ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 143/CA din

21 septembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA Iași, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași

și Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcția Regională Vamală Iași

și a obligat pârâtele să plătească reclamantei, suma de 1.829.318.437 lei

vechi, respectiv 182.931,84 RON, cu titlu de daune și suma de 73.104.398 lei

vechi (7.310,43 RON), cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței se reține că

prin procesul-verbal de control nr. 5336 din 3 aprilie 2001, Direcția Regională

Vamală Iași a stabilit că reclamanta datorează taxe vamale în sumă de 3.042.227.968

lei, ca urmare a reverificării importurilor de concentrat C.C. Partea I și C.C.L.

Partea I, efectuate în perioada 16 iunie 1999 - 9 octombrie 2000.

Urmare a contestării de către

reclamantă a obligațiilor sus-menționate, Direcția Generală Vamală Iași a

comunicat reclamantei, cu actul nr. 19.675 din 22 noiembrie 2001, că procesul-verbal

de control se modifică în sensul restituirii către reclamantă a taxelor vamale,

în sumă de 3.042.227.968 lei, a comisionului vamal, de 836.492 lei, a T.V.A.,

în sumă de 618.699.458 lei și a accizelor, de 745.144 lei.

În perioada 23 ianuarie - 18 martie

2002 s-a restituit reclamantei, prin plăți succesive, suma încasată necuvenit.

Această măsură a fost determinată de

reglementarea nr. 1694 din 24 august 2001, publicată în jurnalul Oficial al

Comunității Europene nr. I

229/3 din 25 august 2001

,

prin care au fost clasificate aceste produse la codul tarifar 38.24.90.95.

Se mai reține că potrivit expertizei

contabile efectuate în cauză de expert D.C., diferența dintre cuantumul taxelor

vamale încasate nelegal de organele vamale (în sumă de 3.042.227.968 lei) și

valoarea actualizată a acestora la indicele de inflație la data restituirii (în

sumă de 4.871.546.405 lei) este de 1.829.318.437 lei, sumă care, în baza art. 998-999 C. civ., se cuvine a fi plătită reclamantei cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Iași și Direcția Regională Vamală Iași, în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor, susținând, în principal, inexistența elementelor prevăzute

de art. 998-999 C. civ.

Astfel, efectuarea controlului

ulterior și, implicit restituirea diferențelor în plus privind drepturi vamale

de import își au temeiul în dispozițiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997,

privind Codul vamal al României, potrivit cărora diferențele în plus se restituie

titularului în termen de 30 de zile de la data constatării. Până la data

reglementării adoptate de Comisia Europeană, respectiv 24 august 2001, taxele

vamale și alte drepturi de import au fost încasate legal de organul vamal, în

baza declarațiilor de import întocmite și depuse de reclamantă la autoritatea

vamală.

În consecință, în mod greșit s-a

reținut faptul că, din culpa organelor fiscale s-a creat reclamantei un

prejudiciu.

Recursurile sunt întemeiate.

Astfel, ca urmare a reglementărilor

Comisiei Europene nr. 1694 din 24 iulie 2001, publicate în Jurnalul Oficial al

Comunității Europene nr. I 229/3 din 25 august 2001, Ministerul Finanțelor a

emis adresa nr. 26/35 din 13 septembrie 2001, prin care se precizează că cele

două concentrate C.C. Partea I și C.C.L. Partea I, vor fi încadrate la poziția

tarifară 38.24.9095, motiv pentru care, în baza calculului transmis prin adresa

nr. 19675 din 22 noiembrie 2001, s-au restituit reclamantei, la datele de 23

ianuarie 2002 și 18 martie 2002, taxele vamale achitate în plus pentru

importurile din perioada 16 iunie 1999 - 9 octombrie 2000, în sumă totală de

3.042.227.968 lei.

Față de această situație de fapt

reținută la instanța de fond, în mod greșit s-a reținut că în cauză sunt

întrunite elementele răspunderii materiale prevăzute de art. 998-999 C. civ., în speță autoritățile vamale și fiscale nefiind în culpă, deoarece taxele vamale și alte

drepturi de import au fost încasate legal, în baza declarațiilor vamale de

import, întocmite și depuse de reclamantă la autoritatea vamală și care nu au

fost anulate prin hotărâre judecătorească. În acest sens, art. 3 lit. s) din

Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, declarația vamală este

actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele

și în modalitățile prevăzute de reglementările vamale, voința de a plasa

mărfurile sub un regim vamal determinat.

După apariția precizării exprimate

de Comisia Europeană, la 24 august 2001, în urma unui control ulterior efectuat

de Direcția Regională Vamală Iași, s-a dispus restituirea sumelor încasate în

plus de la companie, împrejurare ce rezultă din adresa nr. 19675 din 22

noiembrie 2001, emisă de această direcție, iar restituirea efectivă s-a

efectuat în perioada 23 ianuarie 2002 - 18 martie 2002.

Pentru perioada anterioară apariției

reglementării adoptate de Comisia Europeană, organele fiscale nu au vreo culpă

în perceperea taxelor ce fac obiectul prezentului litigiu, iar ulterior

reglementării, constatarea și plata diferențelor plătite în plus s-a făcut

într-un termen scurt, în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (4) din

Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.

De asemenea, instanța de fond a

soluționat cauza cu neobservarea dispozițiilor art. 11 și 13 din Legea nr. 29/1990,

a contenciosului administrativ, în vigoare la data introducerii acțiunii,

potrivit cărora acordarea daunelor în această materie este condiționată de

emiterea unui act administrativ nelegal sau a unui refuz nejustificat de

rezolvare a unei cereri privitoare la un drept recunoscut de lege, împrejurări

pe care reclamanta nu le-a dovedit, invocând doar faptul că între momentul

perceperii unor taxe vamale și data restituirii s-a scurs un interval de timp.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise, dispunându-se

modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași și de Direcția

Regională Vamală Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor,

împotriva sentinței nr. 143 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantei SC C.I. SA Iași, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 10 mai 2006.