ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3782/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 35 din 30 iulie 2002, colegiul jurisdicțional Neamț al Curții de Conturi a admis contestația formulată de M.C. și a anulat dispoziția de imputare nr. 944 din 22 decembrie 2000 emisă în sarcina lui de către primarul municipiului Roman pentru suma de 47.744.523 lei, ca nelegală. De asemenea, a respins cererea contestatorului cu privire la plata cheltuielilor de judecată. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia nr. 628 din 13 noiembrie 2002 a admis recursul jurisdicțional declarat în cauză de Primăria municipiului Roman și a modificat sentința în sensul admiterii în parte a contestației și menținerii dispoziției de imputare pentru suma de 26.404.337 lei.

Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs contestatorul M.C., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacată iar în fond, admiterea contestației așa cum a fost formulată. Recursul este admisibil, dar nu în sensul considerentelor invocate de recurent, ci pentru motivele care se vor expune în continuare. Astfel, cum s-a arătat în cele ce preced, obiectul contestației formulată de M.C., șef al serviciului bazar Obor din cadrul Primăriei municipiului Roman, îl constituie dispoziția de imputare nr. 944 din 22 decembrie 2000 emisă în sarcina sa de către primarul municipiului pentru suma de 42.744.523 lei, reprezentând contravaloarea chiriei neîncasate.

Angajarea răspunderii materiale a salariatului s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de Biroul audit intern, consemnate în nota nr. 23099 din 22 decembrie 2000. În preambulul dispoziției au fost menționate prevederile art. 102 pct. 1, art. 103, art. 108 și art. 109 C. muncii, atunci în vigoare, art. 44 lit. x) și y) din Legea nr. 69/1991, privind administrația publică locală. Rezultă așadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul autorității administrației publice locale nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată. În consecință, s-a apreciat greșit că, Colegiul jurisdicțional Neamț este competent să soluționeze, în primă instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.

La rândul său, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra recursului și a rezolvat în fond contestația, în sensul menținerii dispoziției de imputare pentru suma de 26.404.337 lei. Ținând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția litigii și conflicte de muncă. Văzând și dispozițiile art. 2 lit. b) și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, art. 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de M.C. împotriva deciziei nr. 628 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Desființează decizia atacată și sentința nr. 35 din 30 iulie 2002 a Colegiului Jurisdicțional Neamț și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Neamț, secția litigii și conflicte de muncă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 noiembrie 2003.