ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 aprilie 2004, la Curtea de Apel Iași, Ministerul Sănătății a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 8 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, solicitând casarea hotărârii. În motivarea cererii, recurentul a susținut că „instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii”. Sub acest aspect s-a precizat în recursul declarat, că, având în vedere dispozițiile art. 1 al O.G.

nr. 16/2004, Ministerul Sănătății preia centrele de medicină preventivă din subordinea fostului Minister al Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, până la data de 31 martie 2004, când vor trece, reorganizate la Agenția de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, care se înființează ca instituție publică, în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat. Așa fiind, recurentul consideră că Ministerul Sănătății nu are calitate procesuală pasivă. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 30 din 8 martie 2004, Curtea de Apel Iași a admis excepția nulității absolute a actului atacat (Ordinul nr. 188 din 22 februarie 2001, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția de director a Centrului de Medicină Preventivă Iași).

S-a admis acțiunea în contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Sănătății. S-a respins excepția invocată de pârâți privind lipsa de interes. Totodată, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei, 9.395.000 lei cheltuieli de judecată. De precizat, că prin decizia nr. 1764 din 13 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul și a casat sentința atacată (nr. 189 din 10 decembrie 2001, a Curții de Apel Iași) și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, a precizat Curtea Supremă de Justiție, urma a fi verificat faptul dacă emiterea actului administrativ s-a făcut cu respectarea condițiilor de formă și de fond referitoare la obligativitatea cercetării prealabile a faptei imputate, la audierea reclamantei și propunerile comisiei de disciplină, instituite prin dispozițiile art. 70 alin. (5) și art. 72 din Legea nr. 189/1999. S-a mai stabilit a se verifica probele și susținerile ambelor părți în fața instanței.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 30 din 8 martie 2004, având în vedere casarea cu trimitere, spre rejudecare, dispusă de Curtea Supremă de Justiție, a constatat că nu s-au respectat dispozițiile art. 13 și 134 din Legea nr. 1/1970, în vigoare la data emiterii Ordinului nr. 188 din 22 februarie 2001 și nici art. 63 alin. (1) C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, ce instituia, anterior emiterii ordinului de destituire din funcție, procedura obligatorie a cercetării prealabile sub sancțiunea nulității ordinului. S-a mai reținut și faptul că ordinul nu a fost motivat. Cu privire la excepția invocată de pârât, a lipsei de interes, a fost corect respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Iași.

Reclamanta are vârsta de 48 ani, este medic primar, doctor în Științe medicale, cu activitate de peste 10 ani în funcția de medic director al C.M.P. Iași, a fost pensionată medical grad III de invaliditate și menținută în program cu ½ normă. Instanța de fond a reținut că pierderea capacității de muncă nu este definitivă, situația medicală a reclamantei putând fi supusă revizuirii medicale la data de 23 aprilie 2004, conform deciziei nr. 2194 din 11 aprilie 2003, astfel încât nu se poate susține că acțiunea formulată este lipsită de interes. Cât privește motivul de recurs invocat în cauză, în sensul că nu s-a ținut seama că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, este, de asemenea, neîntemeiat.

De observat că, actul administrativ contestat în cauză, ce a determinat litigiul de față, fiind, de altfel, în final anulat, s-a dat la 22 februarie 2001, de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței. În timpul judecării cauzei, ca urmare a reorganizării pârâtului, cauză neimputabilă reclamantei Ț.C., pârâtul a fost numit Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului; ulterior, activul și pasivul pârâtului a fost preluat de Ministerul Sănătății, până la 31 martie 2004, potrivit O.G. nr. 16/2004, după care urmează o nouă reorganizare a pârâtei. Ceea ce este esențial în cauză este faptul că urmare a reorganizării repetate a pârâtului inițial, activul și pasivul acestei persoane juridice a fost preluat de persoana juridică ce i-a urmat, astfel încât nu se poate susține de Ministerul Sănătății, că la data judecării cauzei de Curtea de Apel Iași - 8 martie 2004, nu avea calitate procesuală pasivă.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Sănătății și de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței civile nr. 30/CA din 8 martie 2004 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.