ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 631/2003

SECȚIA CIVILĂ

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P.F., N.T., M. C., C.I., I.F., A.C.E., I.G.N., F.M., R.I., R.M.S., H.D.V.și S.F.împotriva deciziei civile nr.52 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal s-a prezentat: recurentul-reclamant S.F., lipsind recurenții-reclamanți P.F., N.T., M.C., C.I., I.F., A.C.E., I.G.N., F.M., R.I., R.M.S. și H.D.V.și intimata Primăria comunei Mîrzănești – județul Teleorman.

Procedura completă.

Recurentul-reclamant S.F.solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris arătând că insntanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor susținute prin apel privind restituirea în natură.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursuluui, de casare a deciziei atacate și de trimitere a cauzei în vederea rejudecării apelului.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2001 la Tribunalul  Teleorman, P.F., N.T., C.I., I.F., A.C.E., I.N., F.M., R.I., R.M.S., H.D.V., S.F.și M.C.în calitate de moștenitori legali ai defunctului  I.T.G.decedat în anul 1971, cu  ultimul domiciliu în com. Mîrzănești, județul Teleorman, au contestat dispoziția nr.69 din 30 mai 2001 a Primarului comunei Mîrzănești prin care a fost respinsă cererea lor întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 privind restituirea în natură a imobilului proprietatea antecesorului lor, compus din casă cu 4 camere și 2 saloane împreună cu 1100 m.p. teren aferent situate în comuna menționată, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma  despăgubirilor bănești în sumă de 90.737.283 lei.

În susținerea contestației s-au invocat  nelegalitatea dispoziției, nemotivarea măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, nerespectarea procedurii de soluționare a cererii prevăzută de Legea nr.10/2001, prin încălcarea dispozițiilor art.16,23 și 24 și inexistența impedimentelor legale la restituire.

Prin întâmpinarea înregistrată la 28 august 2001 în fațaa primei instanțe, Primăria com.- Mîrzănești județul Teleorman reprezentată prin Primar a cerut să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând în sinteză că restituirea în natură a proprietății – autorului contestatorilor nu este posibilă potrivit dispozițiilor art.16 (1) din Legea nr.10/2001 întrucât imobilul este ocupat de  însăși Primăria com. Mîrzănești ca și instituție publică.

Totodată s-a răspuns punctual la susținerile contestatorilor privind nerespectarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii.

Soluționând cauza în primă instanță, Tribunalul Teleorman – Secția Civilă prin sentința civilă nr.1215 din 1 octombrie 2001 a respins contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe de o parte că în lipsa actelor de stare civilă contestatorii nu și-au dovedit calitatea procesuală și îndreptățirea de a solicita restituirea bunurilor ce au aparținut defunctului I.G., pe de altă parte că în conformitate cu art.16 din Legea nr.10/2001, imobilul nici nu ar putea fi restituit în natură fiind ocupat de o instituție publică.

Sentința primei instanțe a fost confirmată prin decizia civilă nr.52 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă ca urmare a respingerii apelului contestatorilor.

Chiar în considerarea unor înscrisuri noi depuse de apelanți, instanța de apel a constatat că aceștia nu au făcut dovada calității procesuale active, respectiv a calității de moștenitori legali ai foștilor proprietari ai imobilului cerut, respectiv I.G. și I.N., așa încât respingerea contestației ar fi legală și temeinică.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 C.proc.civ., toți contestatorii reprezentați prin mandatarul S. D.F.

Recurenții au susținut în esență că hotărârea instanței de apel ar fi lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, prin nesocotirea înscrisurilor prevăzute în dovedirea calității procesuale active cel puțin pentru o parte dintre moștenitorii contestatori.

S-a mai arătat că deși persoana juridică deținătoare, respectiv Primăria Mîrzănești nu le-a contestat îndreptățirea de a solicita restituirea bunurilor care au aparținut autorilor lor, instanța de apel s-a pronunțat pe acest aspect și nu asupra aspectelor de fond privind restituirea în natură a imobilului.

La instanța de recurs au fost înfățișate de către recurenți o serie de înscrisuri noi referitoare la  succesiunea și moștenitorii defunctului I.P.

Recursul se dovedește fondat.

Legitimarea procesuală activă implică determinarea persoanelor  îndreptățite la acțiune, în raport de împrejurările de fapt și de drept invocate.

Recurenții au susținut în contestația înregistrată la Tribunalul Teleorman că îndeplinesc calitatea de persoane îndreptățite să ceară restituirea imobilului aflat în deținerea Primăriei Mîrzănești în calitate de moștenitori legali ai fostului proprietar potrivit art.4 (2) (3) din Legea nr.10/2001.

Calitatea de persoane îndreptățite la restituire în acest cadru legal nu a fost contestată de persoana deținătoare și ca urmare nici calitatea de contestatori ai dispoziției adoptate la cererea lor.

Deși a reținut prin considerentele hotărârii că această condiție de admisibilitate nu ar fi dovedită din lipsa actelor de stare civilă care să probeze calitatea de moștenitor, prima instanță nu a dat curs constatării pronunțându-se în dispozitiv numai asupra fondului cererii în considerarea faptului că imobilul nu ar putea fi restituit în natură pentru că este ocupat de o instituție publuică.

Ca urmare apelul contestatorilor a avut în mod exclusiv în vedere numai soluția de fond pronunțată de prima instanță în considerarea impedimentului legal al restituirii.

Investită în aceste limite, instanța de apel a examinat însă exclusiv condiția de admisibilitate privind lipsa calității procesuale active.

Incontestabil îndreptățită și totodată obligată să verifice excepția privind calitatea procesuală, instanța de apel a omis să o pună în discuția părților, încălcîndu-le în acest mod dreptul la apărare.

Așa fiind recursul se va admite cu consecința casării hotrărârii atacate și a trimiterii cauzei la aceiași instanță pentru rejudecarea apelului, implicit a problemei determinării  persoanelor îndreptățite la acțiune și în raport de înscrisurile noi înfățișate de acestea atât în apel cât și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții P.F., N.T., M.C., C.I., I.F., A.C.E., I.G.N., F.M., R.I., R.M.S., H.D.V.și S.F.împotriva deciziei civile nr.52 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.