ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

decembrie 2002, reclamanta SC C.C. SA Iași a chemat în judecată Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Iași, Direcția Generală a Vămilor și Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.840.939.799

lei, cu titlu de daune.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că pentru importurile de concentrat C.C. Partea 1 și C.C.L. Partea 1,

efectuate de către SC C.C. SA Iași, în perioada 16 iunie 1999 – 9 octombrie

2000, organele vamale au perceput în mod nelegal taxe vamale în valoare totală

de 3.042.227.968 lei.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

civilă nr. 77 din 19 mai 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași, în nume propriu

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și de Ministerul Finanțelor Publice,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași.

În recursul său Direcția Regională

Vamală Iași, a susținut în esență, că instanța a admis pretențiile reclamantei,

fără să analizeze și să stabilească în mod cert dacă aceste pretenții se referă

la taxele vamale aferente importurilor efectuate în perioada 16 iunie 1999 – 9

octombrie 2000 și dacă calculul acestor taxe, precum și restituirea dispusă, nu

se referă la alte operațiuni vamale de import.

Ministerul Finanțelor Publice, în

recursul său, arată că, deși a solicitat instanței să verifice faptul că

petenta solicita daune și pentru 8 declarații vamale pentru care Curtea Supremă

de Justiție, prin decizia nr. 1376/2002, a respins acțiunea petentei, ca tardiv

introdusă, instanța nu s-a conformat acestei cereri.

Cu privire la reținerea instanței,

potrivit căreia nici una din părți nu contestă calculul daunelor, se arată că

motivarea nu corespunde realității.

În întâmpinarea depusă la 5 mai 2003

s-a precizat că pretențiile reclamantei privitoare la diferența de curs valutar,

sunt nelegale.

În final se menționează că potrivit

declarației vamale din 14 ianuarie 1997, până în 29 aprilie 1998, reclamanta

mai are de achitat încă 8.551.141.579 lei taxe vamale, T.V.A., accize și

majorări de 6.654.454.486 lei, motiv pentru care instanța nefăcând o analiză a

modului de plată a datoriilor și a compensărilor făcute între părți, nu putea

să dispună plata unor daune de 1.840.939.799 lei.

Ambele recursuri sunt fondate.

Prin acțiunea introductivă, reclamanta

SC C.C. SA Iași solicită obligarea recurentelor-pârâte, la plata sumei de 1.840.939.799

lei, cu titlu de daune, susținând că i-au fost percepute în mod nelegal taxe

vamale de 3.042.227.968 lei, pentru importurile de concentrat C.C. Partea 1 și

C.C.L. Partea 1, efectuate în perioada 16 iunie 1999 – 9 octombrie 2000.

Instanța de fond nu a observat că

petenta solicită restituirea unor sume plătite la o serie de declarații vamale,

pentru care Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 1376/2002, a respins

solicitarea de anulare, ca tardiv introdusă.

Instanța trebuia să constate că pentru

D.V.I. nr. 6174 din 16 iunie 1999, nr. 7202 din 12 iunie 1999, nr. 7511 din 19

iunie 1999, nr. 9242 din 7 septembrie 1999, nr. 10414 din 11 octombrie 1999, nr.

10921 din 25 octombrie 1999, nr. 11474 din 9 noiembrie 1999 și nr. 11987 din 22

noiembrie 1999, în valoare de 749.416.715 lei, există autoritate de lucru

judecat, aceste declarații rămânând în continuare titluri, în baza cărora

sumele se datorează. Această sumă trebuia scăzută de instanță.

În ceea ce privește pretenția

reclamantei de a primi suma de 1.840.939.799 lei, reprezentând diferența de

curs valutar, aceasta este nelegală, întrucât plata taxelor vamale s-a făcut în

lei, și nu în valută.

Se va avea în vedere valorificarea

actualizată la indicele de inflație, și nu diferența de curs valutar.

De asemenea, se impunea ca instanța

de fond să dispună efectuarea unei expertize contabile care să examineze modul

de plată, datoriile și compensările făcute între părți, urmând ca la dosar să

fie depuse dovezi privind sumele care au fost restituite.

Având în vedere considerentele mai sus

arătate și văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe, care va avea în vedere îndrumările date prin

prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași, în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor și de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Iași, împotriva sentinței civile nr. 77/CA din

19 mai 2003 a Curții de Apel Iași.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.