ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3182/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC I. SA, în contradictoriu cu Președintele Consiliului Concurenței, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 427din 19 septembrie 2001 a Președintelui Consiliului Concurenței și să se dispună casarea deciziei menționate, precum și admiterea contestației formulate împotriva deciziei nr. 374 din 27 iulie 2001 a Consiliului Concurenței, cu exonerarea de plata amenzii. În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia nr. 374 din 27 iulie 2001 a Consiliului Concurenței, recurenta a fost sancționată cu o amendă în valoare de 100.000.000 lei, întrucât la 26 ianuarie 2000, societatea ar fi achiziționat pachetul de control asupra SC C. SA Timiș, fapt ce conform art. 11 alin. 2 lit. b) din Legea Concurenței nr. 21/1996, ar constitui o concentrare economică și că ar îndeplini planul valoric prevăzut de art. 15 din Legea Concurenței.

La emiterea deciziei nr. 374/2001, Consiliul Concurenței a forțat încadrarea majorării capitalului social la SC C. SA Ialomița, ca aportul în natură adus de unul dintre acționari și hotărât de Adunarea Generală a Acționarilor, în art. 11 alin. (2), întrucât nu s-a achiziționat nici un pachet de control. Consiliul Concurenței a asimilat majorarea de capital cu fapte juridice prevăzute de art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea concurenței, ceea ce excede drepturile și atribuțiile acestui organism. S-a înlăturat de către Consiliul Concurenței, în mod nejustificat, apărarea formulată, în sensul că în cauză erau aplicabile prevederile art. 12 lit. c). Este eronată considerarea majorării de capital prin aport în natură, ca fiind o concentrare economică.

În realitate, societatea nu a cumpărat acțiuni, ci fiind acționari, a majorat capitalul social prin aport în natură, deci nu s-a pus problema achiziționării pachetului de control. Majorarea capitalului social conform Legii nr. 31/1990, republicată, este strict de competența adunării generale și nu poate constitui concentrare economică care să constituie un act anticoncurențial. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La 18 mai 1999, SC I. SA a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, prin care a achiziționat de la SC C. SA Timiș, pachetul de control asupra Silozului Cărpiniș, județul Timiș. Operațiunea constituie conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, o concentrare economică ce trebuia notificată Consiliului Concurenței, întrucât a fost depășit pragul valoric prevăzut la art. 15, actualizat la 25 miliarde lei prin Ordinul nr. 7 din 28 ianuarie 1998 al Președintelui Consiliului Concurenței.

Notificarea nu s-a făcut, astfel că în mod legal Comisia Consiliului Concurenței, prin decizia nr. 374 din 27 iulie 2001, i-a aplicat o amendă de 100.000.000 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, solicitându-se să se facă notificarea operațiunii realizate. Contestația împotriva deciziei nr. 374/2001 a fost respinsă de Președintele Consiliului Concurenței, prin decizia nr. 427 din 19 septembrie 2001. Susținerile formulate de societate au fost în mod justificat înlăturate, întrucât conform art. 11 alin. (2) lit. b), o operațiune de concentrare economică are loc atunci când un agent economic dobândește, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenți economici ori asupra unor părți ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ.

În speță, SC I. SA, prin contractului de vânzare-cumpărare citat, a achiziționat un element de activ, în speță, un imobil. Potrivit Legii nr. 21/1996 este concentrare economică și în cazul dobândirii unui activ, cazul în speță, ceea ce a condus la controlul unic direct asupra bunului imobil. În același sens sunt și dispozițiile Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, partea I-a, cap. 1, pct. 7 „Obiectul controlului”, în care se prevede că exercitarea controlului poate avea loc și asupra unei subdiviziuni a unui agent economic, așa cum este cazul Silozului Cărpiniș, deținut în prezent de recurentă.

Susținerea, în sensul că operațiunea nu este o concentrare economică în baza interpretării art. 12 lit. c) Legea nr. 21/1996, nu este fondată, întrucât în acest articol se dispune asupra drepturilor de vot ce trebuie exercitate în scopul salvgardării valorii integrale a investiției și nu pentru determinarea comportamentului agentului economic controlat. Activul Stația Cărpiniș nu este agent economic, pentru a se încadra în art. 12 lit. c). Art. 15 din Legea nr. 21/1996, face referire la cifrele de afaceri ale agenților economici implicați în concentrarea economică și întrucât recurenta a dobândit controlul unic asupra Silozului Cărpiniș, ca urmare a obținerii dreptului de proprietate, Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice stabilite în partea I cap. III pct. 51, că agenții economici implicați despre care stabilește art. 15, sunt achizitorul și partea achiziționată.

Dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, referitoare la operațiunile de concentrare economică realizate prin cumpărare de elemente de activ, trebuie interpretate în concordanță cu prevederile sus-menționate din Regulament și art. 15 din lege. Calcularea cifrei de afaceri s-a făcut în mod corect pentru obligativitatea notificării, prin însumarea cifrei de afaceri a achizitorului, cu cea corespunzătoare activului ce a făcut obiectul tranzacției, nefiind probată luarea în calcul doar a valorii tranzacției. Față de considerentele expuse, se constată recursul declarat ca nefiind fondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. SA împotriva deciziei nr. 427 din 19 noiembrie 2001 a Președintelui Consiliului Concurenței, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.