ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 159, pronunțată la data de 27 septembrie 2004, în dosarul nr. 3077/2001, Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de SC I.T. SA Iași (în prezent SC M.S. SA Iași ) și a anulat în parte decizia nr. 133 din 14 mai 2004, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a fost obligată să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva procesului-verbal încheiat la data de 2 februarie 2004, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, în partea referitoare la stabilirea unor obligații bugetare suplimentare de 410.873.541.241 lei.

Prin aceeași soluție, instanța de fond a menținut decizia contestată, în partea referitoare la nereținerea, spre soluționare, a cererii formulată de reclamantă împotriva notei de compensare nr. 404462 din 8 martie 2004, încheiată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 600009 din 8 ianuarie 2004, reclamanta SC I.T. SA Iași a cerut rambursarea T.V.A. și, în urma controlului efectuat, prin procesul-verbal nr. 1559 din 2 februarie 2004, s-a stabilit că reclamanta are obligații bugetare suplimentare, în sumă totală de 410.873.541.241 lei. Reclamanta a contestat acest proces-verbal, în ceea ce privește obligațiile bugetare suplimentare stabilite în sarcina sa și a cerut exonerarea de la plata acestora, precum și anularea măsurii compensării efectuate de organele fiscale și rambursarea efectivă a T.V.A.

de rambursat. Prin decizia nr. 133 din 14 mai 2004. Agenția Națională de Administrare Fiscală a constatat că nu are competența materială pentru a se învesti cu soluționarea contestației formulate de SC I.T. SA Iași, pentru a i se acorda facilitățile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002, precum nici cu soluționarea contestației împotriva notei de compensare nr. 404462 din 20 februarie 2004, încheiată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași. Pentru a anula pct. 1 din decizia nr. 233 din 14 mai 2004, instanța de fond a reținut că Agenția Națională de Administrare Fiscală a reținut în mod greșit că obiectul contestației cu care a fost sesizată.

vizează acordarea facilităților prevăzute de art. 18 din Legea nr. 137/2002, reclamanta precizând în mod expres că a solicitat anularea procesului-verbal de control în ceea ce privește stabilirea în sarcina sa, a unor obligații bugetare suplimentare de 410.873.541.241 lei și a cerut exonerarea de la plata acestora. În concluzie, a motivat instanța de fond, în raport cu obiectul contestației cu care a fost sesizată, Agenția Națională de Administrare Fiscală era competentă să soluționeze această cale de atac și să se pronunțe cu privire la existența, natura și întinderea obligațiilor bugetare suplimentare reținute de organele de control, în sarcina societății comerciale reclamante. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași care, fără a-și încadra criticile în prevederile art. 304 sau 304 1 C. proc.

civ., a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este greșită, Agenția nefiind competentă să soluționeze contestația societății comerciale împotriva actului de control nr. 1558 din 2 februarie 2004, din moment ce aceasta a invocat în favoarea sa, faptul că ar fi beneficiara facilităților prevăzute de art. 18 pct. 12 din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Recursul este nefondat. Este necontestat că prin procesul-verbal nr. 1558 din 2 februarie 2002, organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași au stabilit că intimata-reclamantă datora, la data de 31 decembrie 2003, obligații bugetare restante și curente în valoare de 397.049.040.176 lei, la care au adăugat dobânzi și penalități de 10.436.143.097 lei și, respectiv, 3.388.358.148 lei, actualizate pentru perioada 25 octombrie 2003 - 9 ianuarie 2004, în total suma de 410.873.541.241 lei.

Astfel fiind, rezultă că procesul-verbal în cauză are toate elementele unui act administrativ fiscal, în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., aflat în vigoare la data încheierii acestuia. Or, în contestația adresată Agenției Naționale de Administrare Fiscală, intimata-reclamantă a cerut în mod expres anularea parțială a procesului-verbal de control, în ceea ce privește stabilirea acestor obligații bugetare, precum și exonerarea de la plata lor. Deci, potrivit prevederilor art. 174 și 178 C. proc. fisc., instanța de fond a reținut în mod corect că intimata-reclamantă este îndreptățită la contestație, pretinzând că a fost lezată în drepturile sale, iar Agenția Națională de Administrare Fiscală era competentă și datoare să soluționeze contestația privind actul administrativ fiscal respectiv.

În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, împotriva sentinței civile nr. 159 din 27 septembrie 2004, a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2005.