ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3176/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2006, la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.A.J.A.C. Iași a chemat în judecată pârâtele D.G.F.P. Iași și D.G.A.M.C. solicitând instanței pentru ca, în contradictoriu cu acestea, să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală, nr. 147 din 10 august 2006 emisă de D.G.A.M.C. până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ fiscal. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 3 mai 2006-12 iulie 2006, a fost supusă unei inspecții fiscale generale și a avut ca obiect, verificarea modului de îndeplinire de către regie a obligațiilor la bugetul general consolidat, fiind emisă Decizia de impunere nr. 147 din 10 august 2006 pentru obligații bugetare suplimentare în sumă de 1.765.433 lei (RON).

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 17/CA din 5 februarie 2007 a admis cererea de suspendare formulată de R.A.J.C. Iași dispunând suspendarea executării actului administrativ, Decizie de impunere nr. 147 din 10 august 2006 până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ fiscal. Totodată a dispus restituirea către R.A.J.A.C. Iași a recipisei de consemnare nr. 518568/1 din 31 ianuarie 2007 privind achitarea sumei de 5000 RON cu titlu de cauțiune, a cărei reținere la registrul de valori nu se mai justifică. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin documentația depusă reclamanta a făcut dovada perturbării previzibile grave a funcționării a serviciului public de interes județean precum și a serviciilor de profil.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs D.G.F.P. Iași și D.G.M.C. din cadrul A.N.A.F., invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind probate nici existența unui caz bine justificat și nici iminența producerii unei pagube. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care, în esență, a combătut criticile din recurs, a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică și a cerut respingerea recursului. Recursul este nefondat. Este necontestat că, prin actul administrativ fiscal a cărui suspendare s-a cerut, decizia de impunere nr. 147 din 10 august 2006 emisă de A.N.A.F.

prin D.G.A.M.C., în sarcina R.A.J.A.C. Iași au fost stabilite obligații bugetare suplimentare în sumă de 1.765.433 lei (RON) pentru perioada 2001-2005, reprezentând taxă pe valoare adăugată și accesoriile aferente. De asemenea, este necontestat că intimata-reclamantă, din suma stabilită cu obligații suplimentare, a achitat suma de 1.053.353 lei (RON) reprezentând taxa pe valoare adăugată, suma rămasă neachitată reprezentând obligațiile accesorii (dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată). În raport cu aceste elemente și cu împrejurarea că intimata-reclamantă realizează un serviciu public de interes județean, astfel că achitarea integrală a sumei stabilite de organele fiscale ca obligații suplimentare poate produce o perturbare gravă a funcționării sale, instanța de fond a reținut în mod judicios îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel fiind, soluția pronunțată este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Iași în nume propriu și pentru D.G.A.M.C. împotriva sentinței civile nr. 17/CA din 5 februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.