ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 840/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 25 mai 2001, petenta Ț.C. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 9 mai 2001, întocmit de organele de control financiar ale Curții de Conturi, prin care a fost sancționată cu amendă, în sumă de 1.500.000 lei, pentru nerespectarea Ordinului M.L.P.A.T. și Ministerului Finanțelor nr. 784/1998 – 34 N, coroborat cu prevederile dispozițiilor art. 34 pct. 5 din Legea nr. 72/1996. În motivarea cererii sale, petenta a arătat că nu a săvârșit contravenția ce i-a fost reținută în sarcină, sancțiunea fiindu-i aplicată, în vederea „fabricării” de probe, pentru a fi înlăturată din funcția deținută, de director al Direcției de Sănătate Publică în Transporturi Iași.

Prin sentința nr. 29 din 21 iunie 2001, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Iași, a admis plângerea și a exonerat petenta, de plata sumei de 1.500.000 lei, reprezentând amendă aplicată prin actul contestat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile ordinului M.L.P.A.T. și Ministerului Finanțelor nr. 784/1998 - 34 N, constatarea și sancționarea contravențiilor prin încălcarea acestui ordin, este de competența Ministerului de Finanțe, Curtea de Conturi nefiind abilitată în mod expres în acest sens. Ca atare, procesul-verbal atacat a fost încheiat de o persoană neabilitată de lege. Împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Iași, cu motivarea că litigiul a fost soluționat de către judecătorul financiar C.E.

care, la data pronunțării hotărârii, fusese eliberată din funcție. Constatând că motivul este fondat și că sentința este lovită, din această cauză, de nulitate necondiționată, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 390 din 14 septembrie 2001, a admis recursul jurisdicțional și a constatat nulitatea sentinței atacate. Decizia a fost semnată de către petenta Ț.C., care a susținut că deși a constatat nulitatea primei hotărâri pronunțate în cauză, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a omis să dispună rejudecarea pricinii, de către un judecător competent. Recursul este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. (1) „actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule”.

În cauză, se constată că sentința nr. 29 a fost pronunțată la data de 21 iunie 2001, de către completul compus din E.C., în calitate de judecător financiar unic, deși prin Decretul Prezidențial nr. 423/2001 (M. Of. nr. 325/18.06.2001), fusese eliberată din funcție. Deși a constatat nulitatea sentinței, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, nu a dispus, într-adevăr, nimic în legătură cu rejudecarea pricinii, într-o atare situație plângerea petentei rămânând în mod nelegal și nejustificat, nesoluționată. Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul, va casa hotărârile instanțelor Curții de Conturi, pronunțate și va trimite, cauza spre rejudecare, la Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ț.C., împotriva deciziei nr. 390 din 14 septembrie 2001, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și sentința nr. 29 din 21 iunie 2001, a Colegiului jurisdicțional Iași și trimite cauza, spre rejudecare, la Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Iași. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.