ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3189/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 375 din 27 iulie 2001, Comisia Consiliului Concurenței, considerând că operațiunea prin care SC I. SA București a achiziționat pachetul de control asupra Siloz Cărpiniș Timiș în baza contractului de vânzare–cumpărare din data de 18 mai 1999, încheiat cu SC C.C. SA Timiș, constituie, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1996, o concentrare economică care îndeplinește pragul valoric prevăzut de lege pe care însă societatea achizitoare a omis să o notifice (deși nu a avut motive temeinice să o facă), a sancționat respectiva societate cu amendă în valoare de 100.000.000 lei în baza art. 55 lit. a) și a art. 60 alin. (3) din Legea nr. 21/1996.

Totodată, SC I. SA București a fost obligată să înainteze Consiliului Concurenței, în termen de 20 de zile de la primirea acestei decizii, notificarea concentrării economice realizată prin achiziționarea silozului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996 și ale Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice (M. Of., nr. 63 bis/14.04.1997). Președintele Consiliului Concurenței, prin decizia nr. 426 din 19 septembrie 2001, a respins contestația SC I. SA București, formulată împotriva deciziei nr. 375/2001, reținând, în esență, că operațiunea ce a avut loc, are caracterul unei concentrări economice în sensul Legii nr. 21/1996 și trebuia notificată potrivit art. 16 alin. (1), nefiind dovedită excepția invocată de contestatoare - prevăzută de art. 12 lit. c) din lege).

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, în baza dispozițiilor art. 60 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, SC I. SA București, solicitând casarea acesteia și admiterea contestației formulată împotriva deciziei nr. 375 din 27 iulie 2001. Prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta a arătat că numai printr-o interpretare simplistă a prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b) și a art. 15 din Legea nr. 21/1996 s-a putut aprecia că achiziționarea activului Siloz Cărpiniș constituie o concentrare economică. Aceasta, pe de o parte, întrucât aplicarea strictă a art. 11 alin. (2) lit. b) ar conduce la o situație absurdă și anume, aceea că în momentul achiziționării oricărui bun imobiliar (mijloc fix), acesta să fie considerat o concentrare economică.

Pe de altă parte, se susține că prevederile art. 15 au fost eronat interpretate, fără a fi coroborate cu dispozițiile art. 67 alin. (2) din lege referitoare la calculul cifrei de afaceri. Printr-un alt motiv se arată și că înlăturarea apărării potrivit căreia se află în situația prevăzută de art. 12 lit. c) din lege este pur formală, întrucât activul a fost înregistrat și a funcționat ca mijloc fix nemanifestându-se ca agent concurențial. Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul declarat în cauză nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1996, o operațiune de concentrare economică are loc atunci când una sau mai multe persoane, care dețin deja controlul cel puțin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulți agenți economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenți economici ori asupra unor părți ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace. În cauză, este necontestat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 992212 din 18 mai 1999 SC I. SA a cumpărat de la SC C. SA Timiș silozul Cărpiniș. Prin această operațiune a avut loc transferul proprietății asupra bunului cu toate consecințele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 21/1996.

Prin urmare, potrivit art. 16 coroborat cu dispozițiile art. 15 și cu cele ale art. 67 din lege, recurenta trebuia să notifice concentrarea economică, astfel cum corect au reținut și autoritățile de concurență. Totodată, se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 12 lit. c) din Legea nr. 21/1996, întrucât potrivit acestui text nu constituie o operațiune de concentrare economică doar situația în care controlul este dobândit de persoanele sau agenții economici menționați la art. 11 alin. (2) lit. b), cu condiția ca drepturile de vot aferente participării deținute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivă, supraveghere și control ale agentului economic la care dețin participarea, decât în scopul salvgardării valorii integrale a acestei investiții, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurențial al agentului economic, iar nu situația recurentei.

Prin urmare, constatându-se că deciziile atacate sunt legale și temeinice, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. SA București împotriva deciziei nr. 426 din 19 septembrie 2001 a Președintelui Consiliului Concurenței, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.