ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7164/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M. SRL Iași a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea deciziei nr. 199 din 13 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a procesului-verbal din 30 iunie 2003 a Direcției de Control Fiscal și exonerarea reclamantei de la obligația de plată a sumei de 800.173.444 lei ,cu titlu de T.V.A., dobânzi și penalități. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtei, la plata sumei de 672.494.159 lei, reprezentând T.V.A. de rambursat, aferent operațiunilor derulate de reclamantă, în perioada septembrie 2002 – ianuarie 2003, deoarece pretinsa T.V.A., ce ar fi trebuit colectată de reclamantă, se referă la produse care au fost exportate, astfel că reclamanta beneficiază de scutire de la plata T.V.A.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită, i-a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal de control financiar din 30 iunie 2003, prin care i s-a stabilit obligația de a plăti către bugetul de stat, suma de 1.472.667.603 lei cu titlu de T.V.A., dobânzi aferente T.V.A. și penalități, pentru exporturile de produse cosmetice efectuate în perioada iunie - august 2002 și septembrie 2002 - ianuarie 2003, către partenerul său extern – M.M. L td. USA. Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 11 din 26 ianuarie 2004, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, întrucât suma contestată este în valoare de 1.472.667.603 lei, deci peste 1 miliard de lei, competența de soluționare a cauzei îi revine Tribunalului Iași. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs SC M. SRL Iași. Recurenta a susținut în esență că instanța a aplicat greșit prevederile art. 4 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, modificată, precum și a art. 2 pct. 1 lit. c) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu a ținut cont de obiectul acțiunii dedus judecății, deoarece numai în funcție de acesta, se putea stabili dacă actul atacat este administrativ sau administrativ-jurisdicțional și pe cale de consecință, competența ar fi aparținut curții de apel sau tribunalului.

Recursul este nefondat. Prin acțiunea formulată, recurenta-reclamantă SC M. SRL Iași a solicitat anularea unor acte administrative emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, întemeindu-și acțiunea, pe dispozițiile legii contenciosului administrativ. În raport cu aceste dispoziții, Curtea constată că în cauză, competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ. Întrucât actele a căror anulare se solicită, au fost emise de un organ al autorității locale, competența de soluționare este stabilită expres potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) C. proc. civ., în favoarea tribunalului, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 11/CA din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.