ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 143/CA din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.I. SA Iași, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași și Autoritatea Națională a Vămilor București - Direcția Regională Vamală Iași și a obligat pârâtele să plătească reclamantei, suma de 1.829.318.437 lei vechi, respectiv 182.931,84 RON, cu titlu de daune și suma de 73.104.398 lei vechi (7.310,43 RON), cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței se reține că prin procesul-verbal de control nr. 5336 din 3 aprilie 2001, Direcția Regională Vamală Iași a stabilit că reclamanta datorează taxe vamale în sumă de 3.042.227.968 lei, ca urmare a reverificării importurilor de concentrat C.C. Partea I și C.C.L. Partea I, efectuate în perioada 16 iunie 1999 - 9 octombrie 2000. Urmare a contestării de către reclamantă a obligațiilor sus-menționate, Direcția Generală Vamală Iași a comunicat reclamantei, cu actul nr. 19.675 din 22 noiembrie 2001, că procesul-verbal de control se modifică în sensul restituirii către reclamantă a taxelor vamale, în sumă de 3.042.227.968 lei, a comisionului vamal, de 836.492 lei, a T.V.A., în sumă de 618.699.458 lei și a accizelor, de 745.144 lei.

În perioada 23 ianuarie - 18 martie 2002 s-a restituit reclamantei, prin plăți succesive, suma încasată necuvenit. Această măsură a fost determinată de reglementarea nr. 1694 din 24 august 2001, publicată în jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. I 229/3 din 25 august 2001 , prin care au fost clasificate aceste produse la codul tarifar 38.24.90.95. Se mai reține că potrivit expertizei contabile efectuate în cauză de expert D.C., diferența dintre cuantumul taxelor vamale încasate nelegal de organele vamale (în sumă de 3.042.227.968 lei) și valoarea actualizată a acestora la indicele de inflație la data restituirii (în sumă de 4.871.546.405 lei) este de 1.829.318.437 lei, sumă care, în baza art. 998-999 C. civ., se cuvine a fi plătită reclamantei cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași și Direcția Regională Vamală Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, susținând, în principal, inexistența elementelor prevăzute de art. 998-999 C. civ. Astfel, efectuarea controlului ulterior și, implicit restituirea diferențelor în plus privind drepturi vamale de import își au temeiul în dispozițiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, potrivit cărora diferențele în plus se restituie titularului în termen de 30 de zile de la data constatării. Până la data reglementării adoptate de Comisia Europeană, respectiv 24 august 2001, taxele vamale și alte drepturi de import au fost încasate legal de organul vamal, în baza declarațiilor de import întocmite și depuse de reclamantă la autoritatea vamală.

În consecință, în mod greșit s-a reținut faptul că, din culpa organelor fiscale s-a creat reclamantei un prejudiciu. Recursurile sunt întemeiate. Astfel, ca urmare a reglementărilor Comisiei Europene nr. 1694 din 24 iulie 2001, publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. I 229/3 din 25 august 2001, Ministerul Finanțelor a emis adresa nr. 26/35 din 13 septembrie 2001, prin care se precizează că cele două concentrate C.C. Partea I și C.C.L. Partea I, vor fi încadrate la poziția tarifară 38.24.9095, motiv pentru care, în baza calculului transmis prin adresa nr. 19675 din 22 noiembrie 2001, s-au restituit reclamantei, la datele de 23 ianuarie 2002 și 18 martie 2002, taxele vamale achitate în plus pentru importurile din perioada 16 iunie 1999 - 9 octombrie 2000, în sumă totală de 3.042.227.968 lei.

Față de această situație de fapt reținută la instanța de fond, în mod greșit s-a reținut că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii materiale prevăzute de art. 998-999 C. civ., în speță autoritățile vamale și fiscale nefiind în culpă, deoarece taxele vamale și alte drepturi de import au fost încasate legal, în baza declarațiilor vamale de import, întocmite și depuse de reclamantă la autoritatea vamală și care nu au fost anulate prin hotărâre judecătorească. În acest sens, art. 3 lit. s) din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, declarația vamală este actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele și în modalitățile prevăzute de reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat.

După apariția precizării exprimate de Comisia Europeană, la 24 august 2001, în urma unui control ulterior efectuat de Direcția Regională Vamală Iași, s-a dispus restituirea sumelor încasate în plus de la companie, împrejurare ce rezultă din adresa nr. 19675 din 22 noiembrie 2001, emisă de această direcție, iar restituirea efectivă s-a efectuat în perioada 23 ianuarie 2002 - 18 martie 2002. Pentru perioada anterioară apariției reglementării adoptate de Comisia Europeană, organele fiscale nu au vreo culpă în perceperea taxelor ce fac obiectul prezentului litigiu, iar ulterior reglementării, constatarea și plata diferențelor plătite în plus s-a făcut într-un termen scurt, în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.

De asemenea, instanța de fond a soluționat cauza cu neobservarea dispozițiilor art. 11 și 13 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, în vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit cărora acordarea daunelor în această materie este condiționată de emiterea unui act administrativ nelegal sau a unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privitoare la un drept recunoscut de lege, împrejurări pe care reclamanta nu le-a dovedit, invocând doar faptul că între momentul perceperii unor taxe vamale și data restituirii s-a scurs un interval de timp. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise, dispunându-se modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași și de Direcția Regională Vamală Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței nr. 143 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei SC C.I. SA Iași, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2006.