ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 159, pronunțată la data de 27 septembrie 2004, în

dosarul nr. 3077/2001, Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de SC I.T. SA Iași (în prezent

SC M.S. SA Iași

) și a anulat în parte

decizia nr. 133 din 14 mai 2004, emisă de Agenția Națională de Administrare

Fiscală, care a fost obligată să soluționeze pe fond contestația formulată

împotriva procesului-verbal încheiat la data de 2 februarie 2004, de către

Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, în partea referitoare la

stabilirea unor obligații bugetare suplimentare de 410.873.541.241 lei.

Prin aceeași soluție,

instanța de fond a menținut decizia contestată, în partea referitoare la nereținerea,

spre soluționare, a cererii formulată de reclamantă împotriva notei de

compensare nr. 404462 din 8 martie 2004, încheiată de Administrația Finanțelor

Publice a municipiului Iași.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 600009 din 8 ianuarie 2004, reclamanta SC I.T. SA Iași a cerut

rambursarea T.V.A. și, în urma controlului efectuat, prin procesul-verbal nr. 1559

din 2 februarie 2004, s-a stabilit că reclamanta are obligații bugetare

suplimentare, în sumă totală de 410.873.541.241 lei.

Reclamanta a contestat acest

proces-verbal, în ceea ce privește obligațiile bugetare suplimentare stabilite

în sarcina sa și a cerut exonerarea de la plata acestora, precum și anularea

măsurii compensării efectuate de organele fiscale și rambursarea efectivă a T.V.A.

de rambursat.

Prin decizia nr. 133 din 14

mai 2004. Agenția Națională de Administrare Fiscală a constatat că nu are

competența materială pentru a se învesti cu soluționarea contestației formulate

de SC I.T. SA Iași, pentru a i se acorda facilitățile prevăzute de art. 18 din

Legea nr. 137/2002, precum nici cu soluționarea contestației împotriva notei de

compensare nr. 404462 din 20 februarie 2004, încheiată de Administrația Finanțelor

Publice a municipiului Iași.

Pentru a anula pct. 1 din

decizia nr. 233 din 14 mai 2004, instanța de fond a reținut că Agenția

Națională de Administrare Fiscală a reținut în mod greșit că obiectul

contestației cu care a fost sesizată. vizează acordarea facilităților prevăzute

de art. 18 din Legea nr. 137/2002, reclamanta precizând în mod expres că a

solicitat anularea procesului-verbal de control în ceea ce privește stabilirea

în sarcina sa, a unor obligații bugetare suplimentare de 410.873.541.241 lei și

a cerut exonerarea de la plata acestora.

În concluzie, a motivat

instanța de fond, în raport cu obiectul contestației cu care a fost sesizată, Agenția

Națională de Administrare Fiscală era competentă să soluționeze această cale de

atac și să se pronunțe cu privire la existența, natura și întinderea

obligațiilor bugetare suplimentare reținute de organele de control, în sarcina

societății comerciale reclamante.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Iași care, fără a-și încadra criticile în prevederile art. 304 sau 304

1

C. proc. civ., a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este

greșită, Agenția nefiind competentă să soluționeze contestația societății

comerciale împotriva actului de control nr. 1558 din 2 februarie 2004, din

moment ce aceasta a invocat în favoarea sa, faptul că ar fi beneficiara

facilităților prevăzute de art. 18 pct. 12 din Legea nr. 137/2002, privind

unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că prin

procesul-verbal nr. 1558 din 2 februarie 2002, organele de control din cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice Iași au stabilit că intimata-reclamantă datora,

la data de 31 decembrie 2003, obligații bugetare restante și curente în valoare

de 397.049.040.176 lei, la care au adăugat dobânzi și penalități de

10.436.143.097 lei și, respectiv, 3.388.358.148 lei, actualizate pentru

perioada 25 octombrie 2003 - 9 ianuarie 2004, în total suma de 410.873.541.241

lei.

Astfel fiind, rezultă că

procesul-verbal în cauză are toate elementele unui act administrativ fiscal, în

sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., aflat în vigoare la data încheierii

acestuia.

Or, în contestația adresată Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, intimata-reclamantă a cerut în mod expres

anularea parțială a procesului-verbal de control, în ceea ce privește

stabilirea acestor obligații bugetare, precum și exonerarea de la plata lor.

Deci, potrivit prevederilor art.

174 și 178 C. proc. fisc., instanța de fond a reținut în mod corect că

intimata-reclamantă este îndreptățită la contestație, pretinzând că a fost

lezată în drepturile sale, iar Agenția Națională de Administrare Fiscală era

competentă și datoare să soluționeze contestația privind actul administrativ

fiscal respectiv.

În concluzie, recursul este

nefondat și va fi respins ca atare, soluția instanței de fond fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Iași, împotriva sentinței civile nr. 159 din 27

septembrie 2004, a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2005.