ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 995/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3

din 22 mai 2006 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, soluționând conflictul negativ de competență survenit ca urmare a

adoptării deciziei nr. 260/ CA din 16 decembrie 2005 și decizia nr. 39 din 19

aprilie 2006 a stabilit competența de soluționare a acesteia în favoarea D.G.F.P.

Iași.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în esență, că prin decizia nr. 260/ CA din 16

decembrie 2005, Curtea de Apel Iași a stabilit competența D.G.F.P. Iași pentru

a o soluționa contestația în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (1) C.

proc. fisc.

D.G.F.P. Iași, prin Decizia nr.

39 din 19 aprilie 2006, s-a dezinvestit cu soluționarea cauzei, reținând că

aceasta are ca obiect plângerea împotriva amenzii și confiscării, deci

competența de soluționare aparținând instanțelor judecătorești.

Examinând cele două

hotărâri, instanța de fond a apreciat că nici una dintre contestatoare nu a solicitat

desființarea proceselor verbale de contravenție încheiate la data de 21

octombrie 2002, pe baza notei de constatare întocmită de Garda Financiară la

data de 18 octombrie 2002, astfel în mod eronat a apreciat D.G.F.P. Iași că a

fost învestită cu soluționarea unor plângeri împotriva măsurilor de sancționare

contravențională dispuse de Garda Financiară.

În fine, instanța, reținând

că ceea ce se contestă este nota de constatare din 18 octombrie 2002, încheiată

de Garda Financiară, astfel că în temeiul prevederilor Codului de procedură

fiscală, competența de cercetare a acestui act în procedura administrativă,

revine D.G.F.P. Iași.

Împotriva acestei hotărâri,

au declarat recurs contestatoarele SC N.H.I.S. SRL și SC E.E. SA Iași,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, în raport de obiectul

cauzei, competența de soluționare aparține, potrivit art. 1 alin. (3) din

O.U.G. nr. 13/2001, instanței de drept comun.

Recursurile sunt întemeiate.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă făcută mai sus, conflictul negativ de competență a apărut

între Curtea de Apel Iași, care prin decizia nr. 260 din 16 decembrie 2005 a trimis cauza la D.G.F.P. Iași, conform art. 178 C. proc. fis., pe de o parte și acest organ

administrativ-fiscal care, prin decizia nr. 39 din 19 aprilie 2006 a trimis cauza Curții de Apel Iași, situație în care această Curte, prin decizia nr. 3/ CA din

22 mai 2006 a soluționat conflictul de competență astfel apărut și a stabilit

competența în favoarea organului administrativ fiscal.

Într-adevăr, potrivit art. 22

alin. (4) fraza I C. proc. civ., există conflict de competență, în sensul art. 20

și în cazul în care el se ivește între instanțe judecătorești și alte organe cu

activitate jurisdicțională, așa cum este considerată, în sensul larg al

noțiunii de activitate jurisdicțională, activitatea de soluționare a

contestațiilor de către organul fiscal competent.

Dar, potrivit art. 22 alin. (4)

fraza a II-a C. proc. civ., în situația de mai sus, conflictul negativ de

competență se rezolvă de instanța judecătorească ierarhic superioară celei

aflate în conflict.

Deci, în cazul de față, cum

instanța aflată în conflict era însăși Curtea de Apel Iași, soluționarea

conflictului de competență s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale citate

mai sus, astfel că recursul va fi admis iar sentința atacată va fi casată,

competența de soluționare a conflictului negativ de competență aparținând

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Asupra conflictului negativ

de competență;

Din conținutul actului de

sesizare a instanței judecătorești, rezultă că societatea comercială a formulat

plângere împotriva măsurilor de sancționare cu amendă și confiscarea unei sume

obținute, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută la art. 1 lit. e) din

Legea nr. 12/1990, constatată la 18 octombrie 2002 de agentul constatator din

cadrul secției Iași a Gărzii Financiare.

La data constatării

contravenției și a depunerii plângerii erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001,

iar potrivit art. 1 alin. (3) din acest act normativ, căile de atac privind

amenzile, confiscările și alte măsuri complementare aplicate prin acte ale

organelor M.F.P. se supun dispozițiilor dreptului comun, care este reprezentat

de prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cele

două sancțiuni contestate fiind sancțiuni contravenționale.

Astfel fiind, având în

vedere dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare

aparține judecătoriei pe raza căruia a fost săvârșită contravenția, Judecătoria

Iași în cazul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC N.H.I.S. SRL și de SC E.E. SA Iași, împotriva sentinței nr. 3 din 22 mai 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza la Judecătoria Iași, pentru competentă soluționare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2007.