ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 33/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistratată la data

de 20 august 2001, la Curtea de Apel Craiova, reclamanții D.C., F.I., M.D. și

S.G. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anularea art. 2

alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

admitere în Institutul Național al Magistraturii, emis de ministrul justiției,

în conformitate cu art. 75 și 76 din Legea nr. 92/1992. Prin textul a cărui

anulare face obiectul acțiunii, s-a prevăzut că pot participa la concursul de

admitere, cei care au obținut la examenul de licență nota 8,50.

Instanța sesizată, prin sentința

civilă nr. 693 din 19 septembrie 2001, a respins acțiunea, cu motivarea că

baremul stabilit pentru participarea la examen, nu încalcă principiul

egalității cetățenilor în drepturi și nici vreo altă normă de drept, instituită

prin Legea nr. 92/1992. Cerința unei medii minime la examenul de admitere, se

mai arată în motivare, constituie o condiție obiectivă pentru asigurarea unei

selecții mai riguroase a viitorilor magistrați.

Sentința a fost recurată de către

reclamanți.

Prin motivele de casare formulate în

scris, se critică soluția dată, sub următoarele aspecte:

- este modificată prin regulament

Legea nr. 92/1992, așadar un act normativ de rang superior;

- promovarea examenului de licență

presupune atingerea unui nivel de cunoștințe în domeniul juridic, care permite

participarea la orice concurs în respectivul domeniu;

- în sistemul de învățământ din

România, notele acordate reflectă adevărata pregătire, în puține cazuri

examenele, inclusiv cel de licență, desfășurându-se în mod incorect,

rezultatele lor sunt subiective, nereale, în foarte multe cazuri.

Recursul declarat în cauză este

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 76 din

Legea nr. 92/1997, admiterea în Institutul Național al Magistraturii reprezintă

modalitatea principală de recrutare a magistrațiilor, ce se face pe bază de

concurs, la care au dreptul să participe persoanele ce îndeplinesc condițiile

prevăzute la art. 46 lit. a) – e).

În conformitate cu prevederile

constituționale, Ministerul Justiției are sarcina organizării, executării și

aplicării în concret a legii-cadru. În realizarea acestor sarcini, numitul

minister a fost în drept să aprecieze ca fiind utilă activității de recrutare a

viitorilor magistrați, stabilirea unui nivel inferior minimal al candidaților

la Institutul Național al Magistraturii, o astfel de condiție asigurând o

selecție riguroasă, de natură să permită accesul în institut și apoi în

magistratură, cadrelor cele mai bine pregătite, cu un nivel superior de

cunoștințe reflectat tocmai în notele obținute în cadrul examenului de licență.

Afirmația că în sistemul de

învățământ în România notele reflectă adevărata pregătire în puține cazuri, de

cele mai multe ori examenele, inclusiv cele de licență, desfășurându-se în mod

incorect, are în mod evident un caracter prezumțios, fără o bază informativă

reală și incontestabilă, ipostază puțin recomandabilă unor persoane care-și

revendică intenția, de altfel perfect lăudabilă, de a accede într-un corp de

elită a societății românești, caracterizat prin echilibru și responsabilitate.

Atâta vreme, cât prevederile Legii

nr. 92/1992, cu toate modificările ulterioare, lasă la latitudinea Ministerului

Justiției, condițiile de organizare și desfășurare a concursului, nu se poate

considera ca restrictivă de drepturi, introducerea unui barem minimal de

participare, fondat tocmai pe o preselecție valorică, obiectivă, singura

„discriminare” astfel instituită, fiind aceea dintre candidații mai bine

pregătiți și cei mai slab pregătiți, criteriu care promovează, însă, valoarea

profesională și care constituie exact finalitatea urmărită în cadrul procesului

de selecție stabilit.

Neconstatându-se încălcarea vreunei

dispoziții legale și nici vreo situație prejudiciabilă ca efect al reglementărilor

aduse, de natură să conducă la nesocotirea unui drept recunoscut de lege,

motivele de recurs formulate se vădesc netemeinice și nelegale, impunând

respingerea recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.C.,

F.I. și de M.D., împotriva sentinței civile nr. 693 din 19 septembrie 2001 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.