 30. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L 1 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată în baza impozitelor, care trebuie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 455 EUR (șaptesprezece mii patru sute cincizeci și cinci de euro) pentru daune materiale ii. 000 EUR (mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 10 octombrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte