ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5533/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

20 octombrie 2004 și înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția comercială și

de contencios administrativ, sub nr. 6088/2004, reclamanta U.M. Iași a

solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Iași, anularea deciziei nr. 163 din 21 septembrie

2004, emisă de pârâtă.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

arătat că actul a cărui anulare o solicită și prin care a fost respinsă

contestația sa împotriva măsurilor dispuse de organele de control din cadrul

structurii de administrare fiscală Iași, prin procesul-verbal de control din 7

iulie 2004, nu conține temeiurile de fapt și de drept pe care se fundamentează

soluția organelor fiscale.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii, arătând că măsurile dispuse prin actul de

control sunt stabilite prin corecta aplicare a prevederilor legale incidente,

raportat la actele verificate și la perioada pentru care s-a efectuat

controlul.

Prin sentința civilă nr. 194 din 13

decembrie 2004, Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta U.M. Iași și a anulat

atât decizia nr. 163 din 21 septembrie 2004, emisă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași, cât și procesul-verbal din 7 iulie 2004, încheiat de

organele de control din cadrul structurii de Administrare Fiscală Iași -

activitatea de control fiscal.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de judecată a reținut, în esență, că organul de control nu a indicat,

în cuprinsul actului încheiat, temeiurile de drept care stau la baza obligației

stabilite în sarcina subiectului controlat și că același organ de control s-a

substituit legiuitorului, în sensul că a adăugat la lege, norme care să valorifice

o obligație inexistentă în legislația în vigoare, în perioada pentru care a

fost efectuat controlul.

Împotriva acestei soluții, susținând

că este netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași, în nume propriu și în reprezentarea pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Recurenții au criticat instanța de

fond, în principal, pentru nepronunțarea asupra a două excepții, respectiv cea

privind necompetența curții de apel în soluționarea litigiului și cea privind

lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală

- Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, invocându-se dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a constatat că au fost ignorate dispozițiile

legale care au constituit temeiul respingerii contestației

intimatei-reclamante, prin decizia nr. 163 din 21 septembrie 2004, a Direcției

Generale a Finanțelor Publice Iași.

Prin întâmpinare, intimata U.M. Iași

a solicitat menținerea hotărârii recurate; s-a apreciat că, fiind vorba de un

act emis de o autoritate publică centrală, competența aparține curții de apel

și că cea de-a doua excepție amintită în motivele de recurs nu a fost invocată

sau discutată în fața primei instanțe. Asupra fondului cauzei, intimata a

considerat că este corectă dezlegarea dată de Curtea de Apel Iași.

Examinând sentința atacată, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că este întemeiată cea dintâi critică

formulată de recurenți privind necompetența materială a Curții de Apel Iași și

că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., care atrag

casarea hotărârii ce a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei

instanțe.

Excepția de necompetentă materială

este o excepție dilatorie, a cărei rezolvare este obligatorie înainte de

cercetarea în fond a pretenției reclamantei.

Sub acest aspect, în mod greșit,

instanța a procedat la soluționarea cauzei pe fond, fără a verifica dacă este

competentă, după materie, să judece.

Totodată, excepția în discuție este

o excepție absolută, astfel încât poate fi invocată în orice fază a procesului,

de oricare dintre părți, procuror sau din oficiu.

Î

n speță, excepția de necompetență a fost ridicată prin

cererea de recurs și Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este

întemeiată.

Așa cum lesne se poate observa,

actul dedus judecății îl constituie decizia nr. 163 din 21 septembrie 2004, a

Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași.

Fiind vorba de un act administrativ emis de o autoritate de

nivel local, competența, în primă instanță, aparține tribunalului, așa cum

rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.,

raportate la dispozițiile art. 3 pct. 1 din același cod.

De altfel, chiar în finalul deciziei

contestate se menționează, în mod expres și în conformitate cu dispozițiile

legale mai sus arătate, că acest act poate fi atacat „cu acțiune în contencios

administrativ, în 30 de zile de la comunicare” la

Tribunalul Iași.

În ce privește cel de-al doilea

motiv de recurs, acesta nu va fi primit, întrucât, așa cum rezultă din

încheierea din 22 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a dispus

scoaterea acestei autorități din proces.

Cadrul procesual a fost, deci, în

mod corect stabilit, după dezbateri în condiții de contradictorialitate, în

raport cu obiectul cauzei și emitentul actului.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința va fi casată,

iar în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., dosarul va fi trimis, spre

competentă soluționare, Tribunalului Iași.

Instanța competentă va analiza

fondul pricinii, sub toate aspectele, inclusiv cele relevate în ultimul motiv

de recurs (întemeiat pe dispozițiile pct. 9 din art. 304 C. proc. civ.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, în nume propriu și în

reprezentarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 194 din 13 decembrie 2004,

a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Iași.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.