ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3189/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 375 din 27 iulie

2001, Comisia Consiliului Concurenței, considerând că operațiunea prin care SC

I. SA București a achiziționat pachetul de control asupra Siloz Cărpiniș Timiș

în baza contractului de vânzare–cumpărare din data de 18 mai 1999, încheiat cu

SC C.C. SA Timiș, constituie, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

21/1996, o concentrare economică care îndeplinește pragul valoric prevăzut de

lege pe care însă societatea achizitoare a omis să o notifice (deși nu a avut

motive temeinice să o facă), a sancționat respectiva societate cu amendă în

valoare de 100.000.000 lei în baza art. 55 lit. a) și a art. 60 alin. (3) din

Legea nr. 21/1996. Totodată, SC I. SA București a fost obligată să înainteze

Consiliului Concurenței, în termen de 20 de zile de la primirea acestei

decizii, notificarea concentrării economice realizată prin achiziționarea

silozului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996 și ale

Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice (M. Of., nr. 63 bis/14.04.1997).

Președintele Consiliului

Concurenței, prin decizia nr. 426 din 19 septembrie 2001, a respins contestația

SC I. SA București, formulată împotriva deciziei nr. 375/2001, reținând, în

esență, că operațiunea ce a avut loc, are caracterul unei concentrări economice

în sensul Legii nr. 21/1996 și trebuia notificată potrivit art. 16 alin. (1),

nefiind dovedită excepția invocată de contestatoare - prevăzută de art. 12 lit.

c) din lege).

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs, în baza dispozițiilor art. 60 alin. (5) din Legea nr. 21/1996,

SC I. SA București, solicitând casarea acesteia și admiterea contestației

formulată împotriva deciziei nr. 375 din 27 iulie 2001.

Prin motivele de recurs formulate în

cauză, recurenta a arătat că numai printr-o interpretare simplistă a

prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b) și a art. 15 din Legea nr. 21/1996 s-a

putut aprecia că achiziționarea activului Siloz Cărpiniș constituie o

concentrare economică. Aceasta, pe de o parte, întrucât aplicarea strictă a art.

11 alin. (2) lit. b) ar conduce la o situație absurdă și anume, aceea că în

momentul achiziționării oricărui bun imobiliar (mijloc fix), acesta să fie

considerat o concentrare economică.

Pe de altă parte, se susține că

prevederile art. 15 au fost eronat interpretate, fără a fi coroborate cu

dispozițiile art. 67 alin. (2) din lege referitoare la calculul cifrei de

afaceri.

Printr-un alt motiv se arată și că

înlăturarea apărării potrivit căreia se află în situația prevăzută de art. 12

lit. c) din lege este pur formală, întrucât activul a fost înregistrat și a

funcționat ca mijloc fix nemanifestându-se ca agent concurențial.

Examinând sentința atacată în raport

cu toate criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente pricinii se constată că recursul declarat în cauză nu este fondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 11 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 21/1996, o operațiune de concentrare economică are loc atunci

când una sau mai multe persoane, care dețin deja controlul cel puțin asupra

unui agent economic ori unul sau mai mulți agenți economici dobândesc, direct

sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenți economici ori asupra

unor părți ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin

cumpărare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.

În cauză, este necontestat că prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 992212 din 18 mai 1999 SC I. SA a cumpărat

de la SC C. SA Timiș silozul Cărpiniș. Prin această operațiune a avut loc

transferul proprietății asupra bunului cu toate consecințele prevăzute de art.

11 din Legea nr. 21/1996.

Prin urmare, potrivit art. 16

coroborat cu dispozițiile art. 15 și cu cele ale art. 67 din lege, recurenta

trebuia să notifice concentrarea economică, astfel cum corect au reținut și

autoritățile de concurență.

Totodată, se constată că, în cauză,

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 12 lit. c) din Legea nr. 21/1996, întrucât

potrivit acestui text nu constituie o operațiune de concentrare economică doar

situația în care controlul este dobândit de persoanele sau agenții economici

menționați la art. 11 alin. (2) lit. b), cu condiția ca drepturile de vot

aferente participării deținute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de

membri în organele de administrare, conducere executivă, supraveghere și

control ale agentului economic la care dețin participarea, decât în scopul

salvgardării valorii integrale a acestei investiții, iar nu pentru a determina

direct sau indirect comportamentul concurențial al agentului economic, iar nu

situația recurentei.

Prin urmare, constatându-se că

deciziile atacate sunt legale și temeinice, se va respinge recursul declarat în

cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I.

SA București împotriva deciziei nr. 426 din 19 septembrie 2001 a Președintelui

Consiliului Concurenței, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.