ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

30 aprilie 2004, la Curtea de Apel Iași, Ministerul Sănătății a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 8 martie 2004, pronunțată de Curtea de

Apel Iași, solicitând casarea hotărârii.

În motivarea cererii,

recurentul a susținut că „instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de

apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii”.

Sub acest aspect s-a

precizat în recursul declarat, că, având în vedere dispozițiile art. 1 al O.G. nr.

16/2004, Ministerul Sănătății preia centrele de medicină preventivă din

subordinea fostului Minister al Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței, până la data de 31 martie 2004, când vor trece, reorganizate la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

care se înființează ca instituție publică, în subordinea Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, finanțate din venituri proprii

și subvenții de la bugetul de stat. Așa fiind, recurentul consideră că

Ministerul Sănătății nu are calitate procesuală pasivă.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 30 din 8 martie

2004, Curtea de Apel Iași a admis excepția nulității absolute a actului atacat

(Ordinul nr. 188 din 22 februarie 2001, prin care reclamanta a fost eliberată

din funcția de director a Centrului de Medicină Preventivă Iași). S-a admis

acțiunea în contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Sănătății.

S-a respins excepția

invocată de pârâți privind lipsa de interes. Totodată, pârâții au fost obligați

să plătească reclamantei, 9.395.000 lei cheltuieli de judecată.

De precizat, că prin decizia

nr. 1764 din 13 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ, a admis recursul și a casat sentința atacată (nr. 189 din 10

decembrie 2001, a Curții de Apel Iași) și a trimis cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, a precizat Curtea Supremă de

Justiție, urma a fi verificat faptul dacă emiterea actului administrativ s-a

făcut cu respectarea condițiilor de formă și de fond referitoare la

obligativitatea cercetării prealabile a faptei imputate, la audierea reclamantei

și propunerile comisiei de disciplină, instituite prin dispozițiile art. 70 alin.

(5) și art. 72 din Legea nr. 189/1999.

S-a mai stabilit a se

verifica probele și susținerile ambelor părți în fața instanței.

Curtea de Apel Iași, prin

sentința nr. 30 din 8 martie 2004, având în vedere casarea cu trimitere, spre

rejudecare, dispusă de Curtea Supremă de Justiție, a constatat că nu s-au

respectat dispozițiile art. 13 și 134 din Legea nr. 1/1970, în vigoare la data

emiterii Ordinului nr. 188 din 22 februarie 2001 și nici art. 63 alin. (1) C.

muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, ce instituia, anterior emiterii

ordinului de destituire din funcție, procedura obligatorie a cercetării

prealabile sub sancțiunea nulității ordinului.

S-a mai reținut și faptul că

ordinul nu a fost motivat.

Cu privire la excepția

invocată de pârât, a lipsei de interes, a fost corect respinsă, ca nefondată,

de Curtea de Apel Iași. Reclamanta are vârsta de 48 ani, este medic primar,

doctor în Științe medicale, cu activitate de peste 10 ani în funcția de medic

director al C.M.P. Iași, a fost pensionată medical grad III de invaliditate și

menținută în program cu ½ normă. Instanța de fond a reținut că pierderea

capacității de muncă nu este definitivă, situația medicală a reclamantei putând

fi supusă revizuirii medicale la data de 23 aprilie 2004, conform deciziei nr. 2194

din 11 aprilie 2003, astfel încât nu se poate susține că acțiunea formulată

este lipsită de interes.

Cât privește motivul de

recurs invocat în cauză, în sensul că nu s-a ținut seama că pârâtul nu are

calitate procesuală pasivă, este, de asemenea, neîntemeiat.

De observat că, actul

administrativ contestat în cauză, ce a determinat litigiul de față, fiind, de

altfel, în final anulat, s-a dat la 22 februarie 2001, de Ministerul Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței.

În timpul judecării cauzei,

ca urmare a reorganizării pârâtului, cauză neimputabilă reclamantei Ț.C.,

pârâtul a fost numit Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului;

ulterior, activul și pasivul pârâtului a fost preluat de Ministerul Sănătății,

până la 31 martie 2004, potrivit O.G. nr. 16/2004, după care urmează o nouă

reorganizare a pârâtei.

Ceea ce este esențial în

cauză este faptul că urmare a reorganizării repetate a pârâtului inițial,

activul și pasivul acestei persoane juridice a fost preluat de persoana

juridică ce i-a urmat, astfel încât nu se poate susține de Ministerul

Sănătății, că la data judecării cauzei de Curtea de Apel Iași - 8 martie 2004,

nu avea calitate procesuală pasivă.

Așa fiind, hotărârea atacată

fiind legală și temeinică, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul declarat

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Sănătății și de Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 8 martie

2004 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2005.