ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3476/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 decembrie 2004, reclamantul N.C., în numele și pentru SC D. SA, a solicitat anularea deciziei nr. 388 din 9 decembrie 2004, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și obligarea acesteia să-i soluționeze pe fond contestația, prin recunoașterea calității de asociat și administrator al SC D. SA. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că nelegal s-a reținut că nu are calitate procesuală și nu poate formula contestație împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 10334 din 7 octombrie 2004, cu toate că a introdus contestația în calitatea sa de acționar și administrator al SC D. SA, a participat la discuția finală înainte de încheierea actului de control, i s-a comunicat raportul de inspecție și a dat o notă explicativă.

Mai arată că nu a putut aplica ștampila societății pe contestație, pentru că nu a mai avut acces la sediul acesteia, cu toate că există hotărâri judecătorești care îi atestă calitatea de asociat și administrator al SC D. SA. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea ședinței publice de la 11 aprilie 2005, a dispus suspendarea judecării cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea plângerii formulate de SC D. SA la Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași. Recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii de suspendare a fost admis prin decizia nr. 4678 din 3 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că s-a casat încheierea atacată și s-a trimis cauza, la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.

Reluând judecata, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 10/CA din 30 ianuarie 2006, prin care a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 388 din 9 decembrie 2004, emisă de pârâtă, a recunoscut reclamantului, calitatea de asociat și administrator în cadrul SC D. SA Iași și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamant împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 10334 din 7 octombrie 2004. Instanța reține, în motivarea sentinței, că reclamantul este administratorul SC D. SA și că acesta a formulat contestația în calitate de acționar și administrator, în numele și pentru SC D. SA Iași. Mai reține că organul de control fiscal a solicitat reclamantului, notă explicativă; prin raportul de inspecție i se recunoaște calitatea de administrator al SC D. SA, că la data de 1 octombrie 2004 figura ca acționar și ca administrator al societății respective, alături de S.S.

și D.Ș., că a fost invitat de către Direcția de Control Fiscal pentru discuțiile finale și că i s-a comunicat oficial raportul de inspecție fiscală. Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că instanța de fond a recunoscut greșit reclamantului, calitatea de administrator și acționar al SC D. SA Iași, cu toate că acțiunea nu a fost însușită de către această societate, iar reclamantul nu a făcut dovada calității de reprezentant legal al societății și nu a aplicat ștampila pe acțiune. Menționează că, fiind vorba de o societate pe acțiuni, aceasta este administrată de un consiliu de administrație, care a delegat o parte din puterile sale unui comitet de direcție condus de directorul general S.S.

Arată că SC D. SA a formulat, prin reprezentanții săi legali, contestație împotriva raportului de inspecție, contestație soluționată prin decizia nr. 62 din 31 martie 2005, care a fost atacată la instanța de contencios administrativ, formând obiectul dosarului nr. 3249/2005 al Curții de Apel Iași. Analizând motivele de recurs invocate, prin prisma materialului probator administrat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin raportul de inspecție fiscală nr. 10334 din 1 octombrie 2004, încheiat de organele de control din cadrul Direcției Controlului Fiscal Iași, s-a reținut că SC D. SA Iași datorează bugetului de stat, suma totală de 9.112.905.967 lei, cu titlu de diferențe impozit pe profit și T.V.A., cu dobânzile și penalitățile aferente.

Intimatul-reclamant a contestat rezultatele controlului, contestația fiind soluționată de recurenta-pârâtă, prin decizia nr. 388 din 9 decembrie 2004, prin care s-a respins contestația ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, decizie contestată în prezenta cauză. Instanța de fond a admis contestația, reținând că reclamantul are calitatea de asociat și administrator al SC D. SA Iași și a dispus ca autoritatea fiscală să soluționeze pe fond contestația acestuia. Trebuie ținut cont, însă, că, chiar intimatul susține că a atacat actul de control în nume personal, ca administrator și acționar al societății. În același timp și SC D. SA a contestat raportul de inspecție fiscală, aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Iași, acțiunea formulată de aceasta împotriva deciziei prin care s-a respins contestația.

SC D. SA Iași a formulat contestația, respectiv acțiunea, prin reprezentantul său S.S., în calitatea acestuia de director general al societății, el fiind abilitat în această calitate de adunarea generală. Acționarii societății, cu votul majoritar, a împuternicit pe S.S. să reprezinte societatea respectivă. Intimatului i s-a recunoscut de către Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 315 din 9 mai 2003, calitatea de administrator al acestei societăți, calitate care i-a fost ridicată anterior prin votul majoritar al acționarilor. Dar, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 31/1990, republicată, „Asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social (cum este și în cazul de față), pot alege unul sau mai mulți administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala lor remunerație, afară dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

Cu aceeași majoritate, asociații pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiți prin actul constitutiv”. Din cuprinsul sentinței civile nr. 315 din 9 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Iași, rezultă că intimatul a dobândit calitatea de administrator în baza unui contract individual de muncă, nu în baza actului constitutiv, astfel că puterea lui s-a putut limita prin votul asociaților care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social, mai ales că între intimat și ceilalți acționari relațiile sunt deosebit de tensionate. Cum S.S. a fost abilitat să reprezinte societatea în relațiile cu terțe persoane, numai acesta putea să formuleze contestație, în numele societății, împotriva actului de control fiscal.

Ca atare, se reține că organul administrativ-jurisdicțional a respins corect contestația formulată de contestatorul intimat, pentru lipsa calității sale de reprezentant legal al SC D. SA Iași. Astfel fiind, reținându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, urmează ca, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 și 314 C. proc. civ., să se admită recursul, să fie casată sentința atacată și pe fond, să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, împotriva sentinței civile nr. 10/CA din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de N.C. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.