ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 237,

pronunțată la data de 26 iulie 2002, în dosarul nr. 997/A/2002, Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de

reclamanții U.C., B.S. și P.E., pentru anularea Ordinului nr. 1478/2001, Regulamentului

de organizare și desfășurare a concursului la Institutul Național al

Magistraturii și a Circularei nr. I/5092/2002, pentru prelungirea valabilității

regulamentului respectiv, emise de ministrul justiției.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut că reclamanții au mai cerut:

- suspendarea executării actelor

administrative de mai sus și a concursului de admitere la Institutul Național

al Magistraturii, programat la 31 august 2002;

- prorogarea termenului de înscriere

la concurs;

- obligarea Ministerului Justiției să le recunoască

dreptul de înscriere la acest concurs;

- menținerea în vigoare a Regulamentului de admitere

la Institutul Național al Magistraturii, în anul 2000, aprobat prin Ordinul nr.

2900/1999.

A mai reținut că reclamanții au susținut că prin

actele administrative atacate le-a fost încălcat dreptul legal de a participa

la concurs, Regulamentul permițând doar înscrierea candidaților care au obținut

la examenul de licență media peste 8,50, fiind încălcate astfel prevederile

art. 76 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească.

Respingând acțiunea ca nefondată,

instanța de fond a reținut, în esență, că Regulamentul nu este nelegal,

introducerea condiției unei medii minime de 8,50 la examenul de licență fiind în

concordanță cu prevederile art. 46 lit. b) din Legea nr. 92/1992, potrivit

cărora pot participa la susținerea concursului de admitere la Institutul

Național al Magistraturii, doar candidații care au o pregătire profesională

corespunzătoare

Împotriva acestei hotărâri au

formulat recurs reclamanții, susținând că:

- instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra unei apărări pe care și-au formulat-o, anume aceea că Regulamentul și

Ordinul emis de ministrul justiției sunt nule, nefiind publicate în Monitorul

Oficial al României, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr.

24/2000, privind tehnica elaborării actelor normative;

- instanța de fond a aplicat în mod

greșit legea, prevederile art. 46 lit. b) din Legea nr. 92/1992, invocate în

considerentele sentinței, referindu-se doar la numirea în magistratură, după

promovarea examenului de capacitate.

În întâmpinarea depusă, Ministerul

Justiției a cerut respingerea recursului, susținând, în esență, că Legea nr.

92/1992, în baza căreia a fost emis Regulamentul, nu prevede obligativitatea

publicării acestuia în Monitorul Oficial și că, pe fond, prevederea unei medii

minime la examenul de licență este în conformitate cu prevederile art. 76 și

ale art. 46 lit. b) din aceiași lege.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr potrivit prevederilor

art. 10 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, în vederea intrării lor în vigoare, legile,

precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de organele administrației

publice centrale de specialitate, se publică în Monitorul Oficial al României.

Aceiași dispoziție a fost preluată

de prevederile art. 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001,

potrivit cărora toate ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte cu

caracter normativ ale miniștrilor, se publică în Monitorul Oficial, prin grija

acestora.

Deci, aceste prevederi legale impun

condiția obligatorie a publicării actelor administrative cu caracter

administrativ, condiție de validitate a acestora.

În cauză, reclamanții au susținut,

prin acțiune, că ordinul și Regulamentul atacate nu ar fi fost publicate în

Monitorul Oficial și că publicarea acestora ar fi fost obligatorie, însă

instanța de fond nu a cercetat acest lucru, nici dacă acestea sunt sau nu acte

administrative cu caracter normativ, nici dacă prevederile art. 10 din Legea

nr. 24/2000 și ale art. 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001,

sunt incidente.

Procedând în acest mod, instanța de

fond a pronunțat o hotărâre casabilă, în condițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., recursul fiind întemeiat, urmând ca dosarul să fie trimis pentru

rejudecare.

Astfel, fiind cercetarea celui de-al

doilea motiv de casare este inutilă, urmând a fi avut ca apărări de fond,

eventual, de instanța de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.C., de

B.S. și P.E., împotriva sentinței nr. 237 din 26 iulie 2002 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 aprilie 2003.