ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 august 2001 reclamanta SC B. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 122 din 23 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice (în realitate decizia nr. 1122) și a actului constatator nr. 185 din 6 aprilie 2001 întocmit de Vama Iași, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 874.041.417 lei reprezentând taxe vamale și T.V.A. A mai solicitat și suspendarea executării celor două acte până la soluționarea acțiunii, ca și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta arată că a importat o instalație completă de bowling, la 7.11.2000, pentru care Vama nu a obligat-o la plata taxelor vamale la data importului, însă ulterior a fost obligată nelegal la plata acestora, în contradicție cu prevederile Legii nr. 133/1999.

Mai arată că importul efectuat nu intră sub incidența unor prevederi legale adoptate ulterior, prin care s-au limitat facilitățile la importul anumitor bunuri și anume ale H.G. nr. 244/2001 și nici nu sunt aplicabile dispozițiile art. 61 din Legea nr. 144/1997. Printr-o cerere separată reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 122/2001 a Ministerului Finanțelor Publice și a actului constatator nr. 185/2001 al Vămii Iași, cerere admisă prin încheierea din 10 septembrie 2001 dată în Camera de consiliu de către Curtea de Apel Iași. Prin sentința nr. 6 din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Iași a fost admisă acțiunea, s-a dispus anularea celor două acte contestate, a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 874.041.417 lei, s-a dispus restituirea cauțiunii de 12.000.000 lei, au fost obligați pârâții la 50.608.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost debitată reclamanta cu suma de 30.000.000 lei reprezentând diferență onorar expert.

Instanța reține că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 22 din Legea nr. 133/1999, deoarece a devenit proprietara instalației importate la 7.11.2000, când a efectuat plata, nu la data importului (9.02.2001), organul vamal făcând o greșită aplicare a art. 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999, aprobate prin H.G. nr. 244/2001, intrate în vigoare la 28.02.2001, deci ulterior importului și care nu se pot avea în vedere retroactiv. Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași și Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași.

Ministerul Finanțelor Publice critică sentința pentru nelegalitate, susținând că importul făcut de reclamantă reprezintă o instalație de jocuri de societate, nu de mașini, instalații, echipamente industriale care să ducă la dezvoltarea activității de producție sau de prestării servicii, care sunt prevăzute în art. 21 1 din Legea nr. 133/1999 că sunt scutite de plata taxelor vamale pentru întreprinderile mici și mijlocii. Consideră că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999 vin numai să detalieze și să arate modul practic de aplicare a legii, dar nu schimbă textul acesteia. Menționează și că instanța nu trebuia să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată pentru că s-au opus la efectuarea expertizei, iar obiectivele acesteia nu au fost puse în discuția părților.

Direcția Generală a Vămilor critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie . Susține că instanța a ignorat apărările pe care le-a făcut și dispozițiile legale aplicabile, bazându-și soluția pe concluziile din raportul de expertiză, expertul interpretând eronat conținutul unor texte de lege, ca și momentul intrării lor în vigoare, atribut ce revenea în exclusivitate instanței. Mai susține că instanța a reținut greșit aplicarea în cauză de către organele vamale a prevederilor art. 20 din Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 244/2001, când în realitate s-a precizat în actul constatator că reclamanta nu beneficiază de scutire de taxe vamale în baza Legii nr. 133/1999. Arată și că instalația de bowling importată, încadrată la poziția tarifară 95.04.90.90, nu poate fi asimilată cu mașini, instalații și echipamente industriale, pentru care art. 21 1 din Legea nr. 123/1999 prevede scutirea de plată a taxelor vamale.

Ambele recursuri sunt fondate pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Intimata a achiziționat din S.U.A o instalație completă de bowling, la 7.11.2000, importată în baza declarației vamale de import nr. 11569 din 9.02.2001 și pentru care, potrivit declarației pe proprie răspundere a importului, i s-au acordat facilitățile fiscale prevăzute de art. 22 din Legea nr. 133/1999. Ulterior, organul vamal a considerat că intimata nu beneficiază de aceste facilități și a stabilit în sarcina ei obligația de plată a sumei de 874.041.417 lei reprezentând taxe vamale și T.V.A., prin nota de constatare nr. 185 din 6 aprilie 2001, măsură menținută prin decizia nr. 1122 din 23 iulie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice.

Instanța de fond, prin sentința contestată a apreciat că organele vamale au stabilit eronat obligația intimatei la plata sumei de 874.041.417 lei, deoarece aceasta beneficiază de scutire la plata taxelor vamale în temeiul art. 22 din Legea nr. 133/1999, iar art. 20 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 133/1999, invocate de organul constatator, nu prezintă relevanță pentru că au intrat în vigoare ulterior efectuării importului. Dar, în conținutul notei de constatare nu se face referire la Normele metodologice, ci la Legea nr. 133/1999, astfel că este irelevantă motivarea instanței în ce privește neaplicarea acestor norme pentru considerentul că publicarea lor a intervenit ulterior importului.

Esențial în rezolvarea pricinii este dacă instalația de bowling se poate încadra la poziția tarifară 84.59.87 – mașini, instalații, echipamente industriale , Know - bow în vederea dezvoltării activității proprii de producție și servicii, ori la poziția tarifară 95.04.90.90 – articole pentru jocurile de societate, inclusiv jocurile cu motor sau cu mecanisme de mișcare, jocuri de biliard, mese speciale pentru jocurile de cazino și jocurile de popice automate. Curtea consideră că punctul de vedere al recurenților este cel corect și anume că bunul importat se încadrează la poziția tarifară 95.04.90.90, deoarece nu intră în categoria mașini, instalații, echipamente industriale, Know-how, destinate dezvoltării unei activități proprii de producție și servicii, prevăzută de art. 21 1 din O.U.G.

nr. 297/2000, pentru completarea Legii nr. 133/1999, prin care se prevede scutirea de plată a taxelor vamale. În Tariful vamal de import al României jocul de bowling nu este considerat ca fiind o instalație, iar poziția tarifară 95.04.90.90 cuprinde articole pentru jocuri de societate, inclusiv jocurile cu motor sau cu mecanisme în mișcare, jocuri de biliard, mese speciale pentru jocuri de cazino și jocuri de popice automate. Bowlingul este un joc de popice automat, deci se încadrează la poziția tarifară 95.04.90.90, nefiind astfel scutit de plata facilităților vamale. Ca atare, se vor admite recursurile și va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de SC B. SRL, Iași în temeiul art. 312 și art. 314 C. proc.

civ. În ce privește diferența de onorariu de expert de 30.000.000 lei pentru care instanța de fond a dispus debitarea reclamantei, Curtea consideră că expertul are dreptul numai la suma de 5.000.000 lei, deja virată în contul Biroului de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Iași, în raport de volumul de muncă efectuat, dar și pentru că decontul de cheltuieli nu are viza Biroului de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, precum și de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 6/CA din 14 ianuarie 2002 a Curții de Apel Iași. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de SC Bowling SRL Iași, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.