ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 840/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data

de 25 mai 2001, petenta Ț.C. a solicitat anularea procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor din 9 mai 2001, întocmit de

organele de control financiar ale Curții de Conturi, prin care a fost

sancționată cu amendă, în sumă de 1.500.000 lei, pentru nerespectarea Ordinului

M.L.P.A.T. și Ministerului Finanțelor nr. 784/1998 – 34 N, coroborat cu

prevederile dispozițiilor art. 34 pct. 5 din Legea nr. 72/1996.

În motivarea cererii sale, petenta a

arătat că nu a săvârșit contravenția ce i-a fost reținută în sarcină,

sancțiunea fiindu-i aplicată, în vederea „fabricării” de probe, pentru a fi

înlăturată din funcția deținută, de director al Direcției de Sănătate Publică

în Transporturi Iași.

Prin sentința nr. 29 din 21 iunie

2001, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Iași, a admis

plângerea și a exonerat petenta, de plata sumei de 1.500.000 lei, reprezentând

amendă aplicată prin actul contestat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în conformitate cu prevederile ordinului M.L.P.A.T. și Ministerului

Finanțelor nr. 784/1998 - 34 N, constatarea și sancționarea contravențiilor

prin încălcarea acestui ordin, este de competența Ministerului de Finanțe,

Curtea de Conturi nefiind abilitată în mod expres în acest sens.

Ca atare, procesul-verbal atacat a

fost încheiat de o persoană neabilitată de lege.

Împotriva sentinței a declarat

recurs jurisdicțional, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Iași,

cu motivarea că litigiul a fost soluționat de către judecătorul financiar C.E.

care, la data pronunțării hotărârii, fusese eliberată din funcție.

Constatând că motivul este fondat și

că sentința este lovită, din această cauză, de nulitate necondiționată, Curtea

de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 390 din 14 septembrie

2001, a admis recursul jurisdicțional și a constatat nulitatea sentinței

atacate.

Decizia a fost semnată de către

petenta Ț.C., care a susținut că deși a constatat nulitatea primei hotărâri

pronunțate în cauză, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a omis să

dispună rejudecarea pricinii, de către un judecător competent.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

105 alin. (1) „actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt

nule”.

În cauză, se constată că sentința

nr. 29 a fost pronunțată la data de 21 iunie 2001, de către completul compus

din E.C., în calitate de judecător financiar unic, deși prin Decretul

Prezidențial nr. 423/2001 (M. Of. nr. 325/18.06.2001), fusese eliberată din funcție.

Deși a constatat nulitatea

sentinței, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, nu a dispus, într-adevăr,

nimic în legătură cu rejudecarea pricinii, într-o atare situație plângerea

petentei rămânând în mod nelegal și nejustificat, nesoluționată.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite recursul, va casa hotărârile instanțelor Curții de Conturi,

pronunțate și va trimite, cauza spre rejudecare, la Colegiul jurisdicțional al

Camerei de Conturi Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ț.C.,

împotriva deciziei nr. 390 din 14 septembrie 2001, a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 29 din 21 iunie 2001, a Colegiului jurisdicțional Iași și trimite cauza,

spre rejudecare, la Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Iași.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 martie 2003.